ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2638/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea de ședință din 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 29373/3/2009 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T.G., fiul lui P. și F., și menține această măsură. Cu recurs. Pe fond, a acordat termen la 23 iunie 2010, pentru când s-a citat apelantul inculpat T.G. la locul de deținere. S-a înaintat dosarul la I.N.M.L. în vederea avizării de către comisia superioară medico-legală a raportului de autopsie medico-legală nr. A3/234/2009 privind pe victima T.V. și a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/2896/2009 privind pe inculpat, urmând a se în vedere înscrisurile medicale depuse astăzi la dosar.

S-a reținut că asupra stării de arest a inculpatului apelant T.G.: Prin sentința penală nr. 155 din data de 03 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, sectia I penală, în temeiul art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.G. la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost sesizată urmare a apelului declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prevăzute de art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen. Astfel, în cauză există indicii temeinice privind comiterea faptei, indicii consolidate și de soluția de condamnare a primei instanțe. Pe de altă parte, se constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar față de gravitatea extremă a faptelor, reflectată în violența cu care a, acționat Curtea apreciază că lăsarea în libertate a acestora creează pericol concret pentru ordinea publică. Pe cale de consecință, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și dispozițiile art. 136 C. proc.

pen. privind scopul măsurilor preventive, din perspectiva pronunțării unei hotărâri de condamnare împotriva acestuia, va menține starea de arest preventiv a acestuia. II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul T.G. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar lăsat în libertate acesta își va susține mai bine apărarea, față de schimbarea de încadrare juridică solicitată în apel. Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât instanța de apel a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul T.G. împotriva sentinței penale nr. 155 din 3 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală, prin care i-a fost aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen. o pedeapsă de 18 ani închisoare, a statutat în mod legal și temeinic menținerea temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în cauză.

Astfel, pe de o parte se mențin temeiurile de fapt relative la gravitatea extremă a infracțiunii de omor calificat imputate constând în aceea că la data de 04 februarie 2009, a lovit în mod repetat victima T.V. (64 de ani), unchiul său, în locuința acesteia din București, sector 1, cu corp dur, în zone corporale vitale (capul și fața, regiunea toracică și regiunea cervicală, regiunea abdominală) cauzându-i leziuni grave (multiple fracturi costale bilateral - 10 coaste - fractură de vertebre cervicale, fracturi de oase nazale, traumatism cranio-cerebral, traumatism abdominal) în urma cărora victima a decedat la spital la data de 12 februarie 2009. Concomitent, în cauză se mențin și temeiurile de drept relative la cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. întrucât a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dedus din gravitatea extremă a infracțiunii imputate, violența manifestă cu care aceasta a fost comisă și care generează un sentiment de acută insecuritate pentru membrii comunității dacă recurentul inculpat ar fi pus în libertate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva încheierii din 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 29373/3/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2010.