ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2638/2010

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Prin încheierea de ședință din 26

mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 29373/3/2009 s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a inculpatului T.G., fiul lui P. și F., și

menține această măsură.

Cu recurs.

Pe fond, a acordat termen la 23

iunie 2010, pentru când s-a citat apelantul inculpat T.G. la locul de

deținere.

S-a înaintat dosarul la I.N.M.L. în vederea avizării de către comisia superioară medico-legală a

raportului de autopsie medico-legală nr. A3/234/2009 privind pe victima T.V.

și a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/2896/2009

privind pe inculpat, urmând a se în vedere înscrisurile medicale depuse

astăzi la dosar.

S-a reținut că asupra stării

de arest a inculpatului apelant T.G.:

Prin sentința penală nr. 155

din data de 03 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București,

sectia I penală, în temeiul art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. a condamnat

pe inculpatul T.G. la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru

infracțiunea de omor calificat. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

sesizată urmare a apelului declarat de inculpat împotriva sentinței

de condamnare.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că temeiurile care au

determinat arestarea inițială se mențin, fiind îndeplinită

una din condițiile alternative prevăzute de art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen.

Astfel, în cauză există

indicii temeinice privind comiterea faptei, indicii consolidate și de

soluția de condamnare a primei instanțe.

Pe de altă parte, se

constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, este închisoarea mai

mare de 4 ani, iar față de gravitatea extremă a faptelor,

reflectată în violența cu care a, acționat Curtea apreciază

că lăsarea în libertate a acestora creează pericol concret

pentru ordinea publică.

Pe cale de consecință,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire

la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 300

2

cu referire

la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și

dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor

preventive, din perspectiva pronunțării unei hotărâri de

condamnare împotriva acestuia, va menține starea de arest preventiv a

acestuia.

II. Împotriva

acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul T.G. criticând-o

ca netemeinică, solicitând

casarea încheierii și, pe fond,

revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât nu

prezintă pericol pentru ordinea publică, iar lăsat în libertate

acesta își va susține mai bine apărarea, față de

schimbarea de încadrare juridică solicitată în apel.

Examinând actele și

lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de

critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele așa cum

prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte are în vedere că recursul de față se privește

ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât instanța de

apel a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, investită cu

soluționarea apelului declarat de inculpatul T.G. împotriva sentinței

penale nr. 155 din 3 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală,

prin care i-a fost aplicată acestuia pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen. o pedeapsă de 18

ani închisoare, a statutat în mod legal și temeinic menținerea

temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în

cauză.

Astfel, pe de o parte se mențin

temeiurile de fapt relative la gravitatea extremă a infracțiunii de

omor calificat imputate constând în aceea că la data de 04 februarie 2009,

a lovit în mod repetat victima T.V. (64 de ani), unchiul său, în

locuința acesteia din București, sector 1, cu corp dur, în zone

corporale vitale (capul și fața, regiunea toracică și

regiunea cervicală, regiunea abdominală) cauzându-i leziuni grave

(multiple fracturi costale bilateral - 10 coaste - fractură de vertebre

cervicale, fracturi de oase nazale, traumatism cranio-cerebral, traumatism

abdominal) în urma cărora victima a decedat la spital la data de 12

februarie 2009.

Concomitent, în cauză se

mențin și temeiurile de drept relative la cazul de arestare preventivă

prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. întrucât a săvârșit o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4

ani și există probe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dedus din gravitatea

extremă a infracțiunii imputate, violența manifestă cu care

aceasta a fost comisă și care generează un sentiment de

acută insecuritate pentru membrii comunității dacă

recurentul inculpat ar fi pus în libertate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva încheierii din 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 29373/3/2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 iulie 2010.