ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.11.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3657/2009

HOTĂRÂRE
06.11.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3657/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de

față ;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele :

Prin încheierea de la 29 octombrie 2009 Curtea de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus în baza art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. menținerea măsurii

arestării preventive față de inculpatul C.I.

Pentru a dispune astfel

instanța de fond a susținut că temeiurile care au determinat arestarea

inculpatului se mențin și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea

sa în libertate.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal a declarat recurs inculpatul C.I., solicitând judecarea sa în

stare de libertate susținând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea și

temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și

din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

recursul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru

considerentele ce urmează.

Se reține că inculpatul C.I.

a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art.

174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. constând în aceea

că la data de 16 august 2008, în urma unui conflict cu partea vătămată D.V. l-a

lovit în cap cu o sapă cauzându-i leziuni care au necesitat 45-50 zile de

îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

În mod corect a apreciat

instanța de fond că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, și impun în continuare privarea

de libertate a inculpatului.

Astfel, în cauză sunt

întrunite dispozițiile art. 143 C. proc. pen. existând la dosar probe temeinice

din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis fapta ce i se reține în

sarcină, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor E.C.M., D.C., B.A.,

L.I., L.F., raportul de expertiză medico-legală, toate coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Și cerințele prevăzute de art.

148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză atât sub aspectul cuantumului

pedepsei cât și sub aspectul pericolului pe care l-ar prezenta, pentru ordinea

publică, lăsarea în libertate a inculpatului, pericol analizat în raport de

gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei,

respectiv atitudinea agresivă a inculpatului nejustificată, constând în lovirea

victimei cu o lopată în cap, leziuni ce i-au pus victimei viața în pericol.

De asemenea atitudinea

adoptată de inculpat de nerecunoaștere a faptei ca și antecedența penală a

inculpatului care a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie sunt tot

atâtea elemente de natură a nu justifica punerea în libertate a inculpatului.

Nu în ultimul rând Curtea

reține că inculpatul C.I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 74 din 9

iunie 2009 a Tribunalului Olt, secția penală, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare, în prezent cauza aflându-se la Curtea de Apel Craiova pentru

soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale

menționate.

Reținând că în cauză nu s-au

schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și fac

necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, Înalta Curte de

Casație și Justiție urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii din 29 octombrie 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 3649/104/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-07-15
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2666/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 iunie 2009, Curtea de Apel Craiova a dispus printre altele și menținerea măsurii arestării preventive, față de inculpatul R.l., constatând
ÎCCJ 2008-05-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1866/2008
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea din 14 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 5943/62/2007, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a dispus, în temeiul art. 300 2 alin.
ÎCCJ 2010-05-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1915/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 6 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1262/2010
inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de
ÎCCJ 2009-02-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 351/2009
cția penală, în dosarul nr. 8/109/2008. S-a dedus prevenția și s-a menținut starea de arest a inculpatului apelant și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a r
Sursă