ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 854/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 854/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 685/com,
pronunțată la data de 6 martie 2009, în dosarul nr. 5905/99/2008,
Tribunalul Iași, secția comercială, contencios administrativ, a
respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul R.L.O.,
în contradictoriu cu pârâții Y.H. și SC Y.L. SRL și a obligat
reclamantul R.L.O. la plata către pârâtul Y.H. a sumei de 1.000 ron, reprezentând
cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel, în termen, reclamantul R.L.O.
Curtea de Apel Iași-
Secția Comercială, prin decizia nr. 84, pronunțată la data
de 12 octombrie 2009, a respins apelul formulat de reclamantul R.L.O. împotriva
sentinței civile nr. 685/COM din 6 martie 2009 a Tribunalului Iași,
hotărâre pe care a păstrat-o, și a obligat apelantul să-i
plătească intimatului Y.H. suma de 1.000 lei, cheltuieli de
judecată.
Împotriva deciziei nr. 84 din 12
octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția
comercială, a declarat recurs, în termen, reclamantul R.L.O., solicitând
admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei menționate și, pe
fond, admiterea acțiunii.
În recursul său, întemeiat în
drept pe prevederile pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., reclamantul a
relevat situația de fapt în cauză și a criticat decizia
instanței de apel deoarece „a apreciat, în mod greșit, probele
administrate”, făcând trimitere la fișa cont card și bonurile
notificare client bancomat emise de B.C. și S.P.D. Bank, și,
respectiv, la factura emisă la data de 21 mai 2007, în valoare de 9.263 dolari
S.U.A., de la S.B.M. (Hong Kong).
Examinând recursul, Înalta Curte
constată că motivele invocate de către recurentul- reclamant în
susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele
de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., toate criticile
formulate vizând situația de fapt sau aspecte de apreciere a probelor.
Potrivit dispozițiilor art. 3021
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să
cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de
nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Rezultă, din aceste prevederi
legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera
motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de
recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină,
adică acele argumente de natură juridică pentru care recurentul
înțelege a critica hotărârea atacată.
În cauză, recurentul nu s-a
conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 3021 și art. 304
C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs, nu a dezvoltat vreun
motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate
neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și
limitativ prevăzute de lege.
Aceasta deoarece recursul, nefiind o
cale de atac devolutivă, recurentul trebuie să-și exprime
nemulțumirea în tiparele fixate de lege, întrucât casarea sau modificarea
deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304
pct. 1 – 9 C. proc. civ.
De asemenea, nefiind incidente în
cauză motive de ordine publică, spre a se face aplicarea prevederilor
art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata
nulitatea cererii de recurs, prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c)
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs
formulată de recurentul- reclamant R.L.O. împotriva deciziei nr. 84 din 12
octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi, 3 martie 2010.