ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 191/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 octombrie 2006 reclamanta A.V.A.S. București a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC T.S. SA Agigea să se dispună anularea hotărârii A.G.E.A. SC T.S. SA din 14 septembrie 2006, ce a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor statutare. Tribunalul Constanța, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 10/COM din 23 ianuarie 2007 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în speță nu au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, deoarece reprezentantul reclamantei a participat la ședința din 14 septembrie 2006 și nu a ridicat nicio obiecție în legătură cu publicarea convocatorului și a semnat procesul verbal al ședinței.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 129 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, s-a stabilit că potrivit procesului - verbal administratorul unic și administratorul majoritar au procedat la deschiderea ședinței, iar cel dintâi a asigurat conducerea societății, reprezentantul A.V.A.S. a participat efectiv la ședință și nu a avut obiecțiuni cu privire la persoana care a deschis și a condus ședința sau la cei însărcinați cu întocmirea procesului - verbal pe care l-a semnat fără să invoce unele nereguli sub acest aspect. S-a constatat că în raport de prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990, reclamanta nu a făcut critici cu privire la divizare și doar s-a referit la modalitatea în care se derulează procesul de privatizare.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 165 din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Prin decizia nr. 184/COM din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 165 din 5 iulie 2007 în sensul obligării apelantei A.V.A.S. București la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată. Reclamanta A.V.A.S. cu sediul în București a declarat recurs împotriva deciziei nr. 165 din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea acestuia cazarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin întâmpinare intimata SC T.S. SA cu sediul în Incinta Port Agigea a solicitat respingerea recursului întrucât hotărârea din 14 septembrie 2006 a fost adoptată de A.G.E.A. SC T.S. SA cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și cele statutare. În primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat că instanța de apel prin decizia pronunțată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că a judecat apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond, în ședință publică contrar prevederilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 care dispune că judecata cererii se face în camera de consiliu.

Critica nu este întemeiată. Potrivit art. 121 alin. (1) C. proc. civ. „ ședințele vor fi publice afară de cazurile când legea dispune altfel”. Dispozițiile art. 131 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevăd că cererea privind anularea hotărârii A.G.A. se judecă în camera de consiliu. În raport de aceste prevederi legale în mod corect instanța de fond a judecat cererea în camera de consiliu, conform excepției prevăzute în legea specială, respectiv Legea nr. 31/1990. Instanța de apel care a judecat cererea în ședință publică a pronunțat o hotărâre legală, deoarece dispozițiile procedurale de drept comun care reglementează soluționarea căii de atac a apelului, respectiv art. 282 și urm. C. proc.

civ. nu prevăd și în cazul acesta excepția referitoare la judecarea în camera de consiliu. Pe de altă parte, art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 nu prevede expres nulitatea hotărârii în cazul judecării cererii de anulare în ședință publică, iar recurenta nu a făcut dovada unei vătămări în sensul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. care nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, deoarece convocatorul nu a fost publicat și în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, fiind fără relevanță faptul că reprezentantul reclamantei a participat la ședința din 14 septembrie 2006 și nu a ridicat nicio obiecție sub acest aspect.

S-a invocat că motivarea hotărârilor ambelor instanțe este greșită deoarece a criticat operațiunea divizării societății și a considerat că nu este oportun să se înceapă demersurile privind divizarea societății, din moment ce aceasta se afla în plin proces de privatizare. Recurenta a arătat că instanțele nu au analizat motivul menționat la pct. 4 din cererea de chemare în judecată, în sensul că deși în convocator s-au prevăzut dispozițiile art. 238 - art. 245 din Legea nr. 31/1990 în baza cărora se convoacă A.G.E.A. , în realitate nu au fost respectate aceste prevederi și în special art. 244 din Legea nr. 31/1990 care sunt sancționate cu anularea hotărârii A.G.E.A. Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Intimata - pârâtă a publicat convocatorul privind ședința A.G.E.A. din 14 septembrie 2006 atât în M. Of. nr. 2423/2006, cât și în ziar conform înscrisurilor depuse la dosar așa încât au fost respectate dispozițiile art.117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, prevăzute de lege pentru valabilitatea formalităților de convocare a A.G.E.A. Critica recurentei că deși a criticat operațiunea divizării societății, ambele instanțe au reținut contrariul, nu poate fi reținută pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pot fi atacate în justiție hotărârile adunării generale, contrare legii sau actului constitutiv. În speță, din procesul - verbal al ședinței A.G.E.A.

din 14 septembrie 2006, rezultă că, reprezentantul recurentei - reclamante a votat împotriva divizării și nu a fost de acord cu stadiul de fezabilitate, aspecte care țin de oportunitatea hotărârii, care nu poate fi supusă controlului judecătoresc și nu de nelegalitatea acesteia, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel. Ultima critică a recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 244 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu este fondată. Acest text de lege prevede că „administratorii societăților care fuzionează sau se divid vor pune la dispoziție acționarilor societăților la sediul social, cu cel puțin o lună înainte de data ședinței adunării generale extraordinare proiectul de fuziune/divizare și alte documente expres prevăzute.

Dispozițiile menționate nu se aplică în speță deoarece, ele se referă la situația în care a fost întocmit proiectul de divizare și în baza acestuia trebuie desfășurate o serie de proceduri conform art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Ori, în speță, prin hotărârea A.G.E.A. adoptată la 14 septembrie 2006 s-a aprobat numai întocmirea și publicarea proiectului de divizare a societății. Deși recurenta a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 238 - art. 245 din Legea nr. 31/1990, nu a arătat în ce a constat încălcarea acestora cu excepția art. 244 care a fost analizat de instanța de recurs. Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei civile nr. 165/COM din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.