ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4869/2010

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Reclamantul N.V.M., în contradictoriu cu pârâții Secția 1 Metrou, Secția de Poliție 25 Metrou, Serviciul Instanțe Judecătorești și Protecția Magistraților din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Direcția Generală de poliție a Municipiului București a solicitat despăgubiri civile în cuantum de 7 miliarde lei pentru faptul că mai mulți polițiști din cadrul acestor unități i-au aplicat rele tratamente în mod repetat, deși știau că este bolnav de mai multe boli somatice. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a V a civilă, prin sentința civilă nr. 38 din 10 ianuarie 2006 a respins, ca nefondată acțiunea reclamantului.

Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 400 A din 19 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul reclamantului, cu motivarea că instanța și-a îndeplinit obligațiile referitoare la asigurarea unui proces echitabil, prin scutirea de plata taxei de timbru, însă, referitor la desemnarea unui avocat din oficiu, cererea deși încuviințată nu s-a putut realiza din motive imputabile reclamantului, care a manifestat un comportament neadecvat față de apărătorul desemnat. Reclamantul a atacat cu recurs această hotărâre, criticând decizia pentru faptul că nu i s-a respectat dreptul la un apărător din oficiu și nu i s-au asigurat condițiile prevăzute de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la un proces echitabil.

Î nalta Curte de Casație și Justiție a constatat că recursul este fondat prin prisma acestui motiv de recurs și, admițându-l, a trimis rejudecarea cauzei la aceeași instanță. Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 719 A din 9 octombrie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte UM 0456 Jandarmi - Serviciul instanțe judecătorești și protecție magistrați și a respins apelul reclamantului, ca nefondat. Analizând recursul formulat de către reclamant, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: Potrivit art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Din cuprinsul cererii de recurs care a învestit înalta Curte, se constată că recurentul nu a indicat și dezvoltat nicio critică care să poată fi circumscrisă vreunui motiv de recurs, nu a arătat în ce mod, prin soluția pronunțată, legea ar fi fost incorect aplicată. Totodată, în raport de lucrările cauzei, nu se pot reține în speță motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu în susținerea casării/modificării deciziei recurate și care să determine incidența dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. In consecință, constatând că nu se pot identifica argumente care să permită instanței configurarea vreunei critici în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul N.V.M. împotriva deciziei civile nr. 719 A din 9 octombrie 2008 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2010.