ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2021/2010

Prin sentința comercială nr. 3/PI din 25

ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara s-a respins acțiunea în

anularea hotărârii arbitrale nr. 112/2009 pronunțată de Curtea

de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și

Agricultură Timișoara, formulată de Institutul C.

Timișoara. Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.000 lei

cheltuieli de judecată către pârâta SC N.P.E.P. SA.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea a apreciat că, față de dezlegarea

dată de instanța arbitrală problemelor deduse

judecății, textul art. 364 lit. i) C. proc .civ. nu este incident, în

niciuna dintre ipostazele cuprinse, nefiind suficientă simpla

enunțare a acestui text de lege, partea având obligația de a

arăta în ce măsură soluția instanței arbitrale

încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții

imperative ale legii.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 3041 C. proc

.civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține

că prin soluția pronunțată s-au încălcat normele

imperative ale art. 1020, art. 1021 C. civ., ordinea publică și

bunele moravuri în legătură cu obligația celui care a produs un

prejudiciu de a repara în întregime paguba cauzată, precum și

dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică a

statului și regimul juridic al acesteia, având în vedere că terenul

în litigiu este proprietatea publică a statului.

Recurenta arată că în mod greșit s-au

reținut cu privire la reziliere prevederile art. 14 din contractul din 26

mai 1997; fapta pârâtei de a folosi fără drept un teren ce excede

aportului adus de reclamantă în asociere constituie o neexecutare

importantă și gravă a acestuia, de natură a justifica

rezilierea, în temeiul art. 1020 – art. 1021 C. civ.

Recurenta susține totodată faptul că

hotărârea atacată este lipsită de motivare, în sensul că

instanța nu a analizat și motivat respingerea celor invocate de

reclamantă în acțiunea în anulare.

Prin întâmpinarea înregistrată la 1 iunie 2010,

intimata SC N.P.E.P. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe

considerentul că, prin acțiunea în anulare reclamantul nu a

demonstrat că vreuna din prevederile imperative ale art. 364 C. proc. civ.

ar fi fost încălcate.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, se

vor reține următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 112 din 21

septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe

lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură

Timișoara, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul

Institutul C. în contradictoriu cu pârâta SC N.P.E.P. SA și a fost

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 962,56 lei

pentru folosința terenului de sub cele două garaje-depozit în

intervalul 7 aprilie 2008- 01 iunie 2009, s-a constatat că a rămas

fără obiect capătul de cerere privind demolarea

garajelor-depozit, s-au respins ca neîntemeiate pretențiile privind

rezilierea contractului de asociere în participațiune și evacuarea

pârâtei din imobil.

Reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de

asociere în participațiune din 26 mai 1997, modificat și completat

prin actele adiționale din 6 august 1997 și din 3 mai 2001, prin care

institutul a pus la dispoziția societății comerciale un imobil

în vederea realizării unor produse specifice obiectului de activitate al

pârâtei, care a edificat pe teren două garaje-depozit în vederea

depozitării ambalajelor necesare producției.

Prin acțiunea în anularea hotărârii

arbitrale, reclamantul critică soluția instanței arbitrale de

respingere a capetelor de cerere privind rezilierea contractului de asociere în

participațiune și evacuarea pârâtei pentru motivele prevăzute la

art. 364 lit. i) C. proc .civ., reiterând și în recurs faptul că,

printr-o motivare sumară, instanța a respins criticile reclamantei,

deși hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică,

bunele moravuri, dispoziții imperative ale legii.

Acțiunea în anularea hotărârii arbitrale

este o cale restrictivă de atac în condițiile în care nu permite

decât analiza limitată a hotărârii atacate.

Interpretarea prevederilor contractuale și

constatările tribunalului arbitral referitoare la acestea nu sunt supuse

controlului judiciar pe calea acțiunii în anulare.

Motivele prevăzute pentru anularea

hotărârii arbitrale nu privesc reexaminarea acesteia sub aspectul

soluționării fondului litigiului, iar controlul efectuat de

instanță este unul de legalitate și nu de netemeinicie a

hotărârii.

Așa cum în mod corect a reținut și

prima instanță, contestatoarea a invocat în drept dispozițiile art.

364 lit. i) C. proc .civ., însă în motivarea acțiunii în anulare

invocă probleme privind fondul cauzei, care au fost analizate în concret

de către tribunalul arbitral în baza probatoriului administrat, astfel

încât invocarea motivului prevăzut de litera i nu trebuie să fie un

pretext pentru a se solicita instanței reexaminarea pe fond a litigiului.

În baza acestor considerente, reținând că

prin sentința atacată instanța a pronunțat o hotărâre

legală, care cuprinde motivele în fapt și de drept care i-au format

convingerea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc .civ., nefiind fondat, recursul

reclamantei urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul C.

Timișoara împotriva sentinței nr. 3/PI din 25 ianuarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2010.