ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2021/2010

Prin sentința comercială nr. 3/PI din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara s-a respins acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 112/2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, formulată de Institutul C. Timișoara. Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC N.P.E.P. SA. Pentru a pronunța această sentință, Curtea a apreciat că, față de dezlegarea dată de instanța arbitrală problemelor deduse judecății, textul art. 364 lit. i) C. proc .civ. nu este incident, în niciuna dintre ipostazele cuprinse, nefiind suficientă simpla enunțare a acestui text de lege, partea având obligația de a arăta în ce măsură soluția instanței arbitrale încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 3041 C. proc .civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că prin soluția pronunțată s-au încălcat normele imperative ale art. 1020, art. 1021 C. civ., ordinea publică și bunele moravuri în legătură cu obligația celui care a produs un prejudiciu de a repara în întregime paguba cauzată, precum și dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică a statului și regimul juridic al acesteia, având în vedere că terenul în litigiu este proprietatea publică a statului. Recurenta arată că în mod greșit s-au reținut cu privire la reziliere prevederile art. 14 din contractul din 26 mai 1997; fapta pârâtei de a folosi fără drept un teren ce excede aportului adus de reclamantă în asociere constituie o neexecutare importantă și gravă a acestuia, de natură a justifica rezilierea, în temeiul art. 1020 – art. 1021 C. civ.

Recurenta susține totodată faptul că hotărârea atacată este lipsită de motivare, în sensul că instanța nu a analizat și motivat respingerea celor invocate de reclamantă în acțiunea în anulare. Prin întâmpinarea înregistrată la 1 iunie 2010, intimata SC N.P.E.P. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că, prin acțiunea în anulare reclamantul nu a demonstrat că vreuna din prevederile imperative ale art. 364 C. proc. civ. ar fi fost încălcate. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, se vor reține următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 112 din 21 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Institutul C. în contradictoriu cu pârâta SC N.P.E.P.

SA și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 962,56 lei pentru folosința terenului de sub cele două garaje-depozit în intervalul 7 aprilie 2008- 01 iunie 2009, s-a constatat că a rămas fără obiect capătul de cerere privind demolarea garajelor-depozit, s-au respins ca neîntemeiate pretențiile privind rezilierea contractului de asociere în participațiune și evacuarea pârâtei din imobil. Reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de asociere în participațiune din 26 mai 1997, modificat și completat prin actele adiționale din 6 august 1997 și din 3 mai 2001, prin care institutul a pus la dispoziția societății comerciale un imobil în vederea realizării unor produse specifice obiectului de activitate al pârâtei, care a edificat pe teren două garaje-depozit în vederea depozitării ambalajelor necesare producției.

Prin acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, reclamantul critică soluția instanței arbitrale de respingere a capetelor de cerere privind rezilierea contractului de asociere în participațiune și evacuarea pârâtei pentru motivele prevăzute la art. 364 lit. i) C. proc .civ., reiterând și în recurs faptul că, printr-o motivare sumară, instanța a respins criticile reclamantei, deși hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri, dispoziții imperative ale legii. Acțiunea în anularea hotărârii arbitrale este o cale restrictivă de atac în condițiile în care nu permite decât analiza limitată a hotărârii atacate. Interpretarea prevederilor contractuale și constatările tribunalului arbitral referitoare la acestea nu sunt supuse controlului judiciar pe calea acțiunii în anulare.

Motivele prevăzute pentru anularea hotărârii arbitrale nu privesc reexaminarea acesteia sub aspectul soluționării fondului litigiului, iar controlul efectuat de instanță este unul de legalitate și nu de netemeinicie a hotărârii. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, contestatoarea a invocat în drept dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc .civ., însă în motivarea acțiunii în anulare invocă probleme privind fondul cauzei, care au fost analizate în concret de către tribunalul arbitral în baza probatoriului administrat, astfel încât invocarea motivului prevăzut de litera i nu trebuie să fie un pretext pentru a se solicita instanței reexaminarea pe fond a litigiului. În baza acestor considerente, reținând că prin sentința atacată instanța a pronunțat o hotărâre legală, care cuprinde motivele în fapt și de drept care i-au format convingerea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc .civ., nefiind fondat, recursul reclamantei urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul C. Timișoara împotriva sentinței nr. 3/PI din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.