ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1353/2010

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6683 din 28

mai 2008, pronunțată în dosar nr. 44390/3/2007, judecătorul

fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O. SRL

în contradictoriu cu pârâta SC G.C. SRL, a dispus rezoluțiunea contractului

din 19 iulie 2006 și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 33.459,42 lei.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că prin acțiunea sa,

înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 2

București, și declinată în favoarea tribunalului, prin

sentința civilă nr. 8799 din 5 noiembrie 2007, pronunțată

în dosar nr. 8444/300/2007, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata

sumei achitate în contul contractului încheiat între părți, precum

și la plata de daune în cuantum de 50% din valoarea plătită.

Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și

rezoluțiunea contractului din 2006 pentru neîndeplinirea de către

pârâtă a obligației asumate. S-a reținut că pârâta s-a

obligat să vândă și să implementeze sistemul

economico-financiar G.E., utilizarea programului fiind limitată doar

societății beneficiare – reclamanta. Prin protocolul din data de 6

decembrie 2006 părțile contractante au constatat că

operațiunea de validare a aplicației economico-financiară nu a

fost implementată, pârâta asumându-și obligația de a realiza

implementarea aplicației până la 31 decembrie 2006, cu un termen

limită la 1 ianuarie 2007. În caz contrar, părțile au stabilit

ca actul să fie reziliat, cu plata daunelor interese, formate din avansul

plătit și daune morale de 50% din suma achitată.

Judecătorul a constatat că

pârâta nu și-a respectat obligația asumată, aceasta neefectuând

o adaptare a sistemului față de specificul activității

reclamantei. S-a reținut, în consecință, că reclamanta

și-a îndeplinit obligația asumată, în timp ce pârâta nu a

dovedit implementarea sistemului, devenind incidente prevederile art. 1020 –

art. 1021 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel pârâta SC G.C. SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea

sentinței de fond în sensul respingerii cererii reclamantei.

Prin decizia comercială nr. 145

din 17 martie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtă, reținând următoarele: a fost apreciată

ca fiind corectă situația de fapt reținută de

judecătorul fondului, prin raportare la probele administrate, respectiv la

protocolul încheiat de părți la data de 6 decembrie 2006. Au fost

înlăturate susținerile pârâtei referitoare la îndeplinirea

obligației asumate, reținându-se că aceasta nu a putut combate

pretențiile reclamantei de reziliere a contractului cu daune-interese,

respectiv că nu a înfățișat acel fapt pozitiv care să

dovedească contrariul celor afirmate de reclamantă. S-a precizat

că pârâta nu a prezentat vreun înscris semnat de ambele părți

care să ateste că la data de 31 decembrie 2006 sistemul

funcționa.

Decizia completului de apel a fost

recurată de pârâta SC G.C. SRL, aceasta solicitând admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbării

sentinței de fond și respingerii cererii de chemare în judecată

astfel cum a fost completată.

Pârâta a criticat decizia

completului de apel sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art.

1169 C. civ., apreciind că sarcina probei a fost răsturnată,

reclamanta trebuind să dovedească faptul că sistemul nu a fost

implementat.

Pârâta mai critică

hotărârea pronunțată în cauză sub aspectul greșitei

aprecieri a materialului probator, susținând că reclamanta nu a

probat susținerea că sistemul nu este compatibil cu activitatea sa. Mai

arată că instanțele inferioare nu au luat în considerare probele

ce relevă implementarea cu succes a sistemului la mulți alți

clienți.

Prin întâmpinare, reclamanta SC O.

SRL o invocat excepția nulității cererii de recurs, în temeiul art.

3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., apreciind că criticile formulate de

pârâtă nu constituie motive de nelegalitate, ci de netemeinicie ale

deciziei recurate.

Pe fond, a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, arătând că faptul neîndeplinirii de

către pârâtă a obligației asumate rezultă din procesul

verbal încheiat între părți la data de 6 decembrie 2006.

Nu au fost administrate probe în

această fază procesuală.

Analizându-se cu prioritate

excepția nulității cererii de recurs, conform art. 137 C. proc.

civ., se apreciază netemeinicia acesteia, urmând a fi respinsă ca

atare, reținându-se că motivele invocate de pârâtă se

subsumează, în parte prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizându-se actele și

lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de

apărările invocate, se apreciază netemeinicia recursului

declarat în cauză, pentru următoarele considerente:

Este înlăturată critica

pârâtei referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 1169 C. civ.,

fiind reținut că în mod legal au stabilit instanțele inferioare

că acestei părți îi revenea obligația pozitivă a

dovedirii îndeplinirii celor asumate contractual. Reclamanta a invocat aspectul

negativ, respectiv neîndeplinirea de către pârâtă a obligației

asumate. Or, faptul negativ nu poate fi probat direct, ci doar prin dovedirea faptului

pozitiv. În speță, reclamanta chiar a probat nerealizarea

obligației asumate de pârâtă, prin recunoașterea efectuată

de această ultimă parte și consemnată în procesul verbal

din data de 6 decembrie 2006. În acest proces verbal, pârâta recunoaște

expres neimplementarea sistemului achiziționat de reclamantă,

obligându-se la efectuarea implementării sistemului până la data de

31 decembrie 2006, cu termen limită la 1 ianuarie 2007. Ulterior acestui

proces verbal, sarcina probei în sensul dovedirii îndeplinirii obligației

asumate contractual revenea pârâtei, aceasta fiind cea care invocă faptul

pozitiv. În consecință, nu se poate reține o aplicare

greșită a principiului înscris în art. 1169 C. civ.

Celelalte critici formulate de

pârâtă impun analiza temeiniciei deciziei de apel, prin prisma

probatoriului administrat în prima instanță și în apel. Or, în

cadrul recursului controlul judiciar este limitat, potrivit art. 304 C. proc.

civ., doar la aspectele de nelegalitate, nemaifiind posibilă o reevaluarea

a probatoriului. În consecință, aceste critici nu pot fi supuse

analizei, depășind limitele impuse de prevederile art. 304 C. proc.

civ.

Pentru considerentele reținute

și constatându-se că decizia completului de apel este legală, în

conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fi

respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

pârâta recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

efectuate și dovedite de reclamanta intimată, constând în onorariul

de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC G.C. SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 145 din

17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Obligă recurenta la plata sumei

de 750 lei, cheltuieli de judecată, către intimata SC O. SRL

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică azi, 22 aprilie 2010.