ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1353/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 6683 din 28 mai 2008, pronunțată în dosar nr. 44390/3/2007, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC O. SRL în contradictoriu cu pârâta SC G.C. SRL, a dispus rezoluțiunea contractului din 19 iulie 2006 și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 33.459,42 lei. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că prin acțiunea sa, înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, și declinată în favoarea tribunalului, prin sentința civilă nr. 8799 din 5 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr. 8444/300/2007, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei achitate în contul contractului încheiat între părți, precum și la plata de daune în cuantum de 50% din valoarea plătită.

Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând și rezoluțiunea contractului din 2006 pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligației asumate. S-a reținut că pârâta s-a obligat să vândă și să implementeze sistemul economico-financiar G.E., utilizarea programului fiind limitată doar societății beneficiare – reclamanta. Prin protocolul din data de 6 decembrie 2006 părțile contractante au constatat că operațiunea de validare a aplicației economico-financiară nu a fost implementată, pârâta asumându-și obligația de a realiza implementarea aplicației până la 31 decembrie 2006, cu un termen limită la 1 ianuarie 2007. În caz contrar, părțile au stabilit ca actul să fie reziliat, cu plata daunelor interese, formate din avansul plătit și daune morale de 50% din suma achitată.

Judecătorul a constatat că pârâta nu și-a respectat obligația asumată, aceasta neefectuând o adaptare a sistemului față de specificul activității reclamantei. S-a reținut, în consecință, că reclamanta și-a îndeplinit obligația asumată, în timp ce pârâta nu a dovedit implementarea sistemului, devenind incidente prevederile art. 1020 – art. 1021 C. civ. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC G.C. SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței de fond în sensul respingerii cererii reclamantei.

Prin decizia comercială nr. 145 din 17 martie 2009, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând următoarele: a fost apreciată ca fiind corectă situația de fapt reținută de judecătorul fondului, prin raportare la probele administrate, respectiv la protocolul încheiat de părți la data de 6 decembrie 2006. Au fost înlăturate susținerile pârâtei referitoare la îndeplinirea obligației asumate, reținându-se că aceasta nu a putut combate pretențiile reclamantei de reziliere a contractului cu daune-interese, respectiv că nu a înfățișat acel fapt pozitiv care să dovedească contrariul celor afirmate de reclamantă.

S-a precizat că pârâta nu a prezentat vreun înscris semnat de ambele părți care să ateste că la data de 31 decembrie 2006 sistemul funcționa. Decizia completului de apel a fost recurată de pârâta SC G.C. SRL, aceasta solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței de fond și respingerii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată. Pârâta a criticat decizia completului de apel sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art. 1169 C. civ., apreciind că sarcina probei a fost răsturnată, reclamanta trebuind să dovedească faptul că sistemul nu a fost implementat. Pârâta mai critică hotărârea pronunțată în cauză sub aspectul greșitei aprecieri a materialului probator, susținând că reclamanta nu a probat susținerea că sistemul nu este compatibil cu activitatea sa.

Mai arată că instanțele inferioare nu au luat în considerare probele ce relevă implementarea cu succes a sistemului la mulți alți clienți. Prin întâmpinare, reclamanta SC O. SRL o invocat excepția nulității cererii de recurs, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., apreciind că criticile formulate de pârâtă nu constituie motive de nelegalitate, ci de netemeinicie ale deciziei recurate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că faptul neîndeplinirii de către pârâtă a obligației asumate rezultă din procesul verbal încheiat între părți la data de 6 decembrie 2006. Nu au fost administrate probe în această fază procesuală. Analizându-se cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, conform art. 137 C. proc.

civ., se apreciază netemeinicia acesteia, urmând a fi respinsă ca atare, reținându-se că motivele invocate de pârâtă se subsumează, în parte prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază netemeinicia recursului declarat în cauză, pentru următoarele considerente: Este înlăturată critica pârâtei referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 1169 C. civ., fiind reținut că în mod legal au stabilit instanțele inferioare că acestei părți îi revenea obligația pozitivă a dovedirii îndeplinirii celor asumate contractual. Reclamanta a invocat aspectul negativ, respectiv neîndeplinirea de către pârâtă a obligației asumate.

Or, faptul negativ nu poate fi probat direct, ci doar prin dovedirea faptului pozitiv. În speță, reclamanta chiar a probat nerealizarea obligației asumate de pârâtă, prin recunoașterea efectuată de această ultimă parte și consemnată în procesul verbal din data de 6 decembrie 2006. În acest proces verbal, pârâta recunoaște expres neimplementarea sistemului achiziționat de reclamantă, obligându-se la efectuarea implementării sistemului până la data de 31 decembrie 2006, cu termen limită la 1 ianuarie 2007. Ulterior acestui proces verbal, sarcina probei în sensul dovedirii îndeplinirii obligației asumate contractual revenea pârâtei, aceasta fiind cea care invocă faptul pozitiv. În consecință, nu se poate reține o aplicare greșită a principiului înscris în art. 1169 C. civ.

Celelalte critici formulate de pârâtă impun analiza temeiniciei deciziei de apel, prin prisma probatoriului administrat în prima instanță și în apel. Or, în cadrul recursului controlul judiciar este limitat, potrivit art. 304 C. proc. civ., doar la aspectele de nelegalitate, nemaifiind posibilă o reevaluarea a probatoriului. În consecință, aceste critici nu pot fi supuse analizei, depășind limitele impuse de prevederile art. 304 C. proc. civ. Pentru considerentele reținute și constatându-se că decizia completului de apel este legală, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fi respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ. pârâta recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare efectuate și dovedite de reclamanta intimată, constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.C. SRL Sibiu împotriva deciziei comerciale nr. 145 din 17 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă recurenta la plata sumei de 750 lei, cheltuieli de judecată, către intimata SC O. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2010.