ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 6641 din 28 mai 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta IFN C.L. SA în contradictor cu pârâta SC A.H.M.G. SRL și, în consecință, a dispus rezoluțiunea contractelor din 2007 de vânzare-cumpărare a sistemului integrat de management și a contractului de asistență din 2004 de up-grade și asistență, pârâta fiind obligată la restituirea sumei de 23.081,84 lei reprezentând avans plătit și la plata dobânzii legale aferente în materie comercială de la data de 22 martie 2007 până la restituirea sumei.

Instanța de fond a reținut încheierea de către părți a contractului de vânzare-cumpărare și utilizare a unui program pentru calculator „sistem integrat de management”, pârâta obligându-se să implementeze un program soft, compus din aplicații informatice ce urma să fie utilizat pentru conducerea computerizată a activității financiar-contabile și manageriale a activității utilizatorului, obligându-se să înlăture orice anomalii datorate autorului. Părțile au încheiat și un contract de up-grade și asistență pentru programul de calculator din 24 martie 2007, accesoriu celui inițial oferind și legislații alături de aplicațiile financiar-contabile. Reclamanta și-a executat obligația de plată dar pârâta nu a dovedit că sistemul a fost implementat, situație în care contractul poate fi desființat conform art. 1020 C. civ.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 297 din 11 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pe care a menținut-o sub aspectul soluției. Criticile apelantei cu privire la greșita reținere prin sentința apelată a culpei sale contractuale au fost înlăturate de instanța de apel. Reapreciind probele administrate, instanța de apel deși a reținut că programul de calculator a fost implementat a stabilit că softul acestuia este necorespunzător nevoilor reclamantei. A mai reținut instanța că reclamanta nu a putut folosi CD prin care apelanta pârâtă pretinde că ar fi făcut corecturile și completările la program fapt care demonstrează neîndeplinirea obligației pe care și-a asumat-o prin contractul de service up-grade și asistență, în sensul de a delega o persoană de specialitate pentru implementarea acestor corecturi și completări la programul de calculator.

În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta SC A.H.M.G. SRL pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs se critică motivarea deciziei care denotă necunoașterea specificului contractului ce are ca obiect un sistem integrat de modul în care segmentul de leasing este o componentă, iar nu programul în sine, obiectul contractului nefiind un program de leasing. Motivarea conține considerente contradictorii prin afirmațiile că „apelanta nu a avut un astfel de program” și că aceasta „a implementat un program care nu e compatibil cu ceva ce s-a oferit și garantat reclamantei prin contract, respectiv un program de leasing”, ambele afirmații fiind nereale.

Reclamanta a contractat un produs pe care l-a ales dintr-o ofertă de produse de pe website-ul recurentei și pe care l-a testat și vizionat și studiat atent anterior contractării în anexa la contract aceasta nesemnalând disfuncții. Instanța de apel a ignorat textul licenței de utilizare a produsului și care face parte integrantă din contract și în care se specifică că vânzătoarea recurentă „nu asigură, garantează sau își asumă responsabilitatea pentru funcționarea și efectele folosirii programului”, clauza de negaranție fiind întărită și de prevederile art. 3.8, 7.1 și 7.2 din contractul de asistență și up-grade și în care se specifică că „produsul se vinde așa cum se găsește format”. Procesul verbal din 31 martie 2007 nu reprezintă un act adițional la contract, singura modalitate prin care se puteau aduce modificări la contract, conform art. 13.1 din contract.

Motivarea instanței că „Kit-ul nu este folositor fără asistență de specialitate din partea apelantei” este fără suport deoarece acesta este prevăzut cu autoimplementare. Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală. Arată intimata că în mod firesc nu a fost luată în considerare expertiza extrajudiciară depusă de recurent la dosar deoarece aceasta a fost efectuată în afara cadrului procesual, fiind necesar ca o expertiză să fie efectuată la sediul său, pe programul de calculator achiziționat. Și cu privire la celelalte critici, intimata opune legalitatea deciziei atacate sub aspectul soluției și considerentelor. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: Criticile formulate astfel cum au fost ele dezvoltate se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ. Sub aspectul motivării deciziei atacate este de observat că deși părțile au încheiat două contracte, primul denumit de „vânzare cumpărare și utilizare a programului pentru calculator: sistem integrat de management” iar cel de-al doilea „contract de up-grade și asistență pentru programul de calculator”, cu un conținut distinct sub aspectul drepturilor și obligațiilor, instanța de apel în considerentele deciziei nu operează o atare distincție și nici nu aplică regimul juridic specific naturii fiecărui contract, menținând totuși soluția rezoluționării ambelor contracte. Mai mult nu se raportează nici la „Licența de utilizare” a sistemului instalat care prin voința părților face parte integrantă din primul contract pe care acestea l-au încheiat.

Dealtfel, prin decizia atacată deși se menține soluția instanței de fond ce a fost întemeiată pe considerentul că programul nu a fost implementat, ajunge la o concluzie diametral opusă în sensul că programul a fost implementat, fapt de natură a pune în discuție soluția adoptată. Este evident că dificultatea instanțelor în a determina obligațiile părților și finalitatea acestora, interpretând clauzele contractuale se datorează specificității domeniului reglementat: informatica și tehnica de calcul, situație în care se impunea administrarea unei expertize tehnice de profil care să permită și o corectă calificare a contractelor încheiate. În atare situație, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa decizia atacată și conform art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. va trimite cauza la aceeași instanță pentru ca în conformitate cu art. 129 alin. (5) să administreze proba cu expertiza tehnică de specialitate, de a cărui utilitate și părțile sunt convinse de vreme ce ea a fost solicitată de intimată în apel iar pârâta apelantă a depus la dosar o expertiză extrajudiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.H.M.G. SRL București, împotriva deciziei nr. 297 din 11 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.