ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3304/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3304/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2366 din 20 februarie 2008, a

admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins, ca

prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta SC B.E. SRL București în

contradictoriu cu pârâta SC T.S. SA BUCUREȘTI.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut, în principal că între reclamantă în

calitatea de beneficiar și pârâtă în calitatea de executant, a fost încheiat

contractul nr. 817 din 18 decembrie 2003 prin care s-a prevăzut achiziționarea

de către beneficiar a produsului software denumit „sistem informatic integrat C.E.”

și implementarea acestuia de către executant, în schimbul prețului achitat.

Au fost respinse excepțiile

lipsei dovezii calității de reprezentant și a prematurității acțiunii și s-a

apreciat că reclamanta a introdus acțiunea la data de 18 iulie 2007, după

împlinirea termenului de prescripție aplicabil acțiunilor personale prevăzut de

art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Conform art. 3 din contract,

rezultă că obligația pârâtei de a implementa sistemul integrat a devenit

exigibilă la data de 18 martie 2004 și de la această dată a început să curgă

termenul de prescripție extinctivă.

Faptul că pârâta a emis în

perioada 18 decembrie 2003 – 25 iulie 2005 mai multe facturi în temeiul

contractului nr. 817 din 18 decembrie 2003 nu are semnificația unei

recunoașteri a pretențiilor deduse judecății, facturile fiind emise pentru

achitarea de către reclamantă a sumelor la care s-a obligat prin contract.

Cât privește corespondența

purtată prin mijloacele electronice între părți, aceasta nu cuprinde vreo

recunoaștere de către pârâtă a dreptului reclamantei de a cere rezoluțiunea

contractului și punerea părților în situația anterioară.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 318 din 10 septembrie 2008, a

admis apelul reclamantei SC B.E. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2366

din 20 februarie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe

care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de apel a stabilit

că potrivit art. 977 C. civ., interpretarea contractelor se face după intenția

comună a părților contractante iar nu după sensul literal al termenilor.

În realitate termenul de 3

luni prevăzut de art. 3 din contract, nu reprezintă termenul de executare al

contractului, ci doar durata de implementare a sistemului integral C.E.

Implementarea sistemului integrat reprezintă numai o parte din obiectul

contractului nr. 817 din 18 decembrie 2003, obiectul constituindu-l achiziționarea

și implementarea sistemului informatic integrat și asigurarea de către

executant a consultanței, suportului tehnic și școlarizări.

Pârâta a emis facturi, în

temeiul raporturilor juridice dintre părți, până la 14 decembrie 2005,

împrejurare din care se deduce fără dubiu că a fost continuat contractul

dincolo de termenul de 3 luni prevăzut, neputându-se pune problema prescripției

dreptului la acțiune al reclamantei.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 318 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC T.S. SA

BUCUREȘTI care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în

baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea

deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei, cu consecința

menținerii în tot a sentinței primei instanțe.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și o denaturare

a înțelesului dispozițiilor contractuale ale art. 3, iar pe de altă parte, deși

a existat un termen contractual cert, prevăzut în favoarea ambelor părți, el a

fost prelungit tacit de o singură parte contractantă cu încălcarea și

nesocotirea voinței celeilalte părți.

Intimata-reclamantă SC B.E. SRL

a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză „raportat la criticile aduse prin

cererea de recurs”, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge,

ca nefondat, recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că între

SC B.E. SRL în calitatea de beneficiar și SC T.S. SA BUCUREȘTI în calitatea de

executant a intervenit contractul nr. 817 din 18 decembrie 2003 având ca obiect

achiziționarea produsului software denumit „sistem informativ integrat charisma

enterprise” și imprementarea acestuia de către executant în computerele

proprietatea a beneficiarului, în schimbul prețului achitat la termenele și în

condițiile prevăzute în prezentul contract.

De comun acord, la art. 3

din contract, a fost stipulat că durata de implementare a sistemului integrat

este de 3 luni de la semnarea contractului, iar o planificare mai exactă a

întregului proiect va fi realizată în timpul fazei de analiză a specificației

de către echipele de proiect nominalizate. Odată agreată de cele două părți

respectiva planificare va deveni parte a prezentului contract.

Corect a reținut instanța de

apel faptul că părțile au continuat să deruleze contractul expus anterior,

facturile emise de pârâtă fiind aferente lucrărilor, produselor și serviciilor

executate de reclamantă până în luna noiembrie 2005.

De remarcat că pârâta SC T.S.

SA BUCUREȘTI a emis la data de 14 decembrie 2005 factura fiscală nr. 704844 cu

o valoare de 5.240,77 lei reprezentând servicii implementare C.E. conform

contractului nr. 817 din 18 decembrie 2003 astfel că voința părților a fost în

sensul de a continua executarea contractului.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC T.S. SA BUCUREȘTI

împotriva deciziei comerciale nr. 318 din 10 septembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o

cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC T.S. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 318 din 10

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.