ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1686/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI comercială, la data de 8 mai 2007, reclamanta SC T.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.S. SA, sucursala București solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea mai multor facturi emise de către pârâtă. În motivarea acțiunii formulate, reclamanta a invocat excepția prescripției extinctive a facturilor emise pe perioada 2003-ianuarie 2007. Pârâta a depus întâmpinare invocând excepția prematurității acțiunii conform art. 720 1 și următoarele C. proc. civ., iar pe fond respingerea acțiunii, întrucât termenul de prescripție extinctivă a fost întrerupt prin recunoașterea debitului și plata parțială a acestuia de către reclamantă.

Prin încheierea din 5 iunie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția de prematuritate ca neîntemeiată. Prin sentința comercială nr. 9137 din 20 august 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că nulitatea relativă sau absolută, este acea sancțiune de drept civil ce lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, or facturile fiscale nu pot fi considerate acte juridice civile, ele fiind simple înscrisuri sub semnătură privată, astfel încât nu le este aplicabilă sancțiunea nulității. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta SC T.P.

SRL BUCUREȘTI. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 620 din 14 decembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC T.P. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 9137 din 20 august 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata SC E.S. SA, sucursala București. Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut că: Sancțiunea procedurală în cazul în care se invocă prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune, este respingerea acțiunii în justiție ca prescrisă, iar nu anularea sau constatarea nulității acesteia, motivele de nulitate relativă și absolută fiind strict prevăzute de dispozițiile Codului civil.

Prescripția extinctivă sub aspect procedural se poate invoca doar pe cale de excepție, iar nu pe cale de acțiune, fiind un mijloc procedural de paralizare a acțiunii în justiție a reclamantului. Instanța de apel a reținut că atât acțiunea de fond, cât și apelul de față sunt nefondate, întrucât prescripția extinctivă nu poate fi invocată pe calea principală, în susținerea acțiunii în constatarea nulității absolute și nu pentru considerentele reținute de instanța de fond. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC T.P.

SRL BUCUREȘTI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele din apel sub forma criticilor în recurs susținând că anularea de către intimată a facturilor vechi achitate integral de către apelantă și emiterea altor facturi este abuzivă și nelegală, întrucât cele 2 contoare au fost montate de către intimată și tot aceasta a calculat greșit facturile vechi, nefiind culpa societății recurente, ci a angajaților intimatei. Recurenta a arătat că în ipoteza în care o parte din debit acțiunea este întemeiată, întrucât plățile s-au făcut în contul altor facturi recalculate de intimata în perioada februarie 2004 - ianuarie 2007, facturi ce nu au fost contestate în instanță.

Facturile contestate de reclamantă, a arătat aceasta, reprezintă aproximativ 173 din valoarea sumei de 61.529,46 lei fiind emise în perioada mai 2003 - ianuarie 2004, astfel încât din debitul final trebuie scăzute sumele aferente facturilor emise până în 18 ianuarie 2007. Recurenta a învederat că prima instanță și instanța de apel, au interpretat greșit înscrisurile depuse de aceasta, reținând că nulitatea vizează doar acte juridice, atât timp cât Decretul nr. 167/1958 se referă la orice acțiune. În consecință, reclamanta SC T.P. SRL BUCUREȘTI în temeiul art. 304 C. proc. civ. și Decretului nr. 167/1958 a solicitat, admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea deciziei atacate.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de fond și instanța de apel în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecății. Instanța de fond și instanța de apel în mod corect au reținut că facturile a căror nulitate se solicită nu sunt acte juridice civile, ele fiind simple înscrisuri sub semnătură privată astfel încât nu le este aplicabilă sancțiunea nulității. Sancțiunea procedurală în cazul în care se invocă prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune, este respingerea acțiunii în justiție ca prescrisă și nu anularea sau constatarea nulității acesteia, motivele de nulitate relativă și absolută fiind strict prevăzute de dispozițiile Codului civil.

Prescripția extinctivă sub aspect procedural se poate invoca doar pe cale de excepție și nu pe cale de acțiune, fiind un mijloc procedural de paralizare a acțiunii în justiție a reclamantului. În mod corect instanța de apel a reținut că atât acțiunea de fond, cât și apelul sunt nefondate, întrucât prescripția extinctivă nu poate fi invocată pe cale principală în susținerea acțiunii în constatarea nulității absolute. Față de cele ce preced rezultă că decizia atacată este legală și drept urmare Înalta Curte va respinge recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.P. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 620 din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008.