ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3975/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la 7 mai 2007, sub nr. 15623/3/2007, reclamanta SC D.T. SRL a chemat

în judecată pe pârâta SC N.T.I. SRL solicitând tribunalului ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să se dispună desființarea prin rezoluție a contractului

încheiat între părți la data de 10 august 2006 ca urmare a neexecutării

culpabile a obligațiilor asumate de către pârâtă; repunerea părților în

situația anterioară încheierii contractului, inclusiv restituirea sumei de

5.244,33 RON; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

s-a arătat că între reclamantă, în calitate de beneficiar și societatea pârâtă,

în calitate de furnizor, a fost încheiat contractul de prestări servicii care

avea ca obiect realizarea produsului informatic „G.K.” („Aplicația Software”)

în conformitate cu specificațiile tehnice din anexa 1 a acestui contract.

În vederea

desfășurării în condiții optime a activității SC D.T. SRL, s-a încheiat la data

de 10 august 2006 cu SC N.T.I. SRL contractul de prestări servicii a cărei rezoluțiune

se cere, prin care s-a stabilit în sarcina prestatorului realizarea Aplicației

Software, iar în sarcina beneficiarului obligația de plată a prețului în

cuantumul arătat în contract.

Legat de termenul de

executare a contractului, se învederează că la semnarea acestuia părțile s-au

înțeles verbal ca aplicarea software să fie realizată și funcțională în termen

de o lună, fără însă a consemna în scris acest aspect. Termenul de o lună a

fost prefigurat de către părți și acceptat de către acestea ca și durata în

care se va realiza produsul, constituind parte din voința internă a părților la

momentul încheierii contractului, în considerarea obiectului de activitate al SC

D.T. SRL, având în vedere că acest produs este esențial, chiar indispensabil,

desfășurării activității societății reclamante și în scopul acordării unui

termen rezonabil pentru realizarea aplicației dată fiind natura operațiilor pe

care trebuia să le gestioneze.

După momentul

semnării contractului și după efectuarea de către societatea reclamantă a

plății avansului menționat mai sus, reprezentanții SC N.T.I. SRL au furnizat pe

suport electronic, module (părți) ale aplicației software care însă nu au

funcționat la parametrii corespunzători, respectiv nu puteau face rutarea unui

apel telefonic inițiat de un utilizator, descompunerea apelului de voce în

pachete de date transmisibile prin intermediul mediului Internet, recompunerea

pachetelor de date în transmisiune voce la destinatarul apelului și realizarea

astfel a legăturii telefonice prin internet între inițiatorul și destinatarul

apelului telefonic. Societatea reclamantă a semnalat în nenumărate rânduri

problemele sau erorile (așa numitele „bug-uri” în limbajul de specialitate în

tehnologia informației și dezvoltarea aplicațiilor software) ale aplicației în

cauză, solicitând totodată remedierea acestora.

Dorind ca aplicația

Software să nu fie afectată de disfuncționalități, a considerat necesară

efectuarea unor teste complete folosind baza de date a SC D.T. SRL, pentru a

verifica modulele Aplicației și a detecta cauzele ce duc la apariția erorilor. Astfel,

a contactat reprezentanții SC N.T.I. SRL în vederea parcurgerii acestei etape

și i-a invitat să semneze un contract de confidențialitate cu societatea

reclamantă, având în vedere că urmau să aibă acces nerestricționat la baza de

date. În ceea ce o privește, reclamanta a înțeles să își protejeze baza de date

și informațiile sensibile cu privire la activitatea proprie prin mijloacele

legale la îndemână, respectiv prin încheierea acordului de confidențialitate.

Având în vedere

refuzurile repetate și nejustificate din partea reprezentanților SC N.T.I. SRL

de a ajunge la un acord cu privire la acest subiect, având în vedere faptul că

deficiențele de funcționare ale modulelor predate ale Aplicației nu au fost

remediate și, mai ales, având în vedere că aplicația Software nu a fost pusă la

dispoziție nici până în prezent ca program de calculator finalizat, oferind

funcționalitățile stabilite de părți, iar prin această întârziere s-a cauzat SC

D.T. SRL grave prejudicii, reclamanta a decis să înceteze colaborarea cu

societatea pârâtă.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin Sentința nr. 4182 din 13 martie 2009 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit

obligația de executare a produsului informatic în mod corespunzător, în

termenul convenit.

Astfel cum rezultă

din corespondența electronică depusă de reclamantă, declarațiile martorilor

coroborate cu răspunsurile pârâtei la interogatoriu, societatea pârâtă a oferit

părții cocontractante module ale aplicației software însă acestea nu au

funcționat la parametrii corespunzători.

Pârâta a recunoscut

cu ocazia administrării probei cu interogatoriu că aplicația software a

prezentat în mod constant erori de funcționare.

Deși încheierea unui

contract de confidențialitate nu reprezintă o obligație asumată de pârâtă prin

convenția din 10 august 2006, aceasta era necesară în vederea efectuării unor

teste complete ale aplicației, în condițiile în care, astfel cum rezultă și din

declarația martorului Ț.M., aceasta a fost testată „în condițiile unui apel,

maxim două apeluri simultane”.

Societatea pârâtă nu

a făcut dovada executării corespunzătoare a obligațiilor contractuale,

susținerile sale în sensul remedierii erorilor aplicației și nerespectării

termenului contractual din culpa reclamantei, rămânând nedovedite.

Potrivit

dispozițiilor art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante, în conformitate cu dispozițiile art. 1073 C. civ.

creditorul având dreptul de a dobândi executarea exactă a obligației.

În aceste condiții,

în conformitate cu dispozițiile art. 1020-1021 C. civ., se impune a fi

pronunțată rezoluțiunea contractului, ca urmare a neexecutării culpabile a

obligațiilor contractuale de către pârâtă.

Răspunzând criticilor

formulate de către pârâtă Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin

decizia nr. 11 din 12 ianuarie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În argumentarea

soluției instanța de control judiciar a reținut că între părți a fost încheiat

la 10 august 2006 un contract având ca obiect realizarea produsului informativ

„G.K.”, necesar desfășurării activității SC D.T. SRL.

Aceasta reprezintă o

aplicație informatică prin intermediul căruia apelurile primite de societatea

intimată de la terți se direcționau către destinația aleasă de serverul

acesteia, programul fiind o adaptare la nevoile societății a programului

informatic care circulă și e folosit în mod liber în mediul Internet.

Acest program

Software urma a fi realizat și predat de către societatea apelantă SC N.T.I.

SRL în termen de o lună de la încheierea contractului.

Inițial au avut loc

testări care s-au efectuat la sediul intimatei iar în cadrul acestora aplicația

funcționa cu erori semnificative.

După remedierea

erorilor urma să aibă loc o testare cu date reale a funcționării aplicației

Software, respectiv un test efectuat direct la baza de date a societății

intimate.

Pentru realizarea

unei astfel de testări, societatea intimată a solicitat apelantei să semneze un

acord de confidențialitate privind protejarea acestei baze de date în

conformitate cu bunele practici comerciale și a principiului

confidențialității.

Apelanta pârâtă a

refuzat semnarea unui astfel de acord.

Ca atare, nu s-a mai

putut realiza etapa de testare a aplicației Software cu date reale.

Față de această

situație de fapt instanța de fond a apreciat în mod corect contractul de

realizare a produsului informatic „G.K.”, ca fiind un contract cu executare uno

ictu, aceasta deoarece societatea intimată nu s-a obligat prin contract să

achite părți module ale acestui program privite în mod distinct ci un program

întreg.

Cu petiția

înregistrată la data de 19 martie 2010, pârâta a declarat recurs în termen și

legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 3 și 8 C. proc. civ.

Se susține că față de

obiectul cauzei dedus judecății aceasta este o cerere evaluabilă în bani, așa

cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 32/2008

situație în care instanța trebuie să-și verifice competența și să constate că

această hotărâre este supusă recursului.

De asemenea recurenta

susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății

considerând că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, inclusiv prin

nesemnarea contractului de confidențialitate care în realitate reprezintă doar un

pretext al intimatei de a nu finaliza contractul și nu a achita și restul de

plată.

Recursul este

nefondat.

Prezenta cerere de

chemare în judecată a fost introdusă în anul 2007 înainte de pronunțarea

deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul fiind investit

în mod legal cu competența de soluționare a cauzei, decizia neputând produce

efecte retroactive.

De asemenea,

respingând această excepție justificat instanța de fond a avut în vedere faptul

că decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București

rămasă irevocabilă, primul capăt al cererii principale a fost considerat

neevaluabil în bani, statuarea instanței superioare impunându-se judecătorului

fondului în cazul trimiterii spre rejudecare.

Pe fondul cauzei se

apreciază că solicitarea cocontractantului de a semna un contract de

confidențialitate cu privire la datele confidențiale la care urma să aibă acces

este în deplină concordanță cu uzanțele comerciale în materie și regula de

interpretare prevăzută de art. 970 C. civ.

Solicitarea de a

încheia contractul de confidențialitate a fost rezonabilă și justificată având

în vedere că:

- Aplicația Software

gestionează un segment deosebit de important din traficul electronic desfășurat

prin serverele SC D.T. SRL;

- Accesul prin

intermediul acestei aplicații la date/ informații reale și deosebit de

sensibile pentru societatea prin lansarea în execuție a aplicației, odată

integrată în sistemul informatic;

- Inexistența

oricărui cost suplimentar reclamat de semnarea contractului de

confidențialitate și conformarea la clauzele acestuia. În pofida discuțiilor

purtate cu reprezentanții SC N.T.I. SRL prin care s-au întreprins diligențele

necesare în vederea identificării unei forme a contractului de

confidențialitate agreată de ambele părți, societatea pârâtă a refuzat în mod

constant și ferm să încheie un asemenea contract, dând dovadă de rea credință.

În aceste condiții

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC N.T.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 11

din 12 ianuarie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.