ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3975/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 7 mai 2007, sub nr. 15623/3/2007, reclamanta SC D.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC N.T.I. SRL solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea prin rezoluție a contractului încheiat între părți la data de 10 august 2006 ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor asumate de către pârâtă; repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, inclusiv restituirea sumei de 5.244,33 RON; cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, s-a arătat că între reclamantă, în calitate de beneficiar și societatea pârâtă, în calitate de furnizor, a fost încheiat contractul de prestări servicii care avea ca obiect realizarea produsului informatic „G.K.” („Aplicația Software”) în conformitate cu specificațiile tehnice din anexa 1 a acestui contract.

În vederea desfășurării în condiții optime a activității SC D.T. SRL, s-a încheiat la data de 10 august 2006 cu SC N.T.I. SRL contractul de prestări servicii a cărei rezoluțiune se cere, prin care s-a stabilit în sarcina prestatorului realizarea Aplicației Software, iar în sarcina beneficiarului obligația de plată a prețului în cuantumul arătat în contract. Legat de termenul de executare a contractului, se învederează că la semnarea acestuia părțile s-au înțeles verbal ca aplicarea software să fie realizată și funcțională în termen de o lună, fără însă a consemna în scris acest aspect. Termenul de o lună a fost prefigurat de către părți și acceptat de către acestea ca și durata în care se va realiza produsul, constituind parte din voința internă a părților la momentul încheierii contractului, în considerarea obiectului de activitate al SC D.T.

SRL, având în vedere că acest produs este esențial, chiar indispensabil, desfășurării activității societății reclamante și în scopul acordării unui termen rezonabil pentru realizarea aplicației dată fiind natura operațiilor pe care trebuia să le gestioneze. După momentul semnării contractului și după efectuarea de către societatea reclamantă a plății avansului menționat mai sus, reprezentanții SC N.T.I. SRL au furnizat pe suport electronic, module (părți) ale aplicației software care însă nu au funcționat la parametrii corespunzători, respectiv nu puteau face rutarea unui apel telefonic inițiat de un utilizator, descompunerea apelului de voce în pachete de date transmisibile prin intermediul mediului Internet, recompunerea pachetelor de date în transmisiune voce la destinatarul apelului și realizarea astfel a legăturii telefonice prin internet între inițiatorul și destinatarul apelului telefonic.

Societatea reclamantă a semnalat în nenumărate rânduri problemele sau erorile (așa numitele „bug-uri” în limbajul de specialitate în tehnologia informației și dezvoltarea aplicațiilor software) ale aplicației în cauză, solicitând totodată remedierea acestora. Dorind ca aplicația Software să nu fie afectată de disfuncționalități, a considerat necesară efectuarea unor teste complete folosind baza de date a SC D.T. SRL, pentru a verifica modulele Aplicației și a detecta cauzele ce duc la apariția erorilor. Astfel, a contactat reprezentanții SC N.T.I. SRL în vederea parcurgerii acestei etape și i-a invitat să semneze un contract de confidențialitate cu societatea reclamantă, având în vedere că urmau să aibă acces nerestricționat la baza de date.

În ceea ce o privește, reclamanta a înțeles să își protejeze baza de date și informațiile sensibile cu privire la activitatea proprie prin mijloacele legale la îndemână, respectiv prin încheierea acordului de confidențialitate. Având în vedere refuzurile repetate și nejustificate din partea reprezentanților SC N.T.I. SRL de a ajunge la un acord cu privire la acest subiect, având în vedere faptul că deficiențele de funcționare ale modulelor predate ale Aplicației nu au fost remediate și, mai ales, având în vedere că aplicația Software nu a fost pusă la dispoziție nici până în prezent ca program de calculator finalizat, oferind funcționalitățile stabilite de părți, iar prin această întârziere s-a cauzat SC D.T.

SRL grave prejudicii, reclamanta a decis să înceteze colaborarea cu societatea pârâtă. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin Sentința nr. 4182 din 13 martie 2009 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de executare a produsului informatic în mod corespunzător, în termenul convenit. Astfel cum rezultă din corespondența electronică depusă de reclamantă, declarațiile martorilor coroborate cu răspunsurile pârâtei la interogatoriu, societatea pârâtă a oferit părții cocontractante module ale aplicației software însă acestea nu au funcționat la parametrii corespunzători. Pârâta a recunoscut cu ocazia administrării probei cu interogatoriu că aplicația software a prezentat în mod constant erori de funcționare.

Deși încheierea unui contract de confidențialitate nu reprezintă o obligație asumată de pârâtă prin convenția din 10 august 2006, aceasta era necesară în vederea efectuării unor teste complete ale aplicației, în condițiile în care, astfel cum rezultă și din declarația martorului Ț.M., aceasta a fost testată „în condițiile unui apel, maxim două apeluri simultane”. Societatea pârâtă nu a făcut dovada executării corespunzătoare a obligațiilor contractuale, susținerile sale în sensul remedierii erorilor aplicației și nerespectării termenului contractual din culpa reclamantei, rămânând nedovedite. Potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, în conformitate cu dispozițiile art. 1073 C. civ.

creditorul având dreptul de a dobândi executarea exactă a obligației. În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 1020-1021 C. civ., se impune a fi pronunțată rezoluțiunea contractului, ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către pârâtă. Răspunzând criticilor formulate de către pârâtă Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 11 din 12 ianuarie 2010 a respins apelul ca nefondat. În argumentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că între părți a fost încheiat la 10 august 2006 un contract având ca obiect realizarea produsului informativ „G.K.”, necesar desfășurării activității SC D.T. SRL.

Aceasta reprezintă o aplicație informatică prin intermediul căruia apelurile primite de societatea intimată de la terți se direcționau către destinația aleasă de serverul acesteia, programul fiind o adaptare la nevoile societății a programului informatic care circulă și e folosit în mod liber în mediul Internet. Acest program Software urma a fi realizat și predat de către societatea apelantă SC N.T.I. SRL în termen de o lună de la încheierea contractului. Inițial au avut loc testări care s-au efectuat la sediul intimatei iar în cadrul acestora aplicația funcționa cu erori semnificative. După remedierea erorilor urma să aibă loc o testare cu date reale a funcționării aplicației Software, respectiv un test efectuat direct la baza de date a societății intimate.

Pentru realizarea unei astfel de testări, societatea intimată a solicitat apelantei să semneze un acord de confidențialitate privind protejarea acestei baze de date în conformitate cu bunele practici comerciale și a principiului confidențialității. Apelanta pârâtă a refuzat semnarea unui astfel de acord. Ca atare, nu s-a mai putut realiza etapa de testare a aplicației Software cu date reale. Față de această situație de fapt instanța de fond a apreciat în mod corect contractul de realizare a produsului informatic „G.K.”, ca fiind un contract cu executare uno ictu, aceasta deoarece societatea intimată nu s-a obligat prin contract să achite părți module ale acestui program privite în mod distinct ci un program întreg.

Cu petiția înregistrată la data de 19 martie 2010, pârâta a declarat recurs în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 3 și 8 C. proc. civ. Se susține că față de obiectul cauzei dedus judecății aceasta este o cerere evaluabilă în bani, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 32/2008 situație în care instanța trebuie să-și verifice competența și să constate că această hotărâre este supusă recursului. De asemenea recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății considerând că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, inclusiv prin nesemnarea contractului de confidențialitate care în realitate reprezintă doar un pretext al intimatei de a nu finaliza contractul și nu a achita și restul de plată.

Recursul este nefondat. Prezenta cerere de chemare în judecată a fost introdusă în anul 2007 înainte de pronunțarea deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul fiind investit în mod legal cu competența de soluționare a cauzei, decizia neputând produce efecte retroactive. De asemenea, respingând această excepție justificat instanța de fond a avut în vedere faptul că decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București rămasă irevocabilă, primul capăt al cererii principale a fost considerat neevaluabil în bani, statuarea instanței superioare impunându-se judecătorului fondului în cazul trimiterii spre rejudecare. Pe fondul cauzei se apreciază că solicitarea cocontractantului de a semna un contract de confidențialitate cu privire la datele confidențiale la care urma să aibă acces este în deplină concordanță cu uzanțele comerciale în materie și regula de interpretare prevăzută de art. 970 C. civ.

Solicitarea de a încheia contractul de confidențialitate a fost rezonabilă și justificată având în vedere că: - Aplicația Software gestionează un segment deosebit de important din traficul electronic desfășurat prin serverele SC D.T. SRL; - Accesul prin intermediul acestei aplicații la date/ informații reale și deosebit de sensibile pentru societatea prin lansarea în execuție a aplicației, odată integrată în sistemul informatic; - Inexistența oricărui cost suplimentar reclamat de semnarea contractului de confidențialitate și conformarea la clauzele acestuia. În pofida discuțiilor purtate cu reprezentanții SC N.T.I. SRL prin care s-au întreprins diligențele necesare în vederea identificării unei forme a contractului de confidențialitate agreată de ambele părți, societatea pârâtă a refuzat în mod constant și ferm să încheie un asemenea contract, dând dovadă de rea credință.

În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC N.T.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 11 din 12 ianuarie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.