ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1753/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta SC D.G.I. SRL Brașov a solicitat instanței obligarea pârâtei SC M. SA Brașov, la plata sumei de 28.600 euro plus T.V.A., reprezentând prețul serviciilor efectuate de reclamantă în baza contractului de cesiune din 16 septembrie 2005 și să se instituie sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale societății în măsura necesară realizării creanței pârâtei. În cauză, pârâta SC M. SA Brașov a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă, rezoluțiunea contractului de prestări servicii din 16 septembrie 2005 și obligarea reclamantei la plata sumei de 15.381,33 lei și a dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii judecătorești, până la plata efectivă.

Prin sentința nr. 428/ C din 7 aprilie 2009, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei ca prematură. Prin aceeași sentință, instanța a admis cererea reconvențională și a dispus rezoluțiunea contractului de cesiune din 16 septembrie 2005 încheiat între părți. În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că la data de 16 septembrie 2005, între cele două societăți, s-a încheiat contractul de cesiune din 16 septembrie 2005, care are ca obiect cesionarea exclusivă a drepturilor reclamantei către pârâtă, asupra programului numit platformă multifuncțională de comunicații, incluzând dreptul de reproducere, de distribuire, de închiriere, de împrumut, de comunicare publică, de retransmitere prin cablu și de realizare de opere derivate.

Prețul contractului a fost convenit la suma de 31.600 euro plus T.V.A., pentru care s-a întocmit factura proforma din 19 septembrie 2005, acceptată de părți, plata urmând a fi făcută în mai multe tranșe. La data semnării contractului, pârâta a achitat suma de 3.000 euro plus T.V.A., respectiv 12.671 lei, sumă pentru care s-a eliberat factura fiscală din 16 septembrie 2005. Ulterior, pârâta a refuzat plata prețului, motivând că platforma nu este funcțională, iar față de această situație, reclamanta a somat-o pe pârâtă în vederea respectării obligațiilor contractuale, invitând-o la conciliere directă, în temeiul dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ.

A mai reținut instanța că, anterior contractului de cesiune, între părți a mai existat un contract de prestări servicii din 31 ianuarie 2005, care a avut ca obiect conceperea, realizarea și implementarea de către reclamantă a unui program numit platformă multifuncțională de comunicații, executat integral și predat pârâtei în baza procesului verbal din data de 31 mai 2005, pe care aceasta din urmă l-a recepționat, confirmând totodată că este perfect funcțional. întrucât pârâta nu își executase obligația de plată corelativă acestui contract și și-a manifestat intenția să achiziționeze toate drepturile patrimoniale de autor asupra platformei, părțile au convenit încheierea unui alt contract (din 16 septembrie 2005) prin care să fie cesionată platforma împreună cu toate drepturile patrimoniale de autor.

îndeplinirea condițiilor de funcționalitate urma a fi determinată în urma testelor administrate în comun de către părți și constatată printr-un proces verbal, or acest proces - verbal nu s-a încheiat, situație față de care instanța a constatat că cererea reclamantei este prematură. În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul a reținut că reclamanta SC D.G.I. SRL Brașov nu și-a îndeplinit obligația de predare către pârâta SC M. SA Brașov a programului informatic în litigiu, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 1020 și 1021 C. civ., s-a dispus rezoluțiunea contractului din culpa reclamantei, cu obligarea acesteia la restituirea avansului plătit, respectiv suma de 15.381,33 lei, reprezentând suma de 12.671 lei achitată la data semnării contractului, actualizată cu rata inflației la data de 14 octombrie 2008, data formulării cererii reconventionale.

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de către reclamanta SC D.G.I. SRL Brașov, iar prin Decizia nr. 91/ Ap din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a admis apelul reclamantei, a desființat în tot sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut ineficienta probatoriului administrat în cauză, cu privire la modul de executare a obligațiilor contractuale, iar față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă necesitatea efectuării probei cu expertiză tehnică, ce va trebui să stabilescă dacă sunt îndeplinite condițiile de funcționare a platformei și să demonstreze modul în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate.

A mai reținut instanța că admiterea excepției de prematuritate a formulării acțiunii față de neîntocmirea procesului - verbal de recepție, fara aprecierea modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale principale este greșită, întrucât se omite în mod formal analizarea raporturilor contractuale dintre părți și având în vedere că prima instanță a soluționat acțiunea fără a intra în cercetarea fondului, iar rezolvarea cererii reconventionale este în strânsă legătură cu acțiunea dedusă judecății, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a fost admis apelul, s-a desființat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Împotriva deciziei curții de apel, a declarat recurs pârâta SC M. SA Brașov, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, susținând în esență că hotărârea curții de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, cuprinde motive străine de natura pricinii și interpretează în mod greșit unele dintre actele juridice deduse judecății. A susținut recurenta că în mod greșit a reținut instanța de apel că tribunalul ar fi soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, având în vedere că, deși a fost admisă excepția prematurității formulării acțiunii, s-au administrat probe, înscrisuri și interogatoriu și numai după analiza acestora, tribunalul a pronunțat hotărârea.

S-a mai susținut că instanța și-a întemeiat soluția pe interpretarea unor acte juridice, respectiv contractul de prestări servicii din 31 mai 2005 și procesul-verbal de recepție din 12 august 2005, care nu au nicio legătură cu prezenta cauză, obiectul acesteia fiind contractul din 16 septembrie 2005. Totodată, a susținut recurenta că hotărârea cuprinde motive contradictorii, având în vedere că instanța a interpretat denunțarea unor servicii prestate de intimată ca fiind o dovadă a continuării colaborării, iar susținerea recurentei conform căreia nu s-a încheiat un proces - verbal de recepție deoarece platforma nu era integral realizată, a fost interpretată ca dovadă a îndeplinirii obligațiilor intimatei.

Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, trecând peste caracterul de lege a părților conferit contractului de art. 969 C. civ., apreciind că este necesar să se stabilească gradul de îndeplinire a obligațiilor de către intimată, atâta timp cât îndeplinirea parțială a condițiilor de funcționalitate atrage sancțiunea neobligării la plata prețului. Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Pentru examinarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează situația în care instanța a pronunțat o decizie cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, se vor analiza cu prioritate criticile vizând reținerea de către instanță a faptului că tribunalul ar fi soluționat acțiunea fara a intra în cercetarea fondului, cu referire la dispozițiile ce reglementaeză calea de atac ordinară a apelului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza, fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare. în speță, se constată că prima instanță, deși a admis excepția prematuritătii, a administrat probatoriul propus de părți, a analizat actul juridic dedus judecății, precum și obligațiile părților asumate prin contract. Așa fiind, se constată că instanța de apel a pronunțat decizia recurată, tăcând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac a apelului, instanța avea posibilitatea, în temeiul dispozițiilor art. 292 alin. (1) rap.

la art. 295 alin. (2) C. proc. civ., să dispună administrarea probelor considerate a fi utile în soluționarea cauzei. În ceea ce privește criticile ce vizează motivarea contradictorie și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, având în vedere soluția pronunțată, incidente fiind și dispozițiile art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., în sensul că prin decizia recurată, instanța de apel a soluționat procesul fara a intra în cercetarea fondului. În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa decizia decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe care, având în vedere și dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., va soluționa cauza ținând seama de toate motivele, apărările și susținerile părților și va administra toate probele considerate a fi utile soluționării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M. SA Brașov împotriva Deciziei nr. 91/ Ap din 15 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 mai 2010.