ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3576/2011

Ședința publică de la 10 noiembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

SC D.T.T.K.G.I. SRL prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta

reclamantă reconvențională SC M.B.D.G. SA a solicitat să se dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 28.600 Euro plus TVA, reprezentând prețul serviciilor

efectuate de reclamantă în baza contractului de cesiune nr. C 125 din16

septembrie 2005 și să se instituie sechestru asigurator asupra bunurilor mobile

ale societății în măsura necesară realizării creanței pârâtei, în temeiul art.

907, art. 908 C. com. și art. 591 și următoarele C. proc. civ.

Prin

sentința civilă nr. 428/C din 7 aprilie 2009 Tribunalul Brașov a admis excepția

prematurității acțiunii și în consecință a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC D.T.T.K.G.I. SRL, ca prematură.

Totodată

s-a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC

M.B.D.G. SA și în consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de cesiune

nr. C 125 din 16 septembrie 2005 încheiat de părți din culpa exclusivă a

pârâtei reconvenționale și a fost obligată pârâta reconvențională să plătească

reclamantei reconvenționale sumele de 15.381,33 lei cu titlu de restituire

avans, cu dobândă legală aferentă calculată de la data pronunțării hotărârii și

până la data plății efective, și 1.020,00 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Brașov,

secția comercială, prin decizia nr. 27/Ap din 31 martie 2011 a a

dmis apelul declarat de reclamanta SC D.T.T.K.G.I. SRL

împotriva sentinței instanței de fond pe care a schimbat-o în tot, în sensul că

a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta SC M.B.D.G. SA, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC D.T.T.K.G.I. SRL și a obligat pârâta

să plătească reclamantei suma de 28.600 Euro plus TVA, reprezentând prețul

serviciilor efectuate de reclamantă în baza contractului de cesiune nr. 125 din

16 septembrie 2005.

Totodată

s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC

M.B.D.G. SA și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4216 lei

cheltuieli de judecată la fond și în apel.

Împotriva acestei

decizii pârâta

SC M.B.D.G. SA

a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, după o prezentare detaliată a situației de fapt, recurenta a

susținut că în cauză nu a fost administrat un probatoriu complet în sensul că

pe de o parte raportul de expertiză tehnică nu răspunde la toate obiectivele

admise de instanță, iar pe de altă parte instanța a respins în mod greșit proba

testimonială propusă.

Totodată, susține

recurenta, instanța de apel s-a raportat la un proces-verbal de predare-primire

încheiat între părți la 12 august 2005 cu o lună înainte de încheierea

contractului ce face obiectul cauzei și în temeiul unui alt contract care a

fost reziliat prin acordul părților. Ca atare, aprecierea instanței de apel în

sensul că procesul-verbal din 12 august 2005 ar face dovada predării platformei

reprezintă o schimbare a naturii și înțelesului actului juridic dedus

judecății, iar soluția cu privire la excepția prematurității acțiunii a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Referindu-se la

raportul de expertiză tehnică și anexele acestuia respectiv anexa 4, recurenta

critică constatările expertului privind proba interconectării platformei cu

aplicația de gestiune a cititoarelor 2D Exio și neprezentarea de către intimată

a codului-sursă al funcționalității platformei, apreciind că s-a dovedit faptul

că platforma nu a ieșit din faza de testare și că aceasta nu a fost finalizată

în termenul și condițiile convenite de părți prin contractul încheiat.

Pentru aceste motive a

solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea completării

probatoriului, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate în

sensul respingerii ca nefondat a apelului și menținerea ca temeinică și legală

a sentinței instanței de fond.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Din expunerea

criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la

adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații,

nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din

cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară,

nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si

temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate,

indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.

Prin criticile

invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul

de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând

încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C.

proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi

reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

Indicarea de către

recurentă a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării

recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea

de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru

cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de

atac.

Nu în ultimul rând

trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a

imagina eventualele motive de nelegalitate,

pentru

că, potrivit art. 129 alin.

(1)

C. proc. civ., părțile sunt cele care

au

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile

stabilite

de lege.

În alți termeni fața

de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii

de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de pârâta SC M.B.D.G. SA. împotriva deciziei nr. 27/Ap

din 31 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2011.