ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2018/2010

Prin sentința civilă nr. 413/PI din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC H.P. SA Timișoara în contradictoriu cu pârâtele Asociația Salariaților C. Timișoara și SC F.A. SA Timișoara și SC D.C. SA București. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut în esență, că, între reclamantă și pârâta Asociația Salariaților C. Timișoara s-au încheiat la 14 martie 2003, respectiv 7 aprilie 2004, două convenții de cesionare a unui număr de 292.977, respectiv 75.000 de acțiuni deținute la SC F.A. SA Timișoara, care însă sunt lovite de nulitate absolută, întrucât lipsește acordul A.V.A.S. pentru transferul acestor acțiuni, prevăzut de art. 91 din O.G.

nr. 25/2002. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 219/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara. În considerentele deciziei Curtea a reținut că prima instanță a apreciat în mod legal că în speță sunt incidente, în primul rând, normele juridice prevăzute de O.G. nr. 25/2002, cu caracter special și derogator de la dreptul comun al vânzării-cumpărării de acțiuni reprezentat de Legea nr. 31/1990. Astfel, întrucât nu există acordul scris al A.V.A.S., iar cele două convenții s-au încheiat în perioada de derulare a contractului încheiat de Asociația Salariaților C. Timișoara cu F.P.S., la 14 iunie 1999, plasează aceste convenții în zona de acțiune a sancțiunii nulității absolute.

Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia, rejudecarea apelului, schimbarea sentinței și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reclamanta susține că ambele instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și au aplicat greșit dispozițiile legale ale art. 91 din O.G. nr. 25/2002 neobservându-se existența acordului A.V.A.S. cu privire la înstrăinarea acțiunilor. Recurenta susține că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, Legea nr. 297/2004 și art. 1073 C. civ., cu privire la care instanțele nu au făcut referire.

Totodată, arată că prevederile art. 91 din O.G. nr. 25/2002 au fost greșit aplicate, deoarece exista acordul la înstrăinare al A.V.A.S., exprimat prin adresa din 15 iulie 2002, acord solicitat de Asociația Salariaților C. Timișoara având în vedere că era în imposibilitate de a achita ratele scadente ale contractului încheiat cu F.P.S. Se susține că acceptarea de către A.V.A.S. a plăților directe de la reclamantă, precum și faptul că toate înștiințările care provin de la A.V.A.S. către Asociația Salariaților C. Timișoara sunt adresate și reclamantei, semnifică acordul acestei instituții publice pentru înstrăinarea acțiunilor. Prin întâmpinarea depusă, Asociația Salariaților C. Timișoara și SC F.A.

SA Timișoara au solicitat respingerea recursului. Recursul nu este fondat. Reclamanta SC H.P. SA și pârâta Asociația Salariaților C. au calitatea de acționari ai pârâtei SC F.A. SA Timișoara. La data de 14 iunie 1999 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin care Asociația Salariaților C. a dobândit de la F.P.S. un număr de 1.464.887 acțiuni cu o valoare nominală 1.000 lei fiecare, cu constituirea unui drept de gaj asupra acestora în favoarea vânzătorului, cu excepția acțiunilor plătite în avans, urmând ca eliberarea acțiunilor de sub gajul instituit să se realizeze pe măsura efectuării plății ratelor. Prin actul adițional încheiat la 13 ianuarie 2003, contractul a fost modificat, avându-se în vedere cesionarea către reclamantă a unui număr de 146.489 acțiuni, aceasta dobândind, la rândul său, calitatea de cumpărător.

Prin două înscrisuri intitulate „convenție”, încheiate la 14 martie 2003 și 7 aprilie 2004, pârâta Asociația Salariaților C. Timișoara în calitate de cesionar s-a obligat să-i transfere reclamantei, în calitate de cedent, un număr de 292.977, respectiv 75.000 de acțiuni, solicitând prin prezenta acțiune, obligarea pârâtei la îndeplinirea obligațiilor asumate prin cele două convenții, în caz contrar hotărârea să țină loc de transfer asupra proprietății acțiunilor. Instanța de apel a reținut în mod corect aplicabilitatea în privința raporturilor juridice deduse judecății, a prevederilor O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale.

Contrar celor afirmate de recurentă, instanța de apel a reținut aplicabilitatea temeiurilor de drept invocate de reclamantă, respectiv a Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, a Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a art. 1073 C. civ., însă în mod complementar. Natura juridică specială a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între Asociația Salariaților C. Timișoara și F.P.S., ca autoritate prevăzută de art. 2 din O.G. nr. 25/2002, contract încheiat la 14 iunie 1999, plasează și cele două convenții încheiate între reclamanta SC H.P. SA și Asociația Salariaților C. Timișoara, cu privire la acțiunile emise de SC F.A. SA Timișoara, sub același regim juridic special, dispozițiile O.G.

nr. 25/2002 având caracter special și derogator de la dreptul comun al vânzării-cumpărării. Potrivit art. 91 din O.G. nr. 25/2002 cumpărătorii acțiunilor de la una dintre autoritățile desemnate de art. 2 din aceeași ordonanță, au posibilitatea de a înstrăina acțiunile astfel cumpărate, chiar în cursul derulării contractului încheiat cu respectiva autoritate, însă, sub condiția obținerii în prealabil a acordului scris al autorității. Orice înstrăinare de acțiuni consimțită de cumpărător către un terț, cu încălcarea condiției mai sus arătate este lovită de nulitate absolută, ceea ce rezultă din expresia finală a art. 91: „sub sancțiunea nulității de drept a transmiterii acțiunilor”. Instanța de apel a aplicat corect aceste prevederi legale, când a statuat atât asupra incidenței lor în speță, cât și asupra inexistenței acordului autorității.

Sunt nefondate susținerile recurentei, atât sub aspectul existenței acordului în prezența adresei din 15 iulie 2002, cât și a exprimării lui implicite, prin acceptarea de către A.V.A.S. a plăților directe de la reclamantă, reținându-se că acordul prevăzut de lege trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie prealabil oricărei transmisiuni de acțiuni; materializat în scris; să se refere, in sem, la transmiterea de acțiuni ce urmează să aibă loc, ceea ce înseamnă ca autoritatea să cunoască tipul transmiterii, numărul de acțiuni care se transmite, persoana cumpărătorului, caracterul liber sau neachitat al acțiunilor supuse înstrăinării etc. În consecință, inexistența acordului autorității la încheierea actelor de cesiune, prevăzut de art. 91 din O.G.

nr. 25/2002, pe deplin aplicabil în perioada de derulare a contractului de privatizare, în privința transmiterii acțiunilor de la cumpărător către terți are ca efect nulitatea de drept a actelor de transmisiune a acțiunilor și constatarea nelegalității pretențiilor reclamantei de obligare a pârâtei la înstrăinarea acțiunilor. Astfel, nefiind fondate criticile întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în lumina art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC H.P. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 219/A din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.