ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2018/2010

Prin sentința civilă nr. 413/PI din 7

aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC H.P. SA Timișoara în contradictoriu cu

pârâtele Asociația Salariaților C. Timișoara și SC F.A. SA

Timișoara și  SC D.C. SA București.

Pentru a pronunța această

sentință s-a reținut în esență, că, între reclamantă

și pârâta Asociația Salariaților C. Timișoara s-au încheiat

la 14 martie 2003, respectiv 7 aprilie 2004, două convenții de

cesionare a unui număr de 292.977, respectiv 75.000 de acțiuni

deținute la SC F.A. SA Timișoara, care însă sunt lovite de

nulitate absolută, întrucât lipsește acordul A.V.A.S. pentru

transferul acestor acțiuni, prevăzut de art. 91 din O.G. nr. 25/2002.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 219/A din 17

decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

În considerentele deciziei Curtea a reținut

că prima instanță a apreciat în mod legal că în

speță sunt incidente, în primul rând, normele juridice prevăzute

de O.G. nr. 25/2002, cu caracter special și derogator de la dreptul comun

al vânzării-cumpărării de acțiuni reprezentat de Legea nr. 31/1990.

Astfel, întrucât nu există acordul scris al A.V.A.S., iar cele două

convenții s-au încheiat în perioada de derulare a contractului încheiat de

Asociația Salariaților C. Timișoara cu F.P.S., la 14 iunie 1999,

plasează aceste convenții în zona de acțiune a sancțiunii

nulității absolute.

Împotriva deciziei reclamanta a declarat recurs,

solicitând modificarea acesteia, rejudecarea apelului, schimbarea

sentinței și în fond admiterea acțiunii așa cum a fost

formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., reclamanta

susține că ambele instanțe au interpretat greșit actul

juridic dedus judecății și au aplicat greșit

dispozițiile legale ale art. 91 din O.G. nr. 25/2002 neobservându-se existența

acordului A.V.A.S. cu privire la înstrăinarea acțiunilor.

Recurenta susține că acțiunea se

întemeiază pe dispozițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, Legea nr. 297/2004

și art. 1073 C. civ., cu privire la care instanțele nu au făcut

referire.

Totodată, arată că prevederile art. 91

din O.G. nr. 25/2002 au fost greșit aplicate, deoarece exista acordul la înstrăinare

al A.V.A.S., exprimat prin adresa din 15 iulie 2002, acord solicitat de

Asociația Salariaților C. Timișoara  având în vedere că era

în imposibilitate de a achita ratele scadente ale contractului încheiat cu F.P.S.

Se susține că acceptarea de către A.V.A.S.

a plăților directe de la reclamantă, precum și faptul

că toate înștiințările care provin de la A.V.A.S.

către Asociația Salariaților C. Timișoara sunt adresate

și reclamantei, semnifică acordul acestei instituții publice pentru

înstrăinarea acțiunilor.

Prin întâmpinarea depusă, Asociația

Salariaților C. Timișoara și SC F.A. SA Timișoara au

solicitat respingerea recursului.

Recursul nu este fondat.

Reclamanta SC H.P. SA și pârâta Asociația

Salariaților C. au calitatea de acționari ai pârâtei SC F.A. SA

Timișoara.

La data de 14 iunie 1999 s-a încheiat contractul de

vânzare-cumpărare prin care Asociația Salariaților C. a dobândit

de la F.P.S. un număr de 1.464.887 acțiuni cu o valoare nominală

1.000 lei fiecare, cu constituirea unui drept de gaj asupra acestora în

favoarea vânzătorului, cu excepția acțiunilor plătite în

avans, urmând ca eliberarea acțiunilor de sub gajul instituit să se

realizeze pe măsura efectuării plății ratelor.

Prin actul adițional încheiat la 13 ianuarie

2003, contractul a fost modificat, avându-se în vedere cesionarea către

reclamantă a unui număr de 146.489 acțiuni, aceasta dobândind,

la rândul său, calitatea de cumpărător.

Prin două înscrisuri intitulate

„convenție”, încheiate la 14 martie 2003 și 7 aprilie 2004, pârâta

Asociația Salariaților C. Timișoara în calitate de cesionar s-a

obligat să-i transfere reclamantei, în calitate de cedent, un număr

de 292.977, respectiv 75.000 de acțiuni, solicitând prin prezenta

acțiune, obligarea pârâtei la îndeplinirea obligațiilor asumate prin

cele două convenții, în caz contrar hotărârea să

țină loc de transfer asupra proprietății acțiunilor.

Instanța de apel a reținut în mod corect

aplicabilitatea în privința raporturilor juridice deduse

judecății, a prevederilor O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri

pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare

de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale.

Contrar celor afirmate de recurentă,

instanța de apel a reținut aplicabilitatea temeiurilor de drept

invocate de reclamantă, respectiv a Legii nr. 297/2004 privind piața

de capital, a Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale

și a art. 1073 C. civ., însă în mod complementar.

Natura juridică specială a contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat între Asociația

Salariaților C. Timișoara și F.P.S., ca autoritate

prevăzută de art. 2 din O.G. nr. 25/2002, contract încheiat la 14

iunie 1999, plasează și cele două convenții încheiate între

reclamanta SC H.P. SA și Asociația Salariaților C. Timișoara,

cu privire la acțiunile emise de SC F.A. SA Timișoara, sub

același regim juridic special, dispozițiile O.G. nr. 25/2002 având

caracter special și derogator de la dreptul comun al

vânzării-cumpărării.

Potrivit art. 91 din O.G. nr. 25/2002

cumpărătorii acțiunilor de la una dintre autoritățile desemnate

de art. 2 din aceeași ordonanță, au posibilitatea de a

înstrăina acțiunile astfel cumpărate, chiar în cursul

derulării contractului încheiat cu respectiva autoritate, însă, sub

condiția obținerii în prealabil a acordului scris al autorității.

Orice înstrăinare de acțiuni consimțită de

cumpărător către un terț, cu încălcarea condiției

mai sus arătate este lovită de nulitate absolută, ceea ce

rezultă din expresia finală a art. 91: „sub sancțiunea

nulității de drept a transmiterii acțiunilor”.

Instanța de apel a aplicat corect aceste

prevederi legale, când a statuat atât asupra incidenței lor în

speță, cât și asupra inexistenței acordului

autorității.

Sunt nefondate susținerile recurentei, atât sub

aspectul existenței acordului în prezența adresei din 15 iulie 2002,

cât și a exprimării lui implicite, prin acceptarea de către A.V.A.S.

a plăților directe de la reclamantă, reținându-se că

acordul prevăzut de lege trebuie să îndeplinească următoarele

condiții: să fie prealabil oricărei transmisiuni de

acțiuni; materializat în scris; să se refere, in sem, la transmiterea

de acțiuni ce urmează să aibă loc, ceea ce înseamnă ca

autoritatea să cunoască tipul transmiterii, numărul de

acțiuni care se transmite, persoana cumpărătorului, caracterul

liber sau neachitat al acțiunilor supuse înstrăinării etc.

În consecință, inexistența acordului

autorității la încheierea actelor de cesiune, prevăzut de art. 91

din O.G. nr. 25/2002, pe deplin aplicabil în perioada de derulare a

contractului de privatizare, în privința transmiterii acțiunilor de

la cumpărător către terți are ca efect nulitatea de drept a

actelor de transmisiune a acțiunilor și constatarea

nelegalității pretențiilor reclamantei de obligare a pârâtei la

înstrăinarea acțiunilor.

Astfel, nefiind fondate criticile întemeiate pe art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., în lumina art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul reclamantei se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC H.P. SA Timișoara

împotriva deciziei nr. 219/A din 17 decembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2010.