ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4859/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2002 la Judecătoria Timișoara, reclamantele A.P.C.C. SA Timișoara și SC C.C. SA Timișoara au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A.M., să constate nulitatea absolută a transmiterii unui nr. de 1.249 acțiuni ale SC C.C. SA din proprietatea A.P.C.C. către pârât, și pe cale de consecință să se dispună radierea acestuia din registrul acționarilor SC C.C. SA. La data de 20 februarie 2003 reclamantele și-au precizat și completat cererea introductivă solicitând constatarea nulității calității de membru al A.P.C.C. a pârâtului A.M. În motivarea acțiunii astfel cum a fost precizată se susține că A.P.C.C.

înregistrată ca persoană juridică prin sentința civilă nr. 12/1995, pronunțată de Judecătoria Timișoara, a avut ca unic obiectiv dobândirea și gestionarea acțiunilor cumpărate de la F.P.S., până la vânzarea către membrii asociației. Că, contrar celor stipulate de dispozițiile Legii nr. 77/1994, privind programul acțiunilor salariaților, fosta conducere a A.P.C.C. a distribuit în mod nelegal nu nr. de 1.249 acțiuni către pârâtul A.M., care nu întrunea nici una din cerințele prevăzute de lege pentru dobândirea lor. Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că a fost angajat la Întreprinderea E.T., secția C., care în urma privatizării și divizării a devenit SC C.C.

SA. Sub aspect reconvențional solicită obligarea reclamantelor a-i restitui sumele încasate ca preț pentru acțiunile achitate la F.P.S., actualizate cu coeficientul de inflație. Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 10351 din 11 decembrie 2003, admite acțiunea principală și în parte cererea reconvențională și constată nulitatea absolută a calității de membru al A.P.C.C. și implicit a calității de acționar la SC C.C. SA a pârâtului; constată nulitatea transmiterii unui număr de 1.249 acțiuni din gestiunea A.P.C.C. către pârât și dispune reintegrarea acestora în patrimoniul A.P.C.C.; obligă reclamantele să plătească pârâtului suma de 886.315.282 lei pretenții și 28.628.305 lei cheltuieli de judecată, respinge restul pretențiilor din cererea reconvențională.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în considerentele sentinței că pârâtul nu a făcut dovada calității de salariat al SC C.C. SA de la data înființării acestei societăți și până în momentul privatizării în baza Legii nr. 77/1994, ceea ce impune în opinia instanței nulitatea transmiterii celor 1.249 de acțiuni către acesta. În ce privesc pretențiile ce au format obiectul cererii reconvenționale instanța a dispus restituirea contravalorii unui număr de 402 acțiuni, care au fost efectiv achitate de pârât. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantele cât și pârâtul criticând-o ca netemeinică și nelegală. Reclamantele au solicitat schimbarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii reconvenționale ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

Pârâtul a solicitat schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii introductive, care în realitate au caracterul unei acțiuni în excludere din asociație și nu putea fi promovată decât de adunarea generală a membrilor. Pe de altă parte, susține pârâta, nu s-a avut în vedere calitatea sa de fost salariat al SC C.C. SA, potrivit mențiunilor din cartea sa de muncă. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 123, pronunțată la data de 29 aprilie 2004 a respins, ca nefondate, apelurile reținând în considerentele deciziei următoarele: Referitor la apelurile declarate de reclamante, cuantumul sumei ce trebuie restituită pârâtului ca urmare a constatării nulității absolute a calității sale de membru al A.P.C.C.

și a transmiterii acțiunilor, nu este influențat de buna sau reaua credință a pârâtului în momentul dobândirii acțiunilor, deoarece nulitatea actului juridic nu implică o sancțiune prin refuzul sau diminuarea sumei ce trebuie restituită. Mai reține instanța că în cauză nu sunt incidente dispozițiile speciale referitoare la retragerea acționarilor din societate, ci se aplică regulile care decurg din efectul restabilirii situației anterioare, pe baza principiului îmbogățirii fără justă în cauză. În ce privește apelului pârâtului instanța de control reține că excepțiile invocate de acesta respinge lipsa calității procesual active a societății reclamante, lipsa interesului acesteia și lipsa calității de reprezentant a numitei F.C.

ca președinte a A.P.C.C., nu sunt întemeiate, deoarece potrivit contractelor invocate de pârât, acțiunile ce fac obiectul litigiului au fost dobândite de la deținătorii inițiali, fostul F.P.S. și respectiv fostul F.P.P. de către A.P.C.C. Pe de altă parte și societatea are interesul și deci calitatea de a obține constatarea nulității absolute, în ce privește structura acționariatului său. Referitor la dreptul pârâtului de a deveni membru al asociației, instanța reține că acesta nu a îndeplinit cerințele art. 3 lit. e) din Legea nr. 77/1994, în sensul că nu a avut calitatea de fost salariat al societății privatizate. În contra acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal reclamanta SC C.C.

SA și pârâtul A.M.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC C.C. SA Timișoara și pârâtul A.M. Casează decizia nr. 123 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, admite apelurile declarate de reclamantele SC C.C. SA Timișoara, A.P.C.C. SA Timișoara și pârâtul A.M., împotriva sentinței civile nr. 10351 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei Timișoara, pe care o schimbă în tot și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată și cererea reconvențională formulată de A.M., ca rămasă fără interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 noiembrie 2004.