ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4859/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

26 aprilie 2002 la Judecătoria Timișoara, reclamantele A.P.C.C. SA Timișoara și

SC C.C. SA Timișoara au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A.M.,

să constate nulitatea absolută a transmiterii unui nr. de 1.249 acțiuni ale SC C.C.

SA din proprietatea A.P.C.C. către pârât, și pe cale de consecință să se

dispună radierea acestuia din registrul acționarilor SC C.C. SA.

La data de 20 februarie 2003

reclamantele și-au precizat și completat cererea introductivă solicitând constatarea

nulității calității de membru al A.P.C.C. a pârâtului A.M.

În motivarea acțiunii astfel

cum a fost precizată se susține că A.P.C.C. înregistrată ca persoană juridică

prin sentința civilă nr. 12/1995, pronunțată de Judecătoria Timișoara, a avut

ca unic obiectiv dobândirea și gestionarea acțiunilor cumpărate de la F.P.S.,

până la vânzarea către membrii asociației.

Că, contrar celor stipulate

de dispozițiile Legii nr. 77/1994, privind programul acțiunilor salariaților,

fosta conducere a A.P.C.C. a distribuit în mod nelegal nu nr. de 1.249 acțiuni

către pârâtul A.M., care nu întrunea nici una din cerințele prevăzute de lege

pentru dobândirea lor.

Pârâtul a formulat

întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca

nefondată, susținând că a fost angajat la Întreprinderea E.T., secția C., care

în urma privatizării și divizării a devenit SC C.C. SA.

Sub aspect reconvențional

solicită obligarea reclamantelor a-i restitui sumele încasate ca preț pentru

acțiunile achitate la F.P.S., actualizate cu coeficientul de inflație.

Judecătoria Timișoara prin

sentința civilă nr. 10351 din 11 decembrie 2003, admite acțiunea principală și

în parte cererea reconvențională și constată nulitatea absolută a calității de

membru al A.P.C.C. și implicit a calității de acționar la SC C.C. SA a

pârâtului; constată nulitatea transmiterii unui număr de 1.249 acțiuni din

gestiunea A.P.C.C. către pârât și dispune reintegrarea acestora în patrimoniul

A.P.C.C.; obligă reclamantele să plătească pârâtului suma de 886.315.282 lei

pretenții și 28.628.305 lei cheltuieli de judecată, respinge restul

pretențiilor din cererea reconvențională.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în considerentele sentinței că pârâtul nu a făcut

dovada calității de salariat al SC C.C. SA de la data înființării acestei

societăți și până în momentul privatizării în baza Legii nr. 77/1994, ceea ce

impune în opinia instanței nulitatea transmiterii celor 1.249 de acțiuni către

acesta.

În ce privesc pretențiile ce

au format obiectul cererii reconvenționale instanța a dispus restituirea

contravalorii unui număr de 402 acțiuni, care au fost efectiv achitate de

pârât.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel atât reclamantele cât și pârâtul criticând-o ca netemeinică și

nelegală.

Reclamantele au solicitat

schimbarea în parte a hotărârii în sensul respingerii cererii reconvenționale

ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

Pârâtul a solicitat

schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii introductive, care

în realitate au caracterul unei acțiuni în excludere din asociație și nu putea

fi promovată decât de adunarea generală a membrilor. Pe de altă parte, susține

pârâta, nu s-a avut în vedere calitatea sa de fost salariat al SC C.C. SA,

potrivit mențiunilor din cartea sa de muncă.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia civilă nr. 123, pronunțată la data de 29 aprilie 2004 a respins,

ca nefondate, apelurile reținând în considerentele deciziei următoarele:

Referitor la apelurile

declarate de reclamante, cuantumul sumei ce trebuie restituită pârâtului ca

urmare a constatării nulității absolute a calității sale de membru al A.P.C.C.

și a transmiterii acțiunilor, nu este influențat de buna sau reaua credință a

pârâtului în momentul dobândirii acțiunilor, deoarece nulitatea actului juridic

nu implică o sancțiune prin refuzul sau diminuarea sumei ce trebuie restituită.

Mai reține instanța că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile speciale referitoare la retragerea

acționarilor din societate, ci se aplică regulile care decurg din efectul

restabilirii situației anterioare, pe baza principiului îmbogățirii fără justă în

cauză.

În ce privește apelului

pârâtului instanța de control reține că excepțiile invocate de acesta respinge

lipsa calității procesual active a societății reclamante, lipsa interesului

acesteia și lipsa calității de reprezentant a numitei F.C. ca președinte a A.P.C.C.,

nu sunt întemeiate, deoarece potrivit contractelor invocate de pârât, acțiunile

ce fac obiectul litigiului au fost dobândite de la deținătorii inițiali, fostul

F.P.S. și respectiv fostul F.P.P. de către A.P.C.C. Pe de altă parte și

societatea are interesul și deci calitatea de a obține constatarea nulității

absolute, în ce privește structura acționariatului său.

Referitor la dreptul

pârâtului de a deveni membru al asociației, instanța reține că acesta nu a

îndeplinit cerințele art. 3 lit. e) din Legea nr. 77/1994, în sensul că nu a

avut calitatea de fost salariat al societății privatizate.

În contra acestei decizii,

au declarat recurs, în termen legal reclamanta SC C.C. SA și pârâtul A.M.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamanta SC C.C. SA Timișoara și pârâtul A.M.

Casează decizia nr. 123 din

29 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, admite apelurile declarate de

reclamantele SC C.C. SA Timișoara, A.P.C.C. SA Timișoara și pârâtul A.M.,

împotriva sentinței civile nr. 10351 din 11 decembrie 2003 a Judecătoriei

Timișoara, pe care o schimbă în tot și pe fond respinge acțiunea ca

neîntemeiată și cererea reconvențională formulată de A.M., ca rămasă fără

interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 22 noiembrie 2004.