ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1141/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 mai 2004, reclamanții C.A., G.M., M.O. și R.A. au chemat în judecată pe pârâții A.V.A.S. și A.F.P. Timișoara, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a contractului de vânzare – cumpărare acțiuni, încheiat între părți și înregistrat la 5 septembrie 2003, în ceea ce privește conținutul clauzei de la art. 14.1. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că, deși sunt membrii P.A.S. încă din anul 1995, în anul 2003, prin contractul mai sus menționat, P.A.S. F. a prevăzut, la pct. 14.1, ca acțiunile astfel cumpărate vor fi distribuite membrilor asociației, respectiv „salariați, membrii consiliului de administrație sau pensionari cu ultimul loc de muncă la SC F. SA”.

Reclamanții au arătat că prin excluderea lor de la beneficiul acestor acțiuni sunt prejudiciați în interesele lor, deși constituirea asociației s-a făcut pentru achiziționarea de acțiuni în interesul tuturor, prin susmenționatul contract se încălca statutul asociației. Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu motivarea ca aceștia nu au calitatea de parte în procesul juridic de vânzare cumpărare. De asemenea, pârâții au invocat excepția prescripției, motivând că, potrivit art. 39 din Legea nr. 137/2002, termenul de prescripție este de o lună de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat.

Pe fond, pârâții invocă netemeinicia și nelegalitatea acțiunii considerând că, potrivit art. 10 din Legea nr. 137/2002, numai o asociație constituită din salariați, membri ai consiliului de administrație sau pensionari cu ultimul loc de muncă de la o societate comercială, poate dobândi acțiuni la respectiva societate. De asemenea, pârâții invocă inadmisibilitatea acțiunii, cu motivarea că, ulterior înregistrării mențiunii la O.R.C. Timiș, a avut loc o adunare generală în care s-au discutat aspecte legate de cumpărarea acțiunilor prin contractul atacat, adoptându-se un act adițional al statutului asociației. În timpul soluționării cauzei, este formulată cerere de intervenție în interes propriu, de către intervenientul B.S., cerere prin care acesta a solicitat anularea parțială a contractului de vânzare – cumpărare din 5 septembrie 2003, în ceea ce privește conținutul aceleiași clauze de la art. 14.1.

Prin sentința civilă nr. 55/ PI din 25 ianuarie 2005, Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamanților C.A., R.A., M.O., G.M. și cererea de intervenție formulată de B.S., dispunând anularea parțială a contractului de vânzare – cumpărare acțiuni din 5 septembrie 2003, încheiat între A.P.A.P.S., în calitate de vânzător și A.F.P. Timișoara, în calitate de cumpărător, în ceea ce privește clauza de la art. 14.1. și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 3.300.000 ROL și intervenientului 170.000 ROL, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a stabilit, în esență, că prin clauza respectivă care prevedea că acțiunile cumpărate se vor distribui membrilor asociației, anume salariați, membrii consiliului de administrație sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la SC F. SA s-a creat o situație discriminatorie între reclamanți și ceilalți membrii ai asociației în condițiile în care, pe de o parte, la constituire, scopul asociației era de a achiziționa acțiuni pentru toți membrii, inclusiv pentru reclamanți și intervenient, iar pe de altă parte, legea civilă nu poate retroactiva și deci reglementarea ulterioară care restrânge categoriile de persoane ce pot dobândi acțiuni, nu are aplicabilitate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele A.V.A.S. și A.F.P., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție ca neîntemeiate și respectiv admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței ier pe fondul cauzei, respingerea atât a acțiunii cât și a cererii de intervenție ca fiind introduse de către persoane fără calitate procesual activă, respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și respingerea atât a acțiunii cât și a cererii de intervenție ca fiind netemeinice și nelegale, cu cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ prin decizia nr. 151 din 5 octombrie 2005 admite apelurile declarate de pârâtele A.V.A.S.

București și A.F.P. Schimbă în tot hotărârea menționată, în sensul că respinge acțiunea și cererea de intervenție. Obligă pe reclamanții și intimat să plătească pârâtei A.F.P., suma de 113.000 lei, cheltuieli de judecată, în apel. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B.S., C.A., G.M., M.O., R.A. și pârâta A.F.P. Timișoara, criticând-p pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel: 1. Recurenții – reclamanți critică decizia atacată ca fiind nelegală pentru considerentele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar prin declarațiile autentificate la notariat la 20 februarie 2006, 20 februarie 2006; 10 februarie 2006, 10 februarie 2006 și 20 februarie 2006, au renunțat la judecarea recursului.

Întrucât chestiunea timbrajului primează oricăror altor cereri formulate, și cum recurenții nu au timbrat recursul, acesta va fi anulat ca netimbrat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1999 și art. 3 2 din O.G. nr. 32/1995, astfel cum au fost modificate, recursul trebuia timbrat în solidar cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6 RON și 0,15 RON timbru judiciar. Constatând că taxele nu au fost plătite anticipat s-a pus în vedere recurenților, în condițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, să plătească taxele de timbru datorate până la primul termen de judecată, fiind citată cu această mențiune. Alin. (3) din art. 20 din legea menționată, sancționează cu anularea cererii neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru până la primul termen de judecată stabilit de instanță.

Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale și ale instanței, recursul va fi anulat ca netimbrat. 2. Recurenta – pârâtă A.F.P. Timișoara critică decizia atacată pentru neacordarea și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.428 RON, reprezentând onorariul de avocat în faza apelului. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente. Din examinarea lucrărilor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., prin neacordarea și a cheltuielilor de judecată privind onorariul de avocat. Prin admiterea apelului formulat de pârâtă, reclamanții – intimați sunt cei care au căzut în pretenții, instanța trebuia să acorde pe lângă cheltuielile de judecată reprezentând taxele judiciare de timbru și pe cele privind onorariul de avocat, solicitate atât prin cererea de apel și la dezbaterea în fond și dovedite cu factură și chitanță.

Pentru cele ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâți, va modifica decizia atacată în sensul că obligă pe reclamanți și la plata sumei de 1.428 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții B.S., C.A., G.M., M.O. și R.A. împotriva deciziei nr. 151 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Admite recursul declarat de pârâta A.F.P. Timișoara. Modifică decizia nr. 151 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara în sensul că obligă pe reclamanți și la 1.428 RON cheltuieli de judecată. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.