ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4450/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.C.I. a acționat în judecată pe pârâții C.E. și C.M.V. în calitate de conducători ai societății B.G. Timișoara și a solicitat să se constate că a fost păgubit de către aceștia prin politica impusă societăților în care dețin capitalul majoritar.

Ulterior, reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a mai solicitat să fie obligați pârâții, ca în schimbul acțiunilor reclamantului să cumpere și să transfere pe numele reclamantului, în registrele acționarilor și suportând toate impozitele, comisioanele și taxele necesare, 19.800 de acțiuni la SC P. SA, SC N. SA și SC E. SA câte cel puțin 3.000 la fiecare din societățile arătate, iar diferența la oricare din acele societăți, urmând ca instanța să stabilească un termen pentru îndeplinirea obligației, iar în situația în care acest termen nu va fi respectat, pârâții să fie obligați ca toate acțiunile rămase necompensate să fie plătite reclamantului la valoarea de emisie corectată cu inflația legal recunoscută la acea dată.

Prin sentința civilă nr. 2162/ PI din 29 septembrie 2004, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins această acțiune precizată, reținând că acțiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât atât reclamantul cât și pârâții au calitatea de acționari la societățile menționate de reclamant, context în care nu pot fi invocate prevederile Legii nr. 31/1990 și ale codului civil. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 26 din 28 februarie 2005. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului atâta vreme cât acesta fiind acționar al societăților comerciale menționate în acțiune s-a îndreptat împotriva altor acționari ai acelorași societăți comerciale.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul I.C.I. a declarat recurs susținând că este părtinitoare, imorală, ilegală și că sfidează principiile stabilite în Constituția României. Recursul este nefondat. În cererea de recurs, reclamantul nu a indicat vreunul dintre temeiurile de drept prevăzute la punctele 1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ., pe care să se întemeieze solicitarea ca instanța de recurs să modifice sau să caseze hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel. În decizia din apel, s-a reținut corect modalitatea de a se sancționa activitățile ilegale ale asociaților dintr-o societate comercială, prin uzitarea procedurilor permise de adunările generale ale acționarilor fiind posibil ca împotriva hotărârilor luate cu acele ocazii, să fie formulate acțiuni în justiție.

S-a reținut de asemenea corect în hotărârea recurată că solicitarea reclamantului este inadmisibilă în ce privește obligarea pârâților ca în schimbul acțiunilor reclamantului la anumite societăți comerciale să transfere alte acțiuni, la alte societăți comerciale. Întrucât recursul reclamantului nu a fost motivat în drept, având în vedere că hotărârea instanței de apel este corectă, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca recursul reclamantului să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.C.I., împotriva deciziei civile nr. 26 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 octombrie 2005.