ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4800/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC P. SA Timișoara, a chemat în judecată pe pârâtele M.F.P. și D.G.F.P. Timiș, solicitând restituirea sumei de 3.225.925.510 lei, reprezentând actualizarea plății nedatorate de 821.218.000 lei cu dobânzi legale. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 8046 din 11 iunie 2004, a admis în parte acțiunea obligând pe pârâtul M.F.P. la 3.125.688.054 lei plată nedatorată și dobânda legală și la 98.404.255 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că prin hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia nr. 122 din 17 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție) reclamantei i s-a admis acțiunea privind restituirea sumei de 821.218.000 lei cu titlu de plată nedatorată, sumă pentru care M.F.P.

a operat o compensare în luna octombrie 2002, așa încât de la data de 1 septembrie 1998 până la 30 septembrie 2002, accipiensul este îndreptățit la dobânzi. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 93 din 9 februarie 2005 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și apelul declarat de M.F.P. Instanța de apel a considerat calitatea procesuală pasivă a M.F.P., care a fost obligată prin decizia susmenționată a Curții Supreme de Justiție, incidența dispozițiilor art. 43 C. com., față de obligația de restituire a sumei achitate cu titlu de impozit pentru vânzarea-cumpărarea de acțiuni, dar și aplicarea prevederilor art. 1073 C. civ., care dă creditorului dreptul de a cere îndeplinirea exactă a obligației.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta M.F.P. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod greșit s-au considerat aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., în cauză fiind aplicabile normele financiar fiscale care reglementează restituirea către plătitor a sumelor plătite în plus la bugetul de stat, iar competența aparținând organelor descentralizate ale M.F.P. Greșit instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât M.F.P. nu are atribuții în colectarea directă a impozitelor pe profit. Creditoarea nu putea cere reactualizarea creanței după ce datoria a fost plătită. Buna credință a accipiensului nu dă dreptul la dobânzi sau despăgubiri iar dispozițiile art. 371 1 și 371 2 C. proc.

civ. și a art. 1073 C. civ., nu sunt aplicabile pentru că obligația de plată nu s-a adus la îndeplinire pe calea executării silite. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prin decizia nr. 122 din 17 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a considerat că reclamanta nelegal a fost obligată de D.G.F.P. C.F.P. Timiș și M.F.P. la plata sumei de 821.218.000 lei cu titlu de impozit pentru vânzarea cumpărarea de acțiuni și a dispus restituirea plății nedatorate. Raportul obligațional astfel creat este consecința nelegalității operațiilor de impozitare săvârșite de organele financiar fiscale, desființate de instanțele judecătorești. Modalitatea de restituire a dispus-o instanța supremă, iar dispozițiile evocate de recurentă (O.G.

nr. 11/1996, O.U.G. nr. 13/2001 și O.M.F. nr. 2051/1997) puteau fi eventual aplicate raportului juridic inițial; însă normele menționate privesc cauzele de insolvabilitate a debitorilor obligațiilor bugetare, incluzând astfel raportul obligațional actual referitor la restituirea unei plăți nedatorate. Astfel, instanțele de fond, judicios au considerat competența lor de soluționare și calitatea procesuală pasivă a ministerului. În privința cuantumului despăgubirilor, dispozițiile art. 992 C. civ. și art. 1092 C. civ., stabilesc obligația accipiensului de bună credință de restituire în limita îmbogățirii.

În această măsură instanțele au apreciat aplicarea dispozițiilor privind efectele obligațiilor și au considerat dreptul de dezdăunare al creditorului, chiar în condițiile în care debitorul a procedat la stingerea voluntară, la 30 septembrie 2002, a obligației născută la 1 septembrie 1998. Înlăturarea dezdăunării creditorului în condițiile concrete, ar încălca principiile generale de drept și echitate, determinând dezechilibrul și inegalitatea părților într-un raport juridic. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 93 din 9 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.F.P. București, împotriva deciziei comerciale nr. 93 din 9 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2005.