ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4800/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC P. SA Timișoara, a

chemat în judecată pe pârâtele M.F.P. și D.G.F.P. Timiș, solicitând restituirea

sumei de 3.225.925.510 lei, reprezentând actualizarea plății nedatorate de

821.218.000 lei cu dobânzi legale.

Tribunalul București, prin sentința

comercială nr. 8046 din 11 iunie 2004, a admis în parte acțiunea obligând pe

pârâtul M.F.P. la 3.125.688.054 lei plată nedatorată și dobânda legală și la

98.404.255 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că prin

hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia nr. 122 din 17 ianuarie 2002 a

Curții Supreme de Justiție) reclamantei i s-a admis acțiunea privind

restituirea sumei de 821.218.000 lei cu titlu de plată nedatorată, sumă pentru

care M.F.P. a operat o compensare în luna octombrie 2002, așa încât de la data

de 1 septembrie 1998 până la 30 septembrie 2002, accipiensul este îndreptățit

la dobânzi.

Curtea de Apel București, prin

decizia comercială nr. 93 din 9 februarie 2005 a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive și apelul declarat de M.F.P.

Instanța de apel a considerat

calitatea procesuală pasivă a M.F.P., care a fost obligată prin decizia

susmenționată a Curții Supreme de Justiție, incidența dispozițiilor art. 43 C.

com., față de obligația de restituire a sumei achitate cu titlu de impozit

pentru vânzarea-cumpărarea de acțiuni, dar și aplicarea prevederilor art. 1073 C.

civ., care dă creditorului dreptul de a cere îndeplinirea exactă a obligației.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta M.F.P. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta susține că în mod greșit

s-au considerat aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., în cauză fiind

aplicabile normele financiar fiscale care reglementează restituirea către

plătitor a sumelor plătite în plus la bugetul de stat, iar competența

aparținând organelor descentralizate ale M.F.P.

Greșit instanța de apel a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât M.F.P. nu are atribuții în

colectarea directă a impozitelor pe profit.

Creditoarea nu putea cere

reactualizarea creanței după ce datoria a fost plătită. Buna credință a

accipiensului nu dă dreptul la dobânzi sau despăgubiri iar dispozițiile art. 371

1

și 371

2

C. proc. civ. și a art. 1073 C. civ., nu sunt aplicabile

pentru că obligația de plată nu s-a adus la îndeplinire pe calea executării

silite.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prin decizia nr. 122 din 17 ianuarie

2002, Curtea Supremă de Justiție a considerat că reclamanta nelegal a fost

obligată de D.G.F.P. C.F.P. Timiș și M.F.P. la plata sumei de 821.218.000 lei

cu titlu de impozit pentru vânzarea cumpărarea de acțiuni și a dispus

restituirea plății nedatorate.

Raportul obligațional astfel creat

este consecința nelegalității operațiilor de impozitare săvârșite de organele

financiar fiscale, desființate de instanțele judecătorești. Modalitatea de

restituire a dispus-o instanța supremă, iar dispozițiile evocate de recurentă

(O.G. nr. 11/1996, O.U.G. nr. 13/2001 și O.M.F. nr. 2051/1997) puteau fi

eventual aplicate raportului juridic inițial; însă normele menționate privesc

cauzele de insolvabilitate a debitorilor obligațiilor bugetare, incluzând

astfel raportul obligațional actual referitor la restituirea unei plăți

nedatorate.

Astfel, instanțele de fond, judicios

au considerat competența lor de soluționare și calitatea procesuală pasivă a

ministerului.

În privința cuantumului

despăgubirilor, dispozițiile art. 992 C. civ. și art. 1092 C. civ., stabilesc obligația

accipiensului de bună credință de restituire în limita îmbogățirii. În această

măsură instanțele au apreciat aplicarea dispozițiilor privind efectele

obligațiilor și au considerat dreptul de dezdăunare al creditorului, chiar în

condițiile în care debitorul a procedat la stingerea voluntară, la 30

septembrie 2002, a obligației născută la 1 septembrie 1998. Înlăturarea

dezdăunării creditorului în condițiile concrete, ar încălca principiile

generale de drept și echitate, determinând dezechilibrul și inegalitatea

părților într-un raport juridic.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 93 din 9 februarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de M.F.P. București, împotriva deciziei comerciale nr. 93 din 9

februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 18 octombrie 2005.