ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2272/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2272/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 376 din 27 martie
2001, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială, s-a admis în parte acțiunea
formulată de S.I.F. Transilvania, fiind obligată pârâta SC C.H.B. SA Predeal la
plata sumei de 22.717.981 lei, reprezentând actualizarea cu rata inflației a dividendelor
cuvenite reclamantei pe anul 1998, respingându-se restul pretențiilor.
Se motivează că societatea pârâtă nu
a achitat la termen dividendele cuvenite reclamantei pe anul 1998, așa încât
cererea, privind plata sumei ce reprezintă actualizarea lor până la data plății,
31 octombrie 2000, este întemeiată.
Cererea de obligare și la plata dobânzilor
s-a apreciat a fi neîntemeiată, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între faptul
neplății și prejudiciul suferit pe de o parte, iar pe de altă parte, potrivit art.
68 din Legea nr. 31/1990, aportul asociaților la capitalul social nu este
purtător de dobânzi.
Împotriva sentinței a declarat apel
reclamanta, critica acesteia vizând neacordarea dobânzilor al căror temei este art.
43 C. com. și care curg de drept, paguba fiind prezumată.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.
534 din 26 septembrie 2001, a respins apelul declarat de reclamantă, ca nefondat.
În motivarea deciziei se arată că, potrivit
art. 43 C. com., curg dobânzi, dar nefiind un temei de referință în ce privește
calculul cuantumului acestora, cererea nu este fondată, reclamanta nefăcând dovada
că daunele sunt o consecință directă a neexecutării obligației.
Reclamanta S.I.F. Transilvania SA a
declarat recurs împotriva deciziei pentru motivele de casare prevăzute de art. 304
pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Critica vizează, în esență, faptul
că, deși s-a stabilit natura comercială a obligației de plată, greșit s-au aplicat,
cu privire la aceasta, regulile de drept civil.
Trebuie precizat că aprecierile recurentei
cu privire la calificările juridice diferite ale actualizării, precum și
dobânzile exced considerentele deciziei atacate.
Intimata a dispus întâmpinare, prin
care solicită respingerea recursului și menținerea deciziei ca fiind legală.
Recursul este fondat.
Substituind în parte motivarea
sentinței, instanța de apel a reținut corect că, potrivit art. 43 C. com., obligațiile
comerciale sunt purtătoare de dobânzi, dar inconsecvent juridic, arată că reclamanta
nu a făcut dovada, conform art. 1086 – 1088 C. civ., că daunele sunt o consecință
directă a neexecutării obligației de către pârâtă.
Cum dobânzile acordate, în baza art.
43 C. com., sunt daune-interese moratorii, care curg de drept, nefiind deci,
necesară dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii, paguba fiind prezumată, capătul
de cerere cu acest obiect trebuia admis, iar nu respins.
Așa fiind, Curtea va admite recursul
declarat, va modifica decizia atacată, va admite apelul promovat de aceeași parte
și, schimbând în parte sentința, va obliga pârâta și la plata sumei de 4.807.405
lei, reprezentând dobânzi, astfel cum au fost calculate de reclamantă.
Va menține restul dispozițiilor
sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de reclamanta, S.I.F. Transilvania SA Brașov, împotriva
deciziei nr. 534 din 26 septembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, modifică decizia
recurată, admite apelul declarat de aceeași parte, schimbă în parte sentința, în
sensul că obligă pârâta, SC C.H.B. SA Predeal, și la plata sumei de 4.807.405
lei, reprezentând dobânzi.
Menține restul dispozițiilor
sentinței apelate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 14 aprilie 2003.