ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2005/2010

Prin sentința civilă nr. 75/PI din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș s-a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate, s-a respins cererea reclamantelor SC F.A. SA și Asociația Salariaților C. din Timișoara în contradictoriu cu pârâtele SC A.I.E. SA București, Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului București și a fost respinsă cererea reclamantelor privind acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că O.G. nr. 25/2002 a intrat în vigoare ulterior perfectării actului juridic a cărui nulitate se invocă, iar actul normativ nu retroactivează. Interesul reclamantelor rezidă în aceea că ele tind la întregirea patrimoniului lor, și au calitate procesuală activă câtă vreme nulitatea absolută poate fi afirmată de orice persoană interesată.

Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 160 din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, iar apelantele obligate la 4.500 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A.I.E. SA București. În considerentele deciziei s-a reținut că la data încheierii contractului a cărui nulitate se solicită nu existau dispoziții legale care să condiționeze actul de existența acordului unei terțe persoane, iar prevederile O.G. nr. 25/2002 nu retroactivează, temeiul de drept al acțiunii, bazat pe art. 19 din ordonanță nefiind incident. De asemenea, nici modificările ordonanței prin O.G. nr. 27/2005 nu sunt incidente, deoarece efectele contractului încheiat la 14 iunie 1999 s-au stins în 2004, anterior modificărilor legislative.

S-a mai reținut că invocarea nulității se putea realiza doar de partea vătămată, respectiv A.V.A.S. București, pentru reclamanta Asociația Salariaților C. Timișoara, promovarea acțiunii semnificând invocarea propriei culpe. Prin întâmpinarea înregistrată la 15 aprilie 2010, intimata SC A.I.E. SA a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate. Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantele au declarat recurs, solicitând modificarea acesteia și pe fond, admiterea acțiunii. Recurentele critică ignorarea de către instanțe clauza contractuală cuprinsă la art. 9.1 potrivit căreia cumpărătorul se obligă ca până la data îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract, să nu cesioneze toate sau o parte din acțiunile cumpărate de la vânzător și să nu transmită unui terț contractul fără acordul prealabil al vânzătorului.

Astfel, decizia s-a pronunțat cu încălcarea legii, respectiv a legii părților, potrivit principiului consacrat la art. 969 C. civ. De asemenea, recurentele invocă greșita interpretare și aplicare a O.G. nr. 25/2002, susținând că sunt aplicabile contractului de cesiune dispozițiile art. 2 coroborate cu art. 3 alin. (1) lit. c) din ordonanță, cu modificările și completările ulterioare, deoarece actul de cesiune din 24 august 1999 s-a efectuat în perioada de derulare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat la 14 iunie 1999, contractul fiind în derulare și la 12 decembrie 2008, potrivit unei adrese emise de A.V.A.S., așa încât înlăturarea aplicabilității O.G. nr. 27/2005 este nelegală.

Cu referire la faptul că propria culpă nu poate fi invocată ca temei al desființării unui contract, recurentele arată că acest principiu nu se aplică nulităților absolute. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: La data de 14 iunie 1999 s-a încheiat între F.P.S. (în prezent A.V.A.S.) în calitate de vânzător și Asociatia Salariaților C. în calitate de cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni a avut ca obiect un pachet de 1.464.887 acțiuni, reprezentând 39,77% din capitalul social subscris al SC F.A. SA. Asupra acțiunilor cumpărate, vânzătorul și-a constituit un gaj, făcându-se mențiune în acest sens în registrul acționarilor. O parte din aceste acțiuni au făcut obiectul contractului de cesiune încheiat la 24 august 1999 între cumpărătoarea din contractul de vânzare-cumpărare și SC A.I.E.

SA. Prin acțiunea promovată, cumpărătoarea inițială (vânzătoare în contractul de cesiune), împreună cu SC F.A. SA Timișoara, au solicitat, în contradictoriu cu cesionara SC A.I.E. SA și A.V.A.S., constatarea nulității absolute a cesiunii, pe motiv că la încheierea actului a lipsit acordul A.V.A.S., obligatoriu, în conformitate cu art. 19 din O.G. nr. 25/2002. În privința aplicării greșite a art. 969, art. 968 C. civ., prin raportare la conținutul clauzei de la art. 9.1 se va reține că părțile nu au prevăzut o sancțiune ca urmare a încheierii unei cesiuni, ori transmiterii contractului către un terț, în alte condiții decât cele stipulate, astfel încât încălcarea obligației contractuale este sancționată cu nulitatea relativă, care, în nici un caz nu poate fi invocată de partea aflată în culpă, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Raportat la încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor O.G. nr. 25/2002 se va reține că în mod corect, atât prima instanță, cât și instanța de apel au înlăturat aplicabilitatea lor în speță, potrivit principiului statuat la art. 1 C. civ. Astfel, art. 19 din O.G. nr. 25/2002 impune, sub sancțiunea nulității, acordul prealabil al Autorității în cazul transmiterii acțiunilor către terți, însă, într-o examinare cronologică se observă că actul a cărui nulitate se cere a fost încheiat la 25 august 1999, anterior emiterii actului normativ invocat ca temei de drept al acțiunii, și în perioada de derulare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 14 iunie 1999, ale cărui efecte au încetat în 2004, anterior modificărilor legislative ale O.G.

nr. 25/2002, intervenite prin O.G. nr. 27/2005, cum corect au reținut instanțele. În consecință, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt incidente, astfel că, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat, urmând ca, în temeiul art. 277 C. proc. civ., recurentele să fie obligate în solidar la plata sumei de 4.600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC A.I.E. SA, ocazionate cu plata onorariului avocațional.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele SC F.A. SA Timișoara și Asociația Salariaților C. Timișoara împotriva deciziei nr. 160 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurentele, în solidar, la 4.600 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC A.I.E. SA București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.