ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2436/2010

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

La

data de 23 martie 2007, reclamanții N.M.G. și N.S. au chemat în judecată pe

pârâta SC M.T. SA, solicitând:

-

restituirea în natură a terenului de 640,5 mp, situat în Târgu Mureș Mureș,

-

întabularea dreptului lor de proprietate în Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară.

In

motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, reclamanții au arătat că:

-

în 1974 au cumpărat acest teren iar în 1976 în urma unor măsuri abuzive le-a

fost preluat de stat și înscris în C.F. nr. 800/11, Târgu Mureș.

-

în baza Legii nr. 10/2001 au formulat notificare pentru restituirea acestuia,

care însă a fost respinsă prin dispoziția nr. 4403 din 23 septembrie 2004,

-

prin sentința nr. 253 din 14 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Mureș s-a

admis în parte contestația formulată împotriva dispoziției de respingere a

notificării, în sensul ca, s-a dispus anularea acesteia, obligarea Primăriei

municipiului Târgu Mureș la înaintarea notificării unității deținătoare SC M.T.

SA ( fostă S.S.A.P. SA) și obligarea acesteia din urmă la a se pronunța asupra

cererii de restituire în natură,

-

Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia nr. 140/A/ din 16 iunie 2006 a respins

apelul reclamanților, a admis apelul SC M.T. SA, în sensul constatării lipsei

calității procesuale pasive a acesteia și a înlăturat din sentința atacată,

obligația acestei societăți de a se pronunța asupra cererii de restituire în

natură, menținând celelalte dispoziții ale sentinței,

-

părțile nu au declarat recurs și Primăria municipiului Târgu Mureș le-a

comunicat că notificarea a fost înaintată spre soluționare SC M.T. SA,

-

prin răspunsul comunicat la 8 martie 2007, SC M.T. SA a arătat că pretențiile

lor nu pot fi valorificate și considerând acest răspuns ca o decizie de

respingere a notificării, au formulat prezenta acțiune.

Tribunalul

Mureș - prin sentința civilă nr. 212 din 13 februarie 2008 a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC M.T. SA și acțiunea reclamanților.

S-au

reținut următoarele:

Chiar

dacă instanța de apel a eliminat dispoziția de obligare a pârâtei de a se

pronunța asupra cererii de restituire în natură, o astfel de obligație rezidă

în sarcina sa din textul art. 25 alin. (1) Legea nr. 10/2001.

Din

C.F. nr. 2837 Târgu Mureș, nr.top 5065/1 reiese că reclamanții au dobândit prin

cumpărare cota de 14/28 din imobilul alcătuit din casă de cărămidă cu două

apartamente, curte și teren în suprafață de 1281 mp.

In

urma dezmembrării și ieșirii din indiviziune reclamanții au rămas coproprietari

asupra parcelei nr.top 5065/1/2 casă de locuit și curte în suprafață de 345 mp.

In

cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, dar nu

s-a dovedit vicierea consimțământului reclamanților cu ocazia întocmirii

actului de dezmembrare și ieșire din indiviziune pentru ca preluarea terenului

să fie abuzivă.

Cu

ocazia ieșirii din indiviziune, Statul Român a cedat cota sa de 2/28 părți din

imobil în favoarea reclamanților, în compensare pentru teren.

Cum

terenul revendicat de reclamanți nu a fost preluat abuziv aceștia nu au calitatea

de persoană îndreptățită la reconstituire.

Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 30/A din 12 martie 2009 a

respins ca nefondat apelul reclamanților.

S-a

reținut că preluarea terenului nu este abuzivă, în sensul Legii nr. 10/2001,

atâta timp cât coproprietatea părților asupra terenului în litigiu s-a efectuat

printr-un partaj de dezmembrare și ieșire din indiviziune.

La

data de 1 februarie 2007 reclamanții au formulat recurs solicitând modificarea

deciziei, în sensul admiterii apelului lor și pe fond admiterea cererii de

chemare în judecată.

In

motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., reclamanții au susținut că:

-

prin hotărârea pronunțată nu au fost analizate toate criticiile formulate în

apel și nu au fost cuprinse argumentele pe care se sprijină soluția dată,

-

greșit s-a apreciat că terenul nu a fost preluat abuziv de Statul Român prin

Legea nr. 4/1973 și HCM nr. 880/1973; caracterul abuziv al preluării rezultă din

modalitatea de partajare a terenului stabilită în mod unilateral de statul

român, în calitate de copărtaș, precum și din faptul că, inițial au refuzat

semnarea actului de partaj voluntar, cedând în cele din urmă în fața instanței

judecătorești; în final s-a arătat că preluarea abuzivă rezultă și din

diferența de valoare existentă între cotele deținute de părți.

R

ecursul va fi respins pentru următoarele

considerente:

Legea

nr. 10/2001 reglementează situația juridică a imobilelor preluate în mod abuziv

în perioada 6 martie 1954-22 decembrie 1989, precizând în art. 2 lit. a)-i), ce

se înțelege, în sensul legii prin imobile preluate abuziv.

Pentru

a beneficia de măsurile de reparație conferite de lege este necesar a se face

dovezi cu privire la preluarea abuzivă a imobilelor, conform art. 2.1-2.6 din

Hotărârea nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

In

cauză, părțile hotărând ieșirea din indiviziune au inițiat un proiect de partaj

prin care, cota de 2/28 din construcție (proprietatea statului) urma să fie

vândută recurenților reclamanți, (dobândind astfel întreaga construcția

împreună cu terenul aferent acesteia de 345 mp) iar restul terenului de 1148 mp,

proprietatea reclamanților, urma să fie achiziționat de stat.

In

timpul judecării procesului intentat de stat, reclamanții au acceptat partajul,

au efectuat ieșirea din indiviziune, iar înțelegerea părților a fost

consfințită prin încheierea civilă nr. 1243 din 17 februarie 1976 pronunțată de

Judecătoria Târgu Mureș.

Critica

cu privire la diferența de valoare a cotelor deținute de părți nu poate fi

reținută deoarece subevaluarea terenului nu poate echivala cu o preluare

abuzivă iar recurenții nu au făcut dovezi cu privire la vicierea

consimțământului lor și impunerea modalității de partaj.

Astfel,

în mod legal s-a reținut că, modalitatea de preluare a imobilului nu este

abuzivă, în sensul celor menționate în art. 2 din Legea nr. 10/2001 și că

reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii.

Referitor

la motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. se constată

că, hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței cu privire la soluția dată, conform dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.

proc. civ.

Așa

fiind, în raport de dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

este nefondat, prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. nefiind incidente

în cauză.

În

raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenții reclamanți vor fi

obligați la plata sumei de 3570 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către

intimata pârâtă SC M.T. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții N.M.G. și N.S. împotriva

deciziei nr. 30A din 12 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, ca nefondat.

Obligă pe recurenții-reclamanți la plata sumei de 3570 lei, cheltuieli

de judecată, către intimata-pârâtă SC M.T. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 aprilie 2010.