ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1661/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 837 din 4 mai 2009,

Tribunalul Arad, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

T.D. SRL ARAD în contradictor cu pârâta SC U. SA ARAD, pe care, în consecință,

a obligat-o la plata sumei de 1.263.391,33 lei reprezentând contravaloare

servicii în baza contractului de prestări servicii nr. TD U. 001 din 23 aprilie

2007, subsecvent respingerii excepției de nulitate a acestuia.

Prin aceeași sentință s-a anulat ca

insuficient timbrată cererea de chemare în garanție a I.C.I.M. ARAD SA formulată

de pârâtă.

Instanța de fond a reținut realitatea

contractului de prestări servicii pe care părțile l-au încheiat la 23 aprilie

2007, îndeplinirea de către reclamantă a obligației de emitere și transmitere a

facturii și neexecutarea obligației de plată la care pârâta s-a obligat, în

raport de prevederile art. 969 C. civ.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr.

186 din 24 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței menționate pe care astfel a menținut-o.

În contra deciziei instanței de apel

pârâta SC U. SA ARAD a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și

respingerii acțiunii.

Pentru termenul din 11 mai 2010 recurenta-pârâtă

SC U. SA ARAD și intimata-reclamantă SC T.D. SRL ARAD au depus la dosar prin reprezentant

comun, R.A.I., o tranzacție semnată și parafată de aceste părți solicitând a se

lua act de aceasta în condițiile art. 271 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse pentru același

termen, intimata chemată în garanție SC T.D. SRL ARAD a solicitat scoaterea sa

din cauză deoarece dispoziția sentinței instanței de fond de anulare ca

insuficient timbrată a cererii de chemare în garanție prin neatacarea ei a

rămas definitivă și irevocabilă.

Cu privire la solicitarea de a se lua act

de tranzacție, Înalta Curte constată:

Potrivit art. 271 C. proc. civ. „Părțile

se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate,

pentru a cere să dea o hotărâre care să consfințească învoiala lor”.

Învoiala, potrivit art. 272 C. proc. civ.,

va alcătui dispozitivul hotărârii iar această hotărâre care consfințește

învoiala părților, conform art. 273 C. proc. civ. se va da fără drept de apel.

Din textele citate rezultă că învoiala

sau tranzacția în sensul art. 1704 C. civ., reprezintă alternativa amiabilă de

rezolvare pe fond a litigiului dedus judecății care se substituie rezolvării

judiciare, sens în care dispozitivul hotărârii îl va constitui în acest caz

chiar conținutul învoielii iar nu ceea ce instanța de fond sau devolutivă ar fi

dispus în caz contrar.

Este și motivul pentru care hotărârea de

consfințire a învoielii sau de expediment se dă fără drept de apel, ea având

caracter definitiv.

În cauza de față, recurenta-pârâtă și

intimata-reclamantă nu și intimata-chemată în garanție au depus în cadrul

recursului o tranzacție asupra fondului litigiului.

Cum recursul este o cale extraordinară de

atac al cărei control are ca obiect o hotărâre definitivă, pe de o parte, iar,

pe de altă parte, controlul este limitat numai la motivele de nelegalitate nu

și de netemeinicie, procedura reglementată de art. 271 - 273 C. proc. civ. este

incompatibilă cu procedura recursului.

În acest sens, art. 316 C. proc. civ.,

dispune ca, în instanța de recurs se aplică dispozițiile de procedură privind

judecata în apel în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în

capitolul privind recursul.

Constatând situația ivită în recurs, a

susținerii pronunțării unei hotărâri de expediment, de competența instanței de

fond, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și sentința, în

parte, cât privește soluția asupra acțiunii promovată de reclamantă în

contradictor cu pârâta, menținând-o cu privire la soluția asupra cererii de

chemare în garanție, de anulare ca insuficient timbrată, care nu a făcut

obiectul căilor de atac, și, conform art. 312 alin. (6) va trimite cauza

tribunalului pentru a proceda conform art. 271-273 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC U. SA

ARAD împotriva deciziei nr. 186 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială.

Casează decizia atacată și, în parte,

sentința nr. 837 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială,

și trimite cauza la tribunal pentru soluționare.

Menține sentința cu privire la soluția

pronunțată în cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2010.