ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4297/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4297/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Ședința publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursurilor
de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința comercială nr. 888 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul
nr. 4250/108/2007 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului
P.L.
și
acțiunea principală formulată de
SC V.C. SRL Arad
în contradictoriu cu
SC P. SRL
Arad
,
având ca obiect pretenții. De asemenea, s-a respins acțiunea reconvențională
formulată de
SC
P. SRL Arad
având
ca obiect constatarea nulității absolută a clauzei din art. 8 a contractului
din 18 noiembrie 2006 încheiat cu
SC V.C. SRL Arad
.
Pentru a pronunța această sentință,
tribunalul a reținut că pârâtul L.P. are calitate procesuală pasivă; în
cuprinsul contractului se vorbește atât de „agent” cât și de „agenție” ceea ce
arată că părți în contract sunt atât
P.L.
cât și
SC P. SRL
; instanța de fond a apreciat că după
încheierea contractului dintre
SC V.C. SRL Arad
și SC B.B.C. SRL, oferta reclamantului fiind
evident acceptată, este aplicabilă, pentru părțile acestuia, instituția
răspunderii pentru neexecutarea contractului; nu sunt îndeplinite condițiile
unei concurențe făcute de pârâți deoarece produsele reclamantului au fost deja
promovate și acceptate; instanța de fond a considerat că afirmația din
publicația „Profitul agricol din 31 octombrie 2007” poate constitui cel mult un
început de dovadă care în condițiile necoroborării cu alte probe nu este
suficientă pentru admiterea acțiunii; reclamantul a afirmat că o lucrare la
cheie se face la prețul pieții cu 13.000 euro/hectar și a apreciat prejudiciul
produs reclamantului la 10.000 euro/hectar deoarece acesta ar fi fost prețul
oferit de reclamant. Deci pentru întreaga suprafață beneficiul nerealizat de
reclamant ar fi de 110.000 euro; din expertiza efectuată în cauză a rezultat că
manopera și materialele necesare pentru înființarea unui hectar de vie costă 16.200
euro. Deci chiar dacă pârâții ar fi executat lucrările conform articolului din
ziar, fapt neconfirmat, tot nu s-ar fi produs un prejudiciu reclamantului
deoarece la pretinsa sa oferă de 10.000 euro pe hectar nu ar fi existat
beneficiu nerealizat, ci o pierdere de 6.200 euro pe hectar concluzie valabilă
corespunzător și pentru pretenția de 98.500 euro; instanța de fond a constatat
că partea finală a raportului suplimentar de expertiză, depus la dosarul de
fond, inclusiv cele inserate ca și concluzii, nu reprezintă decât cifre
rezultate din reducerea cu un anumit procent a valorilor stabilite de expert,
procent rezultat din condiția ipotetică în care costul cu manopera și
materialele necesare pentru înființarea unui hectar de vie ar fi de 1.000 euro,
cât susține reclamanta că ar fi ofertat.
Raportat la acțiunea reconvențională s-a
reținut, conform art. 6 din Legea nr. 21/1996, că este interzisă folosirea în
mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți agenți
economici pe piața românească ori pe o parte substanțială a acesteia, prin
recurgerea la fapte anticoncurențiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect
afectarea activității economice ori prejudicierea consumatorilor.
Instanța
de fond a reținut că textul amintit nu este aplicabil în cauză deoarece nici
una din părți nu deține o poziție dominantă pe piața românească sau pe o parte
substanțială a acesteia.
Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta
SC V.C. SRL Arad și
pârâții apelanți L.P. și SC P. SRL Arad și prin Decizia civilă nr. 165 din 2
noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins
apelurile.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a
reținut î
n
ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, că deși pârâtul. a făcut o
ofertă SC B.B.C. SRL pentru montarea unui sistem de susținere a unei plantații
de viță de vie în condiții mai favorabile decât reclamanta, acest lucru s-a
realizat numai după încheierea contractului dintre reclamantă și SC B.B.C. SRL,
astfel încât nu poate fi vorba despre concurență neloială în această situație;
Cu privire la obligarea pârâților la plata
sumei de 110.000 euro s-a reținut că din probele administrate în cauză,
respectiv din interogatoriul pârâților a rezultat că lucrările efectuate au
vizat numai montarea de sisteme antigrindină și antiploaie, iar montarea
acestor sisteme nu a făcut obiectul contractului dintre reclamantă și pârâți,
astfel că nici sub acest aspect nu se poate vorbi despre concurență neloială,
aceasta nefiind dovedită.
În ceea ce privește
apelul declarat de pârâții
SC P. SRL Aluniș
și
L.P.
, Curtea a reținut că în mod corect prima
instanță a constatat că art. 6 din Legea nr. 21/1996, invocat de pârâți în
cererea reconvențională nu este aplicabil în cauză, deoarece nici una din părți
nu deține o poziție dominantă pe piața românească sau pe o parte substanțială a
acesteia, iar acest text legal reglementează raporturile dintre părțile
contractului interzicând uneia din părți de a face concurență celeilalte la
produsele primei părți pe care cea de-a doua le promovează pe piață, deci nu
vizează prejudicierea consumatorului sau afectarea unei anume activități
economice.
Susținerea pârâților
că instanța de fond nu a analizat dispozițiile legale invocate de pârâți,
respectiv nu s-a pronunțat asupra incidenței dispozițiilor art. 3 alin. (4) din
Legea nr. 509/2002 este nefondată, în condițiile în care pârâții nu și-au
precizat acțiunea în acest sens, iar invocarea unui alt text legal pentru
susținerea cererii reconvenționale s-a realizat numai la 03 octombrie 2008,
prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de pârâți.
De asemenea, Curtea a
considerat că în mod corect prima instanță a constatat calitatea procesuală
pasivă a pârâtului
L.P.
, având în vedere că
din contractul din 18 noiembrie 2006 rezultă că acordarea dreptului de
promovare a produselor
SC
V.C. SRL Arad
a fost făcută lui
P.L.
, ținând însă seama
și de calitatea sa de reprezentant legal al
SC P. SRL.
În ceea
ce privește modul în care prima instanță s-a pronunțat asupra cheltuielilor de
judecată, Curtea a constatat că, având în vedere că atât acțiunea reclamantei,
cât și cererea reconvențională a pârâților au fost respinse, nici una dintre
părți nu este îndreptățită la acordarea acestor cheltuieli, acesta fiind
motivul pentru care și instanța de apel nu a acordat cheltuieli de judecată,
având în vedere respingerea apelurilor formulate atât de reclamantă, cât și de
pârâți în cauză.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs reclamanta
SC V.C. SRL Arad și pârâții L.P. și SC
P. SRL Arad.
Recurenta
reclamantă SC V.C. SRL Arad a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea
recursului,modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii
apelului declarat de reclamantă și menținerea în totalitate a celorlalte
dispoziții.
În
dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta reclamantă a susținut, în esență,
următoarele:
-
Instanța a încadrat greșit cererea reclamantei în sfera răspunderii civile
delictuale. Temeiul de drept al cererii reclamantei l-au constituit
dispozițiile art. 969 și urm. C. civ., repararea prejudiciului cauzat fiind
urmarea nerespectării clauzelor contractuale. Răspunderea contractuală a
pârâtului L.P. este antrenată ca urmare a nerespectării obligației contractuale
inserată în contractul încheiat între reclamantă și acest pârât,
- Având în vedere
probatoriul administrat în prima instanță, care a stat și la baza soluționării
apelului s-a susținut că decizia este greșită întrucât nu se putea pune în
discuție contractul încheiat între reclamantă și
SC B.B.C. SRL pentru că nu acesta era
contractul pe care reclamanta l-a adus spre judecare instanței,
- Pârâtul
L.P. a încălcat
clauza de neconcurență pe perioada contractului, fapt probat prin oferta făcută
către
SC
B.B.C. SRL care a avut ca urmare nerealizarea beneficiului contractului
încheiat inițial între reclamantă și SC B.B.C. SRL,
- Nu prezintă
relevanță faptul că oferta depusă de
L.P. este mai avantajoasă sau nu, pentru că
pârâtul avea obligația să respecte clauza de neconcurență. Valoarea ofertei nu
trebuie luată în considerare. Expertiza efectuată în cauză are doar rolul de a
arăta instanței care este dimensiunea prejudiciului provocat de către acțiunea
pârâtului, chiar dacă reclamanta a afirmat că prejudiciul rezultat este mai mic
decât valoarea calculată de către expert și prin urmare solicita doar valoarea
prejudiciului nerealizat de către ea,
- Pe perioada
derulării contractului pârâtul a beneficiat de autoturism pus la dispoziție de
către reclamantă, de publicitatea acesteia, precum și de alte facilități, toate
pe cheltuiala reclamantei,
- În ceea ce privește
capătul 1 de cerere se apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata
beneficiului nerealizat de către societatea reclamantă ca urmare a neexecutării
contractului din 2007,
- În ceea ce privește
cel de-al doilea capăt de cerere a susținut că instanța de apel a oferit o
soluție superficială rezumându-se la a motiva respingerea cererii prin aceea că
din interogatoriul pârâților a rezultat că lucrările efectuate au vizat numai
montarea de sisteme antigrindă și antiploaie, iar montarea acestor sisteme nu a
făcut obiectul contractului dintre reclamantă și pârâți,
- Instanța ignoră
probele administrate în cauză, în speță, extras din publicația „Profitul
Agricol” din 31 octombrie 2007 în care este făcut public și de notorietate
faptul că pârâtul personal și prin interpuși a efectuat lucrări viticole la
cheie în localitatea Tecuci, Județul Galați pe o suprafață de 7 ha și respectiv
la domeniile Tohanii pe o suprafață de 4 ha,
- Având în vedere că
prejudiciul invocat de reclamantă a fost confirmat prin raportul de expertiză
depus la dosar instanța trebuia să analizeze sub acest aspect problema și nu să
apeleze la elementele de extraneitate cauzei fără relevanță în stabilirea
concretă a culpei pârâtului,
- Un alt element care
vine în sprijinul susținerilor reclamantei este și probațiunea administrată cu
privire la raporturile cu SC V.I. SRL.
Recurenții pârâți
L.P. în nume propriu
și SC P. SRL prin reprezentant L.P. au invocat motivul de nelegalitate prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia au solicitat admiterea
recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii apelului
pârâților, respectiv:
- admiterea cererii reconvenționale,
- admiterea excepției
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L.P. și respingerea cererii
principale ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală
pasivă,
- obligarea
reclamantei - pârâtă reconvențional la plata cheltuielilor de judecată în fața
instanței de fond, atât ca urmare a respingerii cererii principale, cât și ca
urmare a admiterii cererii reconvenționale,
- obligarea
apelantei-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a respingerii
apelului acesteia cât și ca urmare a admiterii apelului declarat de pârâți, cu
cheltuieli de judecată în recurs.
În dezvoltarea în
fapt a recursului, s-a susținut, în esență, că:
- Prin hotărârea
supusă recursului s-au încălcat dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 509/2002,
art. 6 și 49 din Legea nr. 21/1996 și art. 82 din Tratatul C.E.
- Clauza de
neconcurență din contractul supus litigiului nu are nicio valoare juridică și
nu produce nici un fel de efecte întrucât nu respectă dispozițiile legale
arătate.
- Acest pact de
neconcurență reprezintă manifestarea din partea reclamantei a unor practici
anticoncurențiale interzise de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 21/1996
privind concurența,
- Reclamanta a
înțeles prin,,pact de neconcurență” imposibilitatea desfășurării de către
recurentă a aceleiași activități pe care a desfășurat-o în momentul în care
recurenta era parte a contractului. Ori o asemenea interdicție nu reprezintă
pact de neconcurență, astfel cum este definită această noțiune în dreptul concurențial,
ci reprezintă o restricție cu efect anticoncurențial major, care încalcă
dreptul concurenței,
- Clauza de la art. 8
din contract este anulabilă ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 4 alin.
(3) din Legea nr. 509/2002,
- Instanța de apel a
soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
L.P. încălcând
dispozițiile legale privitoare la reprezentare,
- Contractul s-a
încheiat între
SC
V.C. SRL Arad și SC P. SRL Arad prin reprezentanți.
Prin urmare pârâtul L.P.
a încheiat contractul în calitate de reprezentant al
SC P. SRL Arad și nu
în nume propriu. Nu a beneficiat în nume propriu de drepturile decurgând din
contract și nici nu și-a asumat obligații în nume propriu.
Pentru același motiv
Actul adițional la contractul din data de 16 decembrie 2006 a fost încheiat
între aceleași două societăți comerciale prin reprezentanții legali, iar
procesul verbal din data de 18 iunie 2007 a fost încheiat în același mod,-
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
La data de 27 mai
2010 recurenții pârâți L.P. și
SC P. SRL Arad au formulat întâmpinare solicitând
respingerea ca nefondat a recursului reclamantei.
La termenul de
judecată de la 30 septembrie 2010 recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei
cerere completatoare a motivelor de recurs prin care în temeiul art. 306
raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. a invocat nulitatea sentinței nr. 888
din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad, ca fiind dată cu încălcarea
formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin.
(2) C. proc. civ., arătând că Tribunalul Arad s-a pronunțat asupra acțiunii
principale numai în contradictoriu cu unul dintre pârâți, respectiv SC P. SRL
Arad; hotărârea nu menționează nimic în dispozitivul său cu privire la acțiunea
formulată de reclamantă împotriva pârâtului
L.P. pentru care stabilește că are calitate
procesuală pasivă.
La data de 7
decembrie 2010 pârâții au formulat note de ședință prin care au susținut că
motivul invocat în cererea completatoare nu reprezintă un motiv de ordine
publică, astfel că acest motiv de recurs a fost tardiv invocat și pe fond este
nefondat.
Recurenta reclamantă
SC V.C. SRL Arad a
depus concluzii scrise.
Recursul declarat în
nume propriu de pârâtul
L.P.
este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtului L.P. a fost soluționată în mod greșit
atât de instanța de apel, cât și de instanța de fond.
Din contractul din 18
noiembrie 2006 încheiat de părți (fila 8 dosar fond) rezultă că acordarea
dreptului de promovare a produselor
SC V.C. SRL Arad a fost făcută de
L.P în calitate de
reprezentant legal al
SC
P. SRL Arad și nu în nume propriu. Părți în contract sunt reclamanta și pârâta
SC P. SRL Arad, astfel că pârâtul
L.P. nu are calitate procesuală pasivă. Din
același contract se reține că pârâtul L.P. nu a beneficiat în nume propriu de
drepturile ce decurg din contract și nici nu și-a asumat obligații în nume
propriu.
Recursurile declarate
de reclamanta
SC
V.C. SRL Arad și pârâta SC P. SRL Arad sunt nefondate.
Din examinarea
actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale
incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală
și temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de
reclamanta SC V.C. SRL Arad și pârâta SC P. SRL Arad.
În ceea ce privește
motivul de recurs prin care în temeiul art. 306 C. proc. civ. raportat la art. 304
pct. 5 C. proc. civ. reclamanta a invocat la termenul de judecată de la 30
septembrie 2010 încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea
nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de recurs nu va examina
hotărârea atacată prin prisma acestui motiv întrucât nu a fost indicat și
dezvoltat în termenul legal prevăzut de lege (art. 301 și art. 303 C. proc.
civ.), iar acest motiv nu este unul de ordine publică ce poate fi invocat
oricând.
Pretinsa
neregularitate invocată pe calea cererii completatoare nu interesează ordinea
publică, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 306
alin. (2) C. proc. civ.
De altfel, față de
soluția pronunțată în recurs
prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului L.P. și s-a respins acțiunea formulată împotriva acestuia
pentru lipsa calității procesuale nu se mai impune pronunțarea asupra fondului
acțiunii în contradictoriu și cu acest pârât.
În ceea ce privește
recursul declarat de reclamantă se reține că hotărârea nu este afectată de
motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât
instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile art. 969 și urm. C.
civ., Legea nr. 21/1996 și clauzele contractuale.
Așa cum corect a
apreciat și instanța de apel, în cauză nu se poate reține că pârâții au putut
influența derularea contractului de vânzare și prestări servicii din 26 mai
2007 încheiat între
SC
V.C. SRL Arad și SC B.B.C. SRL, oferta s-a realizat după încheierea
contractului dintre acestea, deci după promovarea și acceptarea produselor,
astfel încât nu poate fi vorba despre concurență neloială în această situație.
Cu privire la
obligarea pârâților la plata sumei de 110.000 euro în mod corect s-a reținut de
către instanța de apel, raportat la starea de fapt necenzurabilă în recurs și
la prevederile contractuale, că nu s-a făcut dovada unor acte de concurență
neloială din partea pârâților de natură să justifice acordarea beneficiului
nerealizat de către reclamantă.
În cuprinsul
hotărârii recurate nu s-a făcut nicio referire la răspunderea civilă
delictuală, astfel că susținerea recurentei privind încadrarea greșită a
cererii reclamantei este nefondată.
Restul criticilor
formulate de reclamantă privesc reaprecierea situației de fapt prin
reanalizarea probelor și a concludenței acestora, ce nu-și găsesc corespondent
în ipotezele textului legal invocat (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Din acest punct de
vedere criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate,
situație în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din
acest punct de vedere.
Referirea la forța
probantă ce trebuie acordată unor probe, nu este susceptibilă de a fi încadrată
în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9
C. proc. civ.
Acestea se circumscriu
aspectelor de netemeinicie iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu
pot fi cenzurate în recurs.
În ceea ce privește
recursul declarat de pârâta SC P. SRL Arad prin reprezentant legal
L.P.întemeiat pe
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în mod legal instanța de apel a
constatat că dispozițiile art. 6 și urm. din Legea nr. 21/1996 nu sunt
aplicabile în cauză deoarece niciuna din părți nu deține o poziție dominantă pe
piața românească sau pe o parte substanțială a acesteia.
În condițiile în care
pârâții prin cererea reconvențională nu au indicat ca temei al cererii și
incidența dispozițiilor Legii nr. 509/2002 (art. 4 alin. (3)) aceste dispoziții
nu puteau forma obiect de analiză, nici în apel și nu pot face obiect de
analiză nici în recurs.
Așa cum corect a
reținut și instanța de apel invocarea acestui text legal pentru susținerea
cererii reconvenționale s-a realizat prin concluziile scrise depuse la dosarul
cauzei de părți peste termenul legal de modificare a cererii.
Instanța de apel a aplicat
și interpretat corect prevederile art. 274 C. proc. civ. considerând că
raportat la soluția pronunțată niciuna dintre părți nu este îndreptățită la
acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele
expuse Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. va admite
recursul declarat în nume propriu de pârâtul L.P., va modifica în parte decizia
recurată în sensul admiterii apelului pârâtului L.P., schimbării în parte a
sentinței comerciale în sensul admiterii excepții lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului L.P. și respingerii acțiunii formulate împotriva acestuia
pentru lipsa calității procesuale pasive.
Se vor menține restul
dispozițiilor deciziei recurate și cele ale sentinței.
Se vor respinge
recursurile declarate de reclamanta
SC V.C. SRL Arad și pârâta SC P. SRL Arad
împotriva aceleiași decizii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat
în
nume propriu
de pârâtul
L.P.
împotriva
Deciziei civile nr. 165 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția
comercială. Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul
pârâtului
L.P.
și pe cale de consecință schimbă în parte sentința comercială nr. 888 din 11
mai 2009 a Tribunalului Arad, secția comercială, în sensul că admite excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L.P. și respinge acțiunea
formulată împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul
dispozițiilor deciziei recurate și ale sentinței instanței de fond.
Respinge recursurile
declarate de reclamanta
SC
V.C. SRL Arad și pârâta SC P. SRL Arad
împotriva aceleiași decizii, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 decembrie 2010.