ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4297/2010

Ședința publică de la 9 decembrie 2010 Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 888 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 4250/108/2007 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P.L. și acțiunea principală formulată de SC V.C. SRL Arad în contradictoriu cu SC P. SRL Arad , având ca obiect pretenții. De asemenea, s-a respins acțiunea reconvențională formulată de SC P. SRL Arad având ca obiect constatarea nulității absolută a clauzei din art. 8 a contractului din 18 noiembrie 2006 încheiat cu SC V.C. SRL Arad . Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâtul L.P.

are calitate procesuală pasivă; în cuprinsul contractului se vorbește atât de „agent” cât și de „agenție” ceea ce arată că părți în contract sunt atât P.L. cât și SC P. SRL ; instanța de fond a apreciat că după încheierea contractului dintre SC V.C. SRL Arad și SC B.B.C.

SRL, oferta reclamantului fiind evident acceptată, este aplicabilă, pentru părțile acestuia, instituția răspunderii pentru neexecutarea contractului; nu sunt îndeplinite condițiile unei concurențe făcute de pârâți deoarece produsele reclamantului au fost deja promovate și acceptate; instanța de fond a considerat că afirmația din publicația „Profitul agricol din 31 octombrie 2007” poate constitui cel mult un început de dovadă care în condițiile necoroborării cu alte probe nu este suficientă pentru admiterea acțiunii; reclamantul a afirmat că o lucrare la cheie se face la prețul pieții cu 13.000 euro/hectar și a apreciat prejudiciul produs reclamantului la 10.000 euro/hectar deoarece acesta ar fi fost prețul oferit de reclamant.

Deci pentru întreaga suprafață beneficiul nerealizat de reclamant ar fi de 110.000 euro; din expertiza efectuată în cauză a rezultat că manopera și materialele necesare pentru înființarea unui hectar de vie costă 16.200 euro.

Deci chiar dacă pârâții ar fi executat lucrările conform articolului din ziar, fapt neconfirmat, tot nu s-ar fi produs un prejudiciu reclamantului deoarece la pretinsa sa oferă de 10.000 euro pe hectar nu ar fi existat beneficiu nerealizat, ci o pierdere de 6.200 euro pe hectar concluzie valabilă corespunzător și pentru pretenția de 98.500 euro; instanța de fond a constatat că partea finală a raportului suplimentar de expertiză, depus la dosarul de fond, inclusiv cele inserate ca și concluzii, nu reprezintă decât cifre rezultate din reducerea cu un anumit procent a valorilor stabilite de expert, procent rezultat din condiția ipotetică în care costul cu manopera și materialele necesare pentru înființarea unui hectar de vie ar fi de 1.000 euro, cât susține reclamanta că ar fi ofertat.

Raportat la acțiunea reconvențională s-a reținut, conform art. 6 din Legea nr. 21/1996, că este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți agenți economici pe piața românească ori pe o parte substanțială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurențiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activității economice ori prejudicierea consumatorilor. Instanța de fond a reținut că textul amintit nu este aplicabil în cauză deoarece nici una din părți nu deține o poziție dominantă pe piața românească sau pe o parte substanțială a acesteia. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC V.C. SRL Arad și pârâții apelanți L.P.

și SC P. SRL Arad și prin Decizia civilă nr. 165 din 2 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelurile. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut î n ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, că deși pârâtul. a făcut o ofertă SC B.B.C. SRL pentru montarea unui sistem de susținere a unei plantații de viță de vie în condiții mai favorabile decât reclamanta, acest lucru s-a realizat numai după încheierea contractului dintre reclamantă și SC B.B.C.

SRL, astfel încât nu poate fi vorba despre concurență neloială în această situație; Cu privire la obligarea pârâților la plata sumei de 110.000 euro s-a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv din interogatoriul pârâților a rezultat că lucrările efectuate au vizat numai montarea de sisteme antigrindină și antiploaie, iar montarea acestor sisteme nu a făcut obiectul contractului dintre reclamantă și pârâți, astfel că nici sub acest aspect nu se poate vorbi despre concurență neloială, aceasta nefiind dovedită. În ceea ce privește apelul declarat de pârâții SC P. SRL Aluniș și L.P.

, Curtea a reținut că în mod corect prima instanță a constatat că art. 6 din Legea nr. 21/1996, invocat de pârâți în cererea reconvențională nu este aplicabil în cauză, deoarece nici una din părți nu deține o poziție dominantă pe piața românească sau pe o parte substanțială a acesteia, iar acest text legal reglementează raporturile dintre părțile contractului interzicând uneia din părți de a face concurență celeilalte la produsele primei părți pe care cea de-a doua le promovează pe piață, deci nu vizează prejudicierea consumatorului sau afectarea unei anume activități economice.

Susținerea pârâților că instanța de fond nu a analizat dispozițiile legale invocate de pârâți, respectiv nu s-a pronunțat asupra incidenței dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 509/2002 este nefondată, în condițiile în care pârâții nu și-au precizat acțiunea în acest sens, iar invocarea unui alt text legal pentru susținerea cererii reconvenționale s-a realizat numai la 03 octombrie 2008, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de pârâți. De asemenea, Curtea a considerat că în mod corect prima instanță a constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtului L.P. , având în vedere că din contractul din 18 noiembrie 2006 rezultă că acordarea dreptului de promovare a produselor SC V.C.

SRL Arad a fost făcută lui P.L. , ținând însă seama și de calitatea sa de reprezentant legal al

SC P. SRL.

În ceea ce privește modul în care prima instanță s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, Curtea a constatat că, având în vedere că atât acțiunea reclamantei, cât și cererea reconvențională a pârâților au fost respinse, nici una dintre părți nu este îndreptățită la acordarea acestor cheltuieli, acesta fiind motivul pentru care și instanța de apel nu a acordat cheltuieli de judecată, având în vedere respingerea apelurilor formulate atât de reclamantă, cât și de pârâți în cauză. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC V.C. SRL Arad și pârâții L.P. și SC P. SRL Arad. Recurenta reclamantă SC V.C. SRL Arad a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului,modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă și menținerea în totalitate a celorlalte dispoziții. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta reclamantă a susținut, în esență, următoarele: - Instanța a încadrat greșit cererea reclamantei în sfera răspunderii civile delictuale. Temeiul de drept al cererii reclamantei l-au constituit dispozițiile art. 969 și urm. C. civ., repararea prejudiciului cauzat fiind urmarea nerespectării clauzelor contractuale. Răspunderea contractuală a pârâtului L.P. este antrenată ca urmare a nerespectării obligației contractuale inserată în contractul încheiat între reclamantă și acest pârât, - Având în vedere probatoriul administrat în prima instanță, care a stat și la baza soluționării apelului s-a susținut că decizia este greșită întrucât nu se putea pune în discuție contractul încheiat între reclamantă și SC B.B.C.

SRL pentru că nu acesta era contractul pe care reclamanta l-a adus spre judecare instanței, - Pârâtul L.P. a încălcat clauza de neconcurență pe perioada contractului, fapt probat prin oferta făcută către SC B.B.C. SRL care a avut ca urmare nerealizarea beneficiului contractului încheiat inițial între reclamantă și SC B.B.C. SRL, - Nu prezintă relevanță faptul că oferta depusă de L.P. este mai avantajoasă sau nu, pentru că pârâtul avea obligația să respecte clauza de neconcurență. Valoarea ofertei nu trebuie luată în considerare.

Expertiza efectuată în cauză are doar rolul de a arăta instanței care este dimensiunea prejudiciului provocat de către acțiunea pârâtului, chiar dacă reclamanta a afirmat că prejudiciul rezultat este mai mic decât valoarea calculată de către expert și prin urmare solicita doar valoarea prejudiciului nerealizat de către ea, - Pe perioada derulării contractului pârâtul a beneficiat de autoturism pus la dispoziție de către reclamantă, de publicitatea acesteia, precum și de alte facilități, toate pe cheltuiala reclamantei, - În ceea ce privește capătul 1 de cerere se apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat de către societatea reclamantă ca urmare a neexecutării contractului din 2007, - În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere a susținut că instanța de apel a oferit o soluție superficială rezumându-se la a motiva respingerea cererii prin aceea că din interogatoriul pârâților a rezultat că lucrările efectuate au vizat numai montarea de sisteme antigrindă și antiploaie, iar montarea acestor sisteme nu a făcut obiectul contractului dintre reclamantă și pârâți, - Instanța ignoră probele administrate în cauză, în speță, extras din publicația „Profitul Agricol” din 31 octombrie 2007 în care este făcut public și de notorietate faptul că pârâtul personal și prin interpuși a efectuat lucrări viticole la cheie în localitatea Tecuci,

Județul Galați pe o suprafață de 7 ha și respectiv la domeniile Tohanii pe o suprafață de 4 ha, - Având în vedere că prejudiciul invocat de reclamantă a fost confirmat prin raportul de expertiză depus la dosar instanța trebuia să analizeze sub acest aspect problema și nu să apeleze la elementele de extraneitate cauzei fără relevanță în stabilirea concretă a culpei pârâtului, - Un alt element care vine în sprijinul susținerilor reclamantei este și probațiunea administrată cu privire la raporturile cu SC V.I. SRL. Recurenții pârâți L.P. în nume propriu și SC P. SRL prin reprezentant L.P. au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii apelului pârâților, respectiv: - admiterea cererii reconvenționale, - admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L.P.

și respingerea cererii principale ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, - obligarea reclamantei - pârâtă reconvențional la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, atât ca urmare a respingerii cererii principale, cât și ca urmare a admiterii cererii reconvenționale, - obligarea apelantei-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ca urmare a respingerii apelului acesteia cât și ca urmare a admiterii apelului declarat de pârâți, cu cheltuieli de judecată în recurs. În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susținut, în esență, că: - Prin hotărârea supusă recursului s-au încălcat dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 509/2002, art. 6 și 49 din Legea nr. 21/1996 și art. 82 din Tratatul C.E.

- Clauza de neconcurență din contractul supus litigiului nu are nicio valoare juridică și nu produce nici un fel de efecte întrucât nu respectă dispozițiile legale arătate. - Acest pact de neconcurență reprezintă manifestarea din partea reclamantei a unor practici anticoncurențiale interzise de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 21/1996 privind concurența, - Reclamanta a înțeles prin,,pact de neconcurență” imposibilitatea desfășurării de către recurentă a aceleiași activități pe care a desfășurat-o în momentul în care recurenta era parte a contractului.

Ori o asemenea interdicție nu reprezintă pact de neconcurență, astfel cum este definită această noțiune în dreptul concurențial, ci reprezintă o restricție cu efect anticoncurențial major, care încalcă dreptul concurenței, - Clauza de la art. 8 din contract este anulabilă ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 509/2002, - Instanța de apel a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L.P. încălcând dispozițiile legale privitoare la reprezentare, - Contractul s-a încheiat între SC V.C. SRL Arad și SC P. SRL Arad prin reprezentanți. Prin urmare pârâtul L.P. a încheiat contractul în calitate de reprezentant al SC P. SRL Arad și nu în nume propriu.

Nu a beneficiat în nume propriu de drepturile decurgând din contract și nici nu și-a asumat obligații în nume propriu. Pentru același motiv Actul adițional la contractul din data de 16 decembrie 2006 a fost încheiat între aceleași două societăți comerciale prin reprezentanții legali, iar procesul verbal din data de 18 iunie 2007 a fost încheiat în același mod,- Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 274 C. proc. civ. La data de 27 mai 2010 recurenții pârâți L.P. și SC P. SRL Arad au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului reclamantei. La termenul de judecată de la 30 septembrie 2010 recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei cerere completatoare a motivelor de recurs prin care în temeiul art. 306 raportat la art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. a invocat nulitatea sentinței nr. 888 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Arad, ca fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., arătând că Tribunalul Arad s-a pronunțat asupra acțiunii principale numai în contradictoriu cu unul dintre pârâți, respectiv SC P. SRL Arad; hotărârea nu menționează nimic în dispozitivul său cu privire la acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului L.P. pentru care stabilește că are calitate procesuală pasivă. La data de 7 decembrie 2010 pârâții au formulat note de ședință prin care au susținut că motivul invocat în cererea completatoare nu reprezintă un motiv de ordine publică, astfel că acest motiv de recurs a fost tardiv invocat și pe fond este nefondat.

Recurenta reclamantă SC V.C. SRL Arad a depus concluzii scrise. Recursul declarat în nume propriu de pârâtul L.P. este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L.P. a fost soluționată în mod greșit atât de instanța de apel, cât și de instanța de fond. Din contractul din 18 noiembrie 2006 încheiat de părți (fila 8 dosar fond) rezultă că acordarea dreptului de promovare a produselor SC V.C. SRL Arad a fost făcută de L.P în calitate de reprezentant legal al SC P. SRL Arad și nu în nume propriu. Părți în contract sunt reclamanta și pârâta SC P. SRL Arad, astfel că pârâtul L.P. nu are calitate procesuală pasivă. Din același contract se reține că pârâtul L.P.

nu a beneficiat în nume propriu de drepturile ce decurg din contract și nici nu și-a asumat obligații în nume propriu. Recursurile declarate de reclamanta SC V.C. SRL Arad și pârâta SC P. SRL Arad sunt nefondate. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursurile declarate de reclamanta SC V.C. SRL Arad și pârâta SC P. SRL Arad. În ceea ce privește motivul de recurs prin care în temeiul art. 306 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. reclamanta a invocat la termenul de judecată de la 30 septembrie 2010 încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de recurs nu va examina hotărârea atacată prin prisma acestui motiv întrucât nu a fost indicat și dezvoltat în termenul legal prevăzut de lege (art. 301 și art. 303 C. proc. civ.), iar acest motiv nu este unul de ordine publică ce poate fi invocat oricând. Pretinsa neregularitate invocată pe calea cererii completatoare nu interesează ordinea publică, astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. De altfel, față de soluția pronunțată în recurs prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L.P. și s-a respins acțiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale nu se mai impune pronunțarea asupra fondului acțiunii în contradictoriu și cu acest pârât.

În ceea ce privește recursul declarat de reclamantă se reține că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile art. 969 și urm. C. civ., Legea nr. 21/1996 și clauzele contractuale. Așa cum corect a apreciat și instanța de apel, în cauză nu se poate reține că pârâții au putut influența derularea contractului de vânzare și prestări servicii din 26 mai 2007 încheiat între SC V.C. SRL Arad și SC B.B.C. SRL, oferta s-a realizat după încheierea contractului dintre acestea, deci după promovarea și acceptarea produselor, astfel încât nu poate fi vorba despre concurență neloială în această situație.

Cu privire la obligarea pârâților la plata sumei de 110.000 euro în mod corect s-a reținut de către instanța de apel, raportat la starea de fapt necenzurabilă în recurs și la prevederile contractuale, că nu s-a făcut dovada unor acte de concurență neloială din partea pârâților de natură să justifice acordarea beneficiului nerealizat de către reclamantă. În cuprinsul hotărârii recurate nu s-a făcut nicio referire la răspunderea civilă delictuală, astfel că susținerea recurentei privind încadrarea greșită a cererii reclamantei este nefondată. Restul criticilor formulate de reclamantă privesc reaprecierea situației de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora, ce nu-și găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). Din acest punct de vedere criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situație în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere. Referirea la forța probantă ce trebuie acordată unor probe, nu este susceptibilă de a fi încadrată în vreunul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi cenzurate în recurs. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta SC P. SRL Arad prin reprezentant legal L.P.întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în mod legal instanța de apel a constatat că dispozițiile art. 6 și urm. din Legea nr. 21/1996 nu sunt aplicabile în cauză deoarece niciuna din părți nu deține o poziție dominantă pe piața românească sau pe o parte substanțială a acesteia.

În condițiile în care pârâții prin cererea reconvențională nu au indicat ca temei al cererii și incidența dispozițiilor Legii nr. 509/2002 (art. 4 alin. (3)) aceste dispoziții nu puteau forma obiect de analiză, nici în apel și nu pot face obiect de analiză nici în recurs. Așa cum corect a reținut și instanța de apel invocarea acestui text legal pentru susținerea cererii reconvenționale s-a realizat prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de părți peste termenul legal de modificare a cererii. Instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile art. 274 C. proc. civ. considerând că raportat la soluția pronunțată niciuna dintre părți nu este îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. va admite recursul declarat în nume propriu de pârâtul L.P., va modifica în parte decizia recurată în sensul admiterii apelului pârâtului L.P., schimbării în parte a sentinței comerciale în sensul admiterii excepții lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L.P. și respingerii acțiunii formulate împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei recurate și cele ale sentinței. Se vor respinge recursurile declarate de reclamanta SC V.C. SRL Arad și pârâta SC P. SRL Arad împotriva aceleiași decizii ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat în nume propriu de pârâtul L.P. împotriva Deciziei civile nr. 165 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtului L.P. și pe cale de consecință schimbă în parte sentința comercială nr. 888 din 11 mai 2009 a Tribunalului Arad, secția comercială, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului L.P. și respinge acțiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate și ale sentinței instanței de fond. Respinge recursurile declarate de reclamanta SC V.C. SRL Arad și pârâta SC P. SRL Arad împotriva aceleiași decizii, ca nefondate.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.