ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3729/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1856 din 11 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul H.T., împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 4139/P/2007 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, confirmată prin Ordonanța nr. 473/II/2/2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din data de 15 aprilie 2010, privind-o pe făptuitoarea J.A. și s-a menținut soluția din rezoluția atacată.

A fost obligat petiționarul la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Rezoluția nr. 4139/P/2007 din data de 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea J.A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., întrucât acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut de către procuror faptul că la data de 01 august 2007, persoana vătămată H.T. a formulat plângere împotriva făptuitoarei J.A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În plângerea formulată, persoana vătămată a arătat că în data de 10 aprilie 2000, făptuitoarea i-a oferit spre vânzare suprafața de 2,27 ha teren agricol extravilan (situată în localitatea Semlac) cu suma de 4.000.000 lei ROL/ha, în acest sens fiind încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "contract", dată la care persoana vătămată a achitat o parte din preț (suma de 4.000.000 lei ROL), diferența de 5.080.000 lei ROL urmând să o achite cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Deși persoana vătămată la data de 25 iulie 2001 a formulat o acțiune civilă la instanța de judecată prin care a solicitat obligarea făptuitoarei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar prin Sentința civilă nr. 5348 din 29 septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Arad a fost obligată făptuitoarea să încheie contractul pentru suprafața de 2,27 ha teren situat în localitatea Semlac, precum și persoana vătămată să achite diferența de preț, niciuna dintre părți nu au pus în executare dispozițiile acestei hotărâri.

La data de 19 iulie 2007, făptuitoarea J.A. a vândut suprafața de teren numitului F.D., încheind cu acesta contract de vânzare-cumpărare în forma autentică, pentru aceeași suprafață de teren care a făcut obiectul ante-contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu persoana vătămată.

Deoarece niciuna dintre părți nu a respectat obligațiile stabilite prin contract, s-a apreciat că fapta săvârșită de făptuitoare este de natură civilă, respectiv atrage o răspundere civilă contractuală.

Această soluție a fost atacată la procurorul ierarhic superior de către petiționarul H.T., iar prin Ordonanța nr. 473/II/2/2008 din 15 aprilie 2008 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, a fost respinsă plângerea.

Verificând rezoluția atacată, prima instanță a constatat că soluția este temeinică și legală. Astfel, având în vedere starea de fapt reținută mai sus, instanța a constatat că niciuna din părți nu a respectat obligațiile stabilite prin contract, astfel încât fapta săvârșită de făptuitoare este de natură civilă și atrage răspunderea civilă contractuală, în speță fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul H.T., arătând că procurorul a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a intimatei fără a avea vreo probă în dosar.

Prin Decizia penală nr. 580 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010, s-a respins recursul declarat de petiționarul H.T. împotriva Sentinței penale nr. 1856 din 11 octombrie 2010 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010.

A fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, tribunalul, examinând recursul în sensul dat de art. 385

14

C. proc. pen. și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., a apreciat că nu este fondat.

Prin Decizia penală nr. 274 din 23 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad s-a respins recursul declarat de petiționarul H.T. împotriva Sentinței penale nr. 1529/2008 a Judecătoriei Arad.

La data de 01 iunie 2010, petiționarul a atacat cu plângere la instanță aceleași soluții ale procurorului, aceasta fiind soluționată prin Sentința penală nr. 1856/2010.

Constatând că asupra acelorași soluții ale procurorului a fost pronunțată anterior Sentința penală nr. 1529/2008, existând autoritate de lucru judecat, tribunalul, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins recursul declarat de petiționarul H.T. împotriva Sentinței penale nr. 1856 din 11 10.2010 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosar nr. 8435/55/2010.

Împotriva Deciziei penale nr. 580/R din 14 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010 din 02 noiembrie 2010, petiționarul H.T. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 8435/55/2010 din 06 ianuarie 2011.

Prin Decizia penală nr. 138/R din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul H.T. împotriva Deciziei penale nr. 580/R din 14 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 8435/55/2010.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul recurent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Calea de atac exercitată de petiționar a fost calificată drept recurs și, având a se pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, curtea de apel a constatat că aceasta este fondată.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de petiționar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiționarul H.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte, examinând recursul declarat de petiționar pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În speță, petiționarul a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 138/R din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, hotărâre care, însă, este definitivă.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul H.T..

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul H.T. împotriva Deciziei penale nr. 138/R din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2011.