ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 336/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC B. SRL, a chemat în judecată pe

pârâtele SC E. SRL cu sediul în Iași și SC B.A. SA cu sediul în București și a

solicitat obligarea în solidar la plata sumei de 47.000 euro în lei la cursul

plății efective și la cheltuieli de judecată, întrucât marfa transportată de

prima pârâtă și asigurată de cea de-a doua, a ajuns la destinație deteriorată.

Tribunalul Harghita, prin

sentința civilă nr. 1167 din 12 iunie 2008, a admis acțiunea, a obligat pe

pârâte în solidar la plata sumei de 170.798 lei echivalentul în lei a 47.000

euro, care se va recalcula la cursul de schimb la data plății și la 4.300 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut

în esență că în timpul transportului s-a deteriorat marfa transportată de

oarece agregatul frigorific s-a defectat, iar cărăușul răspunde pentru pagubă

în temeiul art. 425 C. com., în timp ce asigurătorul în baza poliței de

asigurare din 18 octombrie 2007 răspunde alături de cărăuș.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

prin decizia nr. 105/A din 12 decembrie 2008 a respins apelul declarat de

pârâta SC B.A. SA, a admis apelul pârâtei SC E. SRL Iași, a schimbat în tot

sentința atacată și a admis acțiunea în parte, obligând pe pârâta SC B.A. SA la

plata sumei de 47.000 euro în lei la data plății, a obligat pe această pârâtă

la 4.300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, a respins acțiunea față

de pârâta SC E. SRL și a dat-o în debit cu suma de 2.364,66 lei taxă de timbru

în apel.

Curtea de Apel a reținut că

raportul de expertiză a fost încuviințat fără participarea unor experți

desemnați de părți astfel încât opinia separată la raportul de expertiză nu are

valoare juridică, iar pârâta SC B.A. SA, nu a formulat obiecțiuni la expertiza

întocmită.

În privința răspunderii

asiguratorului, instanța a considerat că încheierea contractului de asigurare

fără verificarea mijloacelor de transport deservit de persoane necalificate

relevă propria culpă a asigurătorului, care potrivit art. 41 – art. 44 din

Legea nr. 136/1995 este obligat să plătească despăgubirea pentru prejudiciul

cauzat de asigurat, dacă cel păgubit nu a fost despăgubit de asigurat.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâtele au declarat recurs.

Recurenta SC B.A. SA își

întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și reține că

instanța de apel a ignorat condițiile angajării răspunderii asigurătorului în

cazul transportului mărfurilor perisabile, art. 2.2. din contract condiționând

răspunderea de existența vehiculului dotat cu termograf funcțional, pentru care

s-a plătit o primă de asigurare suplimentară. Faptul că autovehiculul nu era

prevăzut cu registrator de temperatură pe timpul transportului, rezultă ca

urmare a reviziei efectuată la 9 noiembrie 2007, a lipsei diagramei, care „a

apărut” după respingerea dosarului de daună. Lipsa diagramei termograf face

dovada că transportatorul nu a folosit dispozitivul chiar dacă era instalat pe

autovehicul.

Mai susține recurenta că

potrivit art. 13 din Legea nr. 136/1995, asiguratul era obligat să răspundă în

scris la întrebările formulate și să declare orice informație sau împrejurare

esențiale pentru evaluarea riscului și în cadrul producerii evenimentului

asigurat să furnizeze toate informațiile și probele necesare evaluării și

stabilirii despăgubirilor în legătură cu angajarea răspunderii. Astfel se

impunea determinarea cantității de marfă din remorcă și valoarea acesteia,

printr-o expertiză tehnică.

În recursul său, pârâta SC

E. SRL critică decizia atacată, pentru greșita aplicare a art. 274 C. proc.

civ., cheltuielile de judecată fiind datorate de partea care cade în pretenții.

Recursul pârâtei SC B.A. SA este

nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prin contractul de

asigurare, părțile au făcut trimitere la normele art. 17 din Convenția

referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele,

stipulându-se ca în cadrul transportului de mărfuri perisabile, pentru

acoperirea prejudiciilor datorate defecțiunii echipamentului care controlează

temperatura, vehicolul să fie dotat cu termograt funcțional.

În raport de aceste

prevederi, recurenta critică nefondat decizia atacată, care analizând judicios

probele administrate a stabilit că atât autoutilitara cât și remorca erau

dotate din fabricație cu instalații de răcire și înregistrator de temperatură,

diagramele termografului fiind stocate în memoria acestuia în funcție de care

expertul a constatat modul de funcționare a instalației de răcire. Stocarea

datelor privind temperatura pe timpul transportului în memoria aparatului ce

comandă instalația de răcire este echivalentă registratorului de temperatură,

invocat lipsă de recurentă, astfel încât acest motiv nu este concludent pentru

schimbarea hotărârii instanței de apel.

Întinderea răspunderii

asiguratorului e dată de dispozițiile Legii nr. 136/1995 evocate de instanța de

apel, care a constatat și faptul că reprezentantul asiguratorului a consemnat

existența cantității de marfă înscrisă în factură și față de cere o altă probă

era inutilă.

În temeiul prevederilor

contractuale (pct. 2 și 3) asigurătorul este ținut a răspunde de prejudiciul

produs în limita poliței de asigurare.

În privința recursului SC E.

SRL, acesta urmează a fi respins ca tardiv declarat.

Prevederile art. 301 C.

proc. civ. stabilesc termenul de 15 zile de declarare a recursului, care începe

să curgă de la data comunicării hotărârii ce se atacă.

Hotărârea Curții de Apel a

fost comunicată acestei recurente la data de 22 ianuarie 2009, iar calea de

atac a fost exercitată la 9 februarie 2009 peste termenul de 15 zile prevăzut

de lege.

Așa fiind în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat de SC B.A. SA împotriva deciziei 105/A

din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și ca tardiv

declarat recursul pârâtei SC E. SRL împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC B.A. SA București împotriva deciziei nr. 105/A din 12 decembrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios,

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC E. SRL Iași împotriva aceleiași decizii, ca tardiv.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2010.