ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 336/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B. SRL, a chemat în judecată pe pârâtele SC E. SRL cu sediul în Iași și SC B.A. SA cu sediul în București și a solicitat obligarea în solidar la plata sumei de 47.000 euro în lei la cursul plății efective și la cheltuieli de judecată, întrucât marfa transportată de prima pârâtă și asigurată de cea de-a doua, a ajuns la destinație deteriorată. Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 1167 din 12 iunie 2008, a admis acțiunea, a obligat pe pârâte în solidar la plata sumei de 170.798 lei echivalentul în lei a 47.000 euro, care se va recalcula la cursul de schimb la data plății și la 4.300 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut în esență că în timpul transportului s-a deteriorat marfa transportată de oarece agregatul frigorific s-a defectat, iar cărăușul răspunde pentru pagubă în temeiul art. 425 C. com., în timp ce asigurătorul în baza poliței de asigurare din 18 octombrie 2007 răspunde alături de cărăuș. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 105/A din 12 decembrie 2008 a respins apelul declarat de pârâta SC B.A. SA, a admis apelul pârâtei SC E. SRL Iași, a schimbat în tot sentința atacată și a admis acțiunea în parte, obligând pe pârâta SC B.A. SA la plata sumei de 47.000 euro în lei la data plății, a obligat pe această pârâtă la 4.300 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, a respins acțiunea față de pârâta SC E. SRL și a dat-o în debit cu suma de 2.364,66 lei taxă de timbru în apel.

Curtea de Apel a reținut că raportul de expertiză a fost încuviințat fără participarea unor experți desemnați de părți astfel încât opinia separată la raportul de expertiză nu are valoare juridică, iar pârâta SC B.A. SA, nu a formulat obiecțiuni la expertiza întocmită. În privința răspunderii asiguratorului, instanța a considerat că încheierea contractului de asigurare fără verificarea mijloacelor de transport deservit de persoane necalificate relevă propria culpă a asigurătorului, care potrivit art. 41 – art. 44 din Legea nr. 136/1995 este obligat să plătească despăgubirea pentru prejudiciul cauzat de asigurat, dacă cel păgubit nu a fost despăgubit de asigurat. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâtele au declarat recurs.

Recurenta SC B.A. SA își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și reține că instanța de apel a ignorat condițiile angajării răspunderii asigurătorului în cazul transportului mărfurilor perisabile, art. 2.2. din contract condiționând răspunderea de existența vehiculului dotat cu termograf funcțional, pentru care s-a plătit o primă de asigurare suplimentară. Faptul că autovehiculul nu era prevăzut cu registrator de temperatură pe timpul transportului, rezultă ca urmare a reviziei efectuată la 9 noiembrie 2007, a lipsei diagramei, care „a apărut” după respingerea dosarului de daună. Lipsa diagramei termograf face dovada că transportatorul nu a folosit dispozitivul chiar dacă era instalat pe autovehicul.

Mai susține recurenta că potrivit art. 13 din Legea nr. 136/1995, asiguratul era obligat să răspundă în scris la întrebările formulate și să declare orice informație sau împrejurare esențiale pentru evaluarea riscului și în cadrul producerii evenimentului asigurat să furnizeze toate informațiile și probele necesare evaluării și stabilirii despăgubirilor în legătură cu angajarea răspunderii. Astfel se impunea determinarea cantității de marfă din remorcă și valoarea acesteia, printr-o expertiză tehnică. În recursul său, pârâta SC E. SRL critică decizia atacată, pentru greșita aplicare a art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată fiind datorate de partea care cade în pretenții. Recursul pârâtei SC B.A.

SA este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prin contractul de asigurare, părțile au făcut trimitere la normele art. 17 din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, stipulându-se ca în cadrul transportului de mărfuri perisabile, pentru acoperirea prejudiciilor datorate defecțiunii echipamentului care controlează temperatura, vehicolul să fie dotat cu termograt funcțional. În raport de aceste prevederi, recurenta critică nefondat decizia atacată, care analizând judicios probele administrate a stabilit că atât autoutilitara cât și remorca erau dotate din fabricație cu instalații de răcire și înregistrator de temperatură, diagramele termografului fiind stocate în memoria acestuia în funcție de care expertul a constatat modul de funcționare a instalației de răcire.

Stocarea datelor privind temperatura pe timpul transportului în memoria aparatului ce comandă instalația de răcire este echivalentă registratorului de temperatură, invocat lipsă de recurentă, astfel încât acest motiv nu este concludent pentru schimbarea hotărârii instanței de apel. Întinderea răspunderii asiguratorului e dată de dispozițiile Legii nr. 136/1995 evocate de instanța de apel, care a constatat și faptul că reprezentantul asiguratorului a consemnat existența cantității de marfă înscrisă în factură și față de cere o altă probă era inutilă. În temeiul prevederilor contractuale (pct. 2 și 3) asigurătorul este ținut a răspunde de prejudiciul produs în limita poliței de asigurare. În privința recursului SC E. SRL, acesta urmează a fi respins ca tardiv declarat.

Prevederile art. 301 C. proc. civ. stabilesc termenul de 15 zile de declarare a recursului, care începe să curgă de la data comunicării hotărârii ce se atacă. Hotărârea Curții de Apel a fost comunicată acestei recurente la data de 22 ianuarie 2009, iar calea de atac a fost exercitată la 9 februarie 2009 peste termenul de 15 zile prevăzut de lege. Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de SC B.A. SA împotriva deciziei 105/A din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și ca tardiv declarat recursul pârâtei SC E. SRL împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.A. SA București împotriva deciziei nr. 105/A din 12 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SRL Iași împotriva aceleiași decizii, ca tardiv. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2010.