ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3661/2008

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din data de 29 octombrie 2008, Curtea de Apel lași, secția penală,

în baza art. 3002 rap. la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea

de arest a inculpaților C.N.G. și O.C., deținuți în Penitenciarul Vaslui,

urmând ca această măsură să fie verificată după trecerea unui termen de 60

zile.

Pentru

a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă,

respectiv împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele

pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, natura și gravitatea acestora,

importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală și cărora li s-a adus

atingere prin desfășurarea presupusei activități infracționale a inculpaților.

De asemenea,

s-a constatat că este îndeplinit și temeiul stabilit în art. 148 lit. f) C.

proc. pen., cele două condiții cumulative impuse de textul de lege amintit

fiind îndeplinite, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile săvârșite de

inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pe

care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților subzistă și la acest

moment, instanța având în vedere sub acest aspect urmările mediate și imediate

ale comiterii faptelor de genul celor pentru care sunt cercetați inculpații.

Instanța

de fond a constatat că probele administrate în cauză au creat deja prezumția

rezonabilă că lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar prezenta pericol

social concret pentru ordinea publică, neintervenind date noi care să determine

reaprecierea lor.

Împotriva

încheierii a declarat recurs inculpatul C.N.G., invocând motive de nelegalitate

și netemeinicie ale hotărârii.

În

recursul său, inculpatul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate,

referitoare la faptul că recursul împotriva încheierii prin care s-a menținut

starea de arest ar fi trebuit judecat înainte de data de 3 noiembrie 2008, când

expira durata anterioară a arestării preventive, recursul lipsind de efecte

încheierea de menținere a arestării preventive.

Se

critică soluția instanței de fond și pentru netemeinicie, susținându-se că nu

există probe sau indicii temeinice din care să rezulte vinovăția inculpatului,

că prejudiciul produs prin pretinsa infracțiune de înșelăciune săvârșită de

inculpat nu este determinat în cuantumul său, ceea ce a dus la o greșită

încadrare juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea

inculpatului în libertate

nu mai prezintă

pericol social concret pentru ordinea publică, dată fiind

durata mare a

arestării preventive până la momentul judecării recursului.

Se

solicită casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea

de îndată în libertate a inculpatului.

Examinând

hotărârea în raport de criticile recurentului, ca și sub toate aspectele de

fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune

în continuare:

Față de

inculpat, alături de alți inculpați, s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru

săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup organizat în vederea

săvârșirii unor infracțiuni,

prev. de

art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la infracțiunea de

înșelăciune în formă continuată,

prev. de

art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (4) și (5) cu

aplic.

art. 41

alin. (2) C. pen.

Î

n sarcina inculpatului, s-a reținut că, împreună

cu alți inculpați, a constituit o grupare infracțională organizată, bine

conturată, la care au

aderat și alte inculpate, în scopul de a înșela

societăți comerciale prin achiziționarea de bunuri achitate cu file CEC, fără a

avea disponibil în cont pentru decontarea acestora, înșelând astfel 12

societăți comerciale și cauzând un prejudiciu total de 470.107,92 lei.

Pe baza

presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile care i se

impută, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite

cerințele

disp.

art. 148

lit. f) C.

proc. pen. și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, măsură procesuală

prelungită și apoi menținută de instanțele

de judecată.

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen.,

încheierea dată în apel, prin care

se dispune menținerea arestării

preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, în

termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți, și de la comunicare,

pentru cei lipsă.

Alineatul

(3) al aceluiași articol statuează că recursul declarat împotriva încheierii

prin care s-a dispus menținerea unei măsuri preventive nu este suspensiv de

executare.

Rezultă,

deci, că după pronunțarea încheierii de menținere a arestării preventive,

măsura procesuală privativă de libertate își produce în continuare efectele,

nefiind condiționată de promovarea și judecarea recursului, sau de data la care

calea de atac se soluționează.

Cu

privire la temeinicia arestării preventive, este de constatat că perseverența

infracțională a inculpatului și gravitatea infracțiunilor săvârșite creează

pentru societate, și îndeosebi pentru persoanele angajate în afaceri

comerciale, un sentiment de insecuritate socială și de neîncredere în

principiile economiei de piață, aspecte care conturează pericolul social

concret pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în

libertate.

De

aceea, constatând existența în continuare a temeiurilor care au impus luarea

măsurii preventive, în mod justificat Curtea de Apel a menținut arestarea

preventivă a inculpatului.

În

consecință, în baza

disp. art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând

și

disp. art. 192

alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N.G. împotriva încheierii din 29

octombrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 02036/89/2007.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru termenele de judecată anterioare.

Onorariul

în sumă de 100 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 11 noiembrie 2008.