ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3661/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3661/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea din data de 29 octombrie 2008, Curtea de Apel lași, secția penală,
în baza art. 3002 rap. la art. 160
b
C. proc. pen., a menținut starea
de arest a inculpaților C.N.G. și O.C., deținuți în Penitenciarul Vaslui,
urmând ca această măsură să fie verificată după trecerea unui termen de 60
zile.
Pentru
a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că temeiurile avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă,
respectiv împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise faptele
pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, natura și gravitatea acestora,
importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală și cărora li s-a adus
atingere prin desfășurarea presupusei activități infracționale a inculpaților.
De asemenea,
s-a constatat că este îndeplinit și temeiul stabilit în art. 148 lit. f) C.
proc. pen., cele două condiții cumulative impuse de textul de lege amintit
fiind îndeplinite, respectiv pedeapsa pentru infracțiunile săvârșite de
inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pe
care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților subzistă și la acest
moment, instanța având în vedere sub acest aspect urmările mediate și imediate
ale comiterii faptelor de genul celor pentru care sunt cercetați inculpații.
Instanța
de fond a constatat că probele administrate în cauză au creat deja prezumția
rezonabilă că lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar prezenta pericol
social concret pentru ordinea publică, neintervenind date noi care să determine
reaprecierea lor.
Împotriva
încheierii a declarat recurs inculpatul C.N.G., invocând motive de nelegalitate
și netemeinicie ale hotărârii.
În
recursul său, inculpatul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate,
referitoare la faptul că recursul împotriva încheierii prin care s-a menținut
starea de arest ar fi trebuit judecat înainte de data de 3 noiembrie 2008, când
expira durata anterioară a arestării preventive, recursul lipsind de efecte
încheierea de menținere a arestării preventive.
Se
critică soluția instanței de fond și pentru netemeinicie, susținându-se că nu
există probe sau indicii temeinice din care să rezulte vinovăția inculpatului,
că prejudiciul produs prin pretinsa infracțiune de înșelăciune săvârșită de
inculpat nu este determinat în cuantumul său, ceea ce a dus la o greșită
încadrare juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea
inculpatului în libertate
nu mai prezintă
pericol social concret pentru ordinea publică, dată fiind
durata mare a
arestării preventive până la momentul judecării recursului.
Se
solicită casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea
de îndată în libertate a inculpatului.
Examinând
hotărârea în raport de criticile recurentului, ca și sub toate aspectele de
fapt și de drept, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune
în continuare:
Față de
inculpat, alături de alți inculpați, s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru
săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup organizat în vederea
săvârșirii unor infracțiuni,
prev. de
art. 7 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la infracțiunea de
înșelăciune în formă continuată,
prev. de
art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (4) și (5) cu
aplic.
art. 41
alin. (2) C. pen.
Î
n sarcina inculpatului, s-a reținut că, împreună
cu alți inculpați, a constituit o grupare infracțională organizată, bine
conturată, la care au
aderat și alte inculpate, în scopul de a înșela
societăți comerciale prin achiziționarea de bunuri achitate cu file CEC, fără a
avea disponibil în cont pentru decontarea acestora, înșelând astfel 12
societăți comerciale și cauzând un prejudiciu total de 470.107,92 lei.
Pe baza
presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile care i se
impută, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite
cerințele
disp.
art. 148
lit. f) C.
proc. pen. și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, măsură procesuală
prelungită și apoi menținută de instanțele
de judecată.
Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen.,
încheierea dată în apel, prin care
se dispune menținerea arestării
preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, în
termen de 24 ore de la pronunțare pentru cei prezenți, și de la comunicare,
pentru cei lipsă.
Alineatul
(3) al aceluiași articol statuează că recursul declarat împotriva încheierii
prin care s-a dispus menținerea unei măsuri preventive nu este suspensiv de
executare.
Rezultă,
deci, că după pronunțarea încheierii de menținere a arestării preventive,
măsura procesuală privativă de libertate își produce în continuare efectele,
nefiind condiționată de promovarea și judecarea recursului, sau de data la care
calea de atac se soluționează.
Cu
privire la temeinicia arestării preventive, este de constatat că perseverența
infracțională a inculpatului și gravitatea infracțiunilor săvârșite creează
pentru societate, și îndeosebi pentru persoanele angajate în afaceri
comerciale, un sentiment de insecuritate socială și de neîncredere în
principiile economiei de piață, aspecte care conturează pericolul social
concret pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în
libertate.
De
aceea, constatând existența în continuare a temeiurilor care au impus luarea
măsurii preventive, în mod justificat Curtea de Apel a menținut arestarea
preventivă a inculpatului.
În
consecință, în baza
disp. art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge
ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând
și
disp. art. 192
alin. (2) C.
proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N.G. împotriva încheierii din 29
octombrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 02036/89/2007.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariul apărătorului
desemnat din oficiu pentru termenele de judecată anterioare.
Onorariul
în sumă de 100 lei, pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 11 noiembrie 2008.