ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3638/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 16816/306/2009, la data de 28 decembrie 2009, petenta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.I., înlocuirea măsurii amenzii contravenționale dispuse prin procesul-verbal de contravenție din 10 decembrie 2009, cu măsura avertismentului. În motivarea plângerii, petenta a arătat că situația reținută de procesul-verbal este corespunzătoare cu adevărul, petenta nedepunând declarația de avere în termenul prevăzut de lege întrucât în primele 5 luni ale anului 2009 a fost în concediu medical, iar ulterior, a fost pensionată pe considerente medicale.

Petenta a mai învederat că, în cursul anului 2009, nu a desfășurat nicio activitate la locul de muncă. În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001. În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: adresă din 15 decembrie 2009 emisă de A.N.I., proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 10 decembrie 2009. Prin întâmpinarea depusă la data de 14 ianuarie 2010, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că petenta a săvârșit cu vinovăție fapta contravențională, neexistând motive de nulitate a procesului-verbal. În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115 – art. 118 C. proc.

civ., Legea nr. 144/2007, O.G. nr. 2/2001. La termenul din data de 21 ianuarie 2010, instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu iar prin sentința civilă nr. 630 din 21 ianuarie 2010 a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei București, sectorul 1, reținând că, în materie contravențională, legiuitorul a instituit un caz de competență teritorială exclusivă prin art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și anume locul săvârșirii faptei, iar în speță, fapta pentru care a fost aplicată sancțiunea contravențională a fost săvârșită la sediul intimatei A.N.I. La rândul ei, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 13942 din 28 iunie 2010 a admis excepția de necompetență teritorială invocată de petentă și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de C.E.

în contradictoriu cu A.N.I., în favoarea Judecătoriei Sibiu. În considerentele hotărârii, această instanță a reținut în esență că presupusa faptă contravențională a fost săvârșită în raza teritorială a Judecătoriei Sibiu, întrucât petenta este funcționar al Primăriei Sibiu, iar potrivit dispozițiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 144/2007, funcționarii publici au obligația de a depune declarațiile de avere și de interese la persoanele desemnate de propria instituție cu implementarea prevederilor legale. Ivindu-se conflict negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța un regulator de competență. Sesizată în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că instanța competentă să soluționeze pricina dedusă judecății este Judecătoria Sibiu pentru următoarele considerente: Astfel, prin procesul verbal de constatare a contravenției din 10 decembrie 2009 întocmit de către A.N.I., petenta C.E. a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 100 lei, reținându-se în sarcina acesteia că „nu a depus declarația de avere și interese în termenul prevăzut de art. 44 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, fapt ce rezultă din adresa din 8 decembrie 2009 a Primăriei Comunei Loamnes, județul Sibiu”. Potrivii art. 52 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea obligă, competența teritorială aparține instanței de la locul unde potenta trebuia să depună declarațiile de avere și de interese. Competentă în soluționarea acestei plângeri este Judecătoria Sibiu, în a cărei rază teritorială s-a săvârșit presupusa contravenție de către petenta, care este funcționar public în cadrul Primăriei comunei Loamnes, așa cum rezultă din adresa din 8 decembrie 2009 emisă de către această instituție. Această soluție se impune și în raport cu dispozițiile art. 9 lit. h) din Legea nr. 144/2007 potrivit cărora funcționarii publici au obligația de a depune declarațiile de avere și de interese la persoanele desemnate de către propria instituție cu implementarea prevederilor legale.

Totodată, prin prevederile art. 42 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 se reglementează faptul că documentele mai sus arătate se actualizează anual, cel mai târziu la dala de 15 iunie, pentru anul fiscal anterior, persoanele desemnate având obligația de a trimite agenției în termen de cel mult 10 zile de la primire, copii certificate ale acestora, pentru a fi publicate pe pagina de internet a acesteia conform art. 10 lit. f) din Legea nr. 144/2007. Prin urmare, fapta contravențională a fost săvârșită la sediul instituției la care petenta este angajată, agentul constatator A.N.I. constatând săvârșirea acestui tip de contravenție, pe baza înscrisurilor transmise de către fiecare instituție, așa cum prevede Legea nr. 144/2007.

Locul săvârșirii presupusei contravenții, comuna Loamnes, potrivit Anexei nr. 1 din H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sibiu. Având în vedere cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 228 3 C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe C.E. și A.N.I. în favoarea Judecătoriei Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2010.