ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.08.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3638/2010

HOTĂRÂRE
19.08.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3638/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul

acestei instanțe sub numărul 16816/306/2009, la data de 28 decembrie 2009,

petenta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.I., înlocuirea

măsurii amenzii contravenționale dispuse prin procesul-verbal de contravenție

din 10 decembrie 2009, cu măsura avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a

arătat că situația reținută de procesul-verbal este corespunzătoare cu

adevărul, petenta nedepunând declarația de avere în termenul prevăzut de lege

întrucât în primele 5 luni ale anului 2009 a fost în concediu medical, iar

ulterior, a fost pensionată pe considerente medicale. Petenta a mai învederat

că, în cursul anului 2009, nu a desfășurat nicio activitate la locul de muncă.

În drept, au fost invocate

dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petenta a

depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: adresă din 15

decembrie 2009 emisă de A.N.I., proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor

din 10 decembrie 2009.

Prin întâmpinarea depusă la data de

14 ianuarie 2010, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale

ca neîntemeiată, arătând că petenta a săvârșit cu vinovăție fapta

contravențională, neexistând motive de nulitate a procesului-verbal.

În drept, intimata a invocat

dispozițiile art. 115art. 118 C. proc. civ., Legea nr. 144/2007, O.G. nr. 2/2001.

La termenul din data de 21 ianuarie 2010,

instanța a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sibiu

iar prin sentința civilă nr. 630 din 21 ianuarie 2010 a declinat competența de

soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei București, sectorul 1,

reținând că, în materie contravențională, legiuitorul a instituit un caz de

competență teritorială exclusivă prin art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și

anume locul săvârșirii faptei, iar în speță, fapta pentru care a fost aplicată

sancțiunea contravențională a fost săvârșită la sediul intimatei A.N.I.

La rândul ei, Judecătoria Sectorului

1 București, prin sentința civilă nr. 13942 din 28 iunie 2010 a admis excepția

de necompetență teritorială invocată de petentă și a declinat competența de

soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de C.E.

în contradictoriu cu A.N.I., în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În considerentele hotărârii, această

instanță a reținut în esență că presupusa faptă contravențională a fost

săvârșită în raza teritorială a Judecătoriei Sibiu, întrucât petenta este

funcționar al Primăriei Sibiu, iar potrivit dispozițiilor art. 9 lit. b) din

Legea nr. 144/2007, funcționarii publici au obligația de a depune declarațiile

de avere și de interese la persoanele desemnate de propria instituție cu

implementarea prevederilor legale.

Ivindu-se conflict negativ de competență,

dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se

pronunța un regulator de competență.

Sesizată în condițiile art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului,

constată că instanța competentă să soluționeze pricina dedusă judecății este

Judecătoria Sibiu pentru următoarele considerente:

Astfel, prin procesul verbal de

constatare a contravenției din 10 decembrie 2009 întocmit de către A.N.I.,

petenta C.E. a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 100

lei, reținându-se în sarcina acesteia că „nu a depus declarația de avere și

interese în termenul prevăzut de art. 44 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, fapt

ce rezultă din adresa din 8 decembrie 2009 a Primăriei Comunei Loamnes, județul

Sibiu”.

Potrivii art. 52 alin. (2) din O.G. nr.

2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției,

este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită

contravenția.

Întrucât inacțiunea se săvârșește,

ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se

săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea obligă, competența

teritorială aparține instanței de la locul unde potenta trebuia să depună

declarațiile de avere și de interese.

Competentă în soluționarea acestei

plângeri este Judecătoria Sibiu, în a cărei rază teritorială s-a săvârșit

presupusa contravenție de către petenta, care este funcționar public în cadrul

Primăriei comunei Loamnes, așa cum rezultă din adresa din 8 decembrie 2009 emisă

de către această instituție.

Această soluție se impune și în

raport cu dispozițiile art. 9 lit. h) din Legea nr. 144/2007 potrivit cărora

funcționarii publici au obligația de a depune declarațiile de avere și de

interese la persoanele desemnate de către propria instituție cu implementarea

prevederilor legale.

Totodată, prin prevederile art. 42 alin.

(2) din Legea nr. 144/2007 se reglementează faptul că documentele mai sus

arătate se actualizează anual, cel mai târziu la dala de 15 iunie, pentru anul  fiscal

anterior, persoanele desemnate având obligația de a trimite agenției în termen

de cel mult 10 zile de la primire, copii certificate ale acestora, pentru a fi

publicate pe pagina de internet a acesteia conform art. 10 lit. f) din Legea nr.

144/2007.

Prin urmare, fapta contravențională

a fost săvârșită la sediul instituției la care petenta este angajată, agentul

constatator A.N.I. constatând săvârșirea acestui tip de contravenție, pe baza

înscrisurilor transmise de către fiecare instituție, așa cum prevede Legea nr. 144/2007.

Locul săvârșirii presupusei

contravenții, comuna Loamnes, potrivit Anexei nr. 1 din H.G. nr. 337 din 9

iulie 1993 se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sibiu.

Având în vedere cele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 228

3

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Stabilește competența de soluționare

a litigiului privind pe C.E. și A.N.I. în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5123/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 171/CA din 16 iunie 2010, a admi
ÎCCJ 2011-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 103/2011
/306/2009, Judecătoria Sibiu a respins excepția privind dreptul la acțiune a reclamantului invocată de intimată și a admis contestația la executare așa cum a fost formulată. Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin decizia civilă nr. 843 din 1
ÎCCJ 2011-11-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5580/2011
nare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel București, excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât reclamanta s-a adresat concomitent pentru soluționarea aceleiași cereri Curții de Apel Bucure
ÎCCJ 2010-06-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3396/2010
în condițiile prevăzute de lege, astfel încât sancțiunea procedurală atrasă este inadmisibilitatea acțiunii formulate. 2. Recursul exercitat de reclamantă. î mpotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, invocând prevederile art.
ÎCCJ 2011-05-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2838/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 164/ CA din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamanta C.M.
Sursă