ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2417/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1636 din 17

noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

fost admisă contestația formulată de reclamanții N.Z. și Z.N., în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul București reprezentat de Primarul General

și s-a dispus anularea dispoziției nr. 10730/2008 obligând pârâtul la emiterea

unei noi dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii pentru întreg imobilul -

teren în suprafață de 282 mp - situat în București, sector 6.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că prin dispoziția contestată au fost acordate măsuri reparatorii prin

echivalent pentru cota de ½ din terenul în suprafață de 282 mp, situat

la adresa menționată, dat fiind că imobilul este afectat de elemente de

sistematizare și, prin urmare, nu poate fi restituit în natură; pentru cealaltă

cotă de 1/2 din imobil, notificarea a fost respinsă, reținându-se că aceasta

aparține altui proprietar. S-a mai reținut că imobilul în litigiu a fost

dobândit prin act autentic de vânzare-cumpărare de soții N.Z. și Z., că în

prezent este ocupat în întregime de luciul lacului Dâmbovița.

Pârâta a procedat nelegal acordând

măsuri reparatorii doar pentru o cotă de ½ din imobil, atâta timp cât

persoana care a înaintat cerere a dovedit că bunul reprezintă proprietatea

devălmașă a soților, sens în care solicitarea în virtutea incidenței regulilor

specifice dreptului familiei, referitoare la proprietatea comună a soților.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul susținând că în cauză s-a făcut o greșită apreciere a

probatoriului administrat și că s-au interpretat eronat prevederile art. 4, art.

9-10 precum și cele ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia civilă nr. 272/A din 30 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul formulat de pârât.

În considerentele deciziei s-a

reținut că, în cauza dedusă judecății prin cererea pendinte se contestă

modalitatea de soluționare a notificării, în privința cotei de ½ din

imobil pentru care nu s-au acordat măsuri reparatorii.

Prevederile legii speciale care

disciplinează atât procedura de urmat cât și natura măsurilor reparatorii ce

pot fi acordate stabilesc, într-adevăr, că în ipoteza în care restituirea este

cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale imobilului,

dreptul de proprietate se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului

comun. În ipoteza proprietății comune a soților asupra bunurilor dobândite în

timpul căsătoriei sunt incidente regulile specifice din dreptul familiei,

respectiv dispozițiile referitoare la mandatul tacit, fiind vorba de bunuri

imobile.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar General, invocând

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- În speța supusă analizei s-a făcut

o interpretare eronată a dispozițiilor art. 4, art. 9-10 și cele ale Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

- Imobilul în discuție a fost cumpărat

în cote egale de ½ de către N.Z. și Z.Z., iar reclamantul N.Z. nu poate

beneficia de cota-parte a celeilalte coproprietare.

- Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

este neechivocă în acest sens, statuând că atunci când restituirea este cerută

de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului solicitat, dreptul

de proprietate se stabilește în cote părți – ideale potrivit dreptului comun.

Examinând criticile formulate prin

intermediul cererii de recurs Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin motivele de recurs se critică

nelegalitatea hotărârii sub aspectul interpretării greșite a dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, în mod special a dispozițiilor art. 5 din această lege.

Motivele de recurs sunt nefondate.

În aplicarea Legii nr. 10/2001 nu

operează regula unanimității în cazul indiviziunii indiferent de izvorul

acesteia.

Legea nr. 10/2001 având caracter

reparator, măsurile de restituire în natură sau prin echivalent pot fi

solicitate de persoana îndreptățită după procedura instituită, adică prin

notificarea adresată în termenul legal entității deținătoare a imobilului.

Dreptul poate fi exercitat de cel

care optează să și-l valorifice și să-l aproprie, fără a fi condiționat de o

eventuală atitudine a altui moștenitor, deoarece în caz contrar, legea ar fi

golită de conținut.

Demersurile întreprinse de unul dintre

coproprietari pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat au

caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari, care

altfel, ar fi decăzuți din drepturile lor (ca urmare a neformulării notificării

în termenul legal), urmând ca ulterior, coproprietarii să se desocotească între

ei pe calea dreptului comun.

Norma sus expusă se adresează în mod

expres noțiunii de coproprietate fără a interesa devălmășia.

În ipoteza proprietății comune a

soților asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, caz specific speței,

sunt incidente, cum corect au apreciat instanțele, regulile specifice din

dreptul familiei respectiv dispozițiile referitoare la mandatul tacit, fiind

vorba de bunuri imobile.

Mai clar, reclamantul T.G. a solicitat

acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat la data preluării în București,

sector 6.

Prin demersul judiciar se critică

modalitatea de soluționare a notificării, în privința cotei de ½ din

imobil pentru care nu s-a acordat reparație.

Așa cum s-a expus mai sus, oricare

dintre soți poate acționa în virtutea mandatului tacit pentru readucerea în

patrimoniul comun a dreptului de proprietate asupra unui bun ce face parte din

comunități, așa cum corect a acționat reclamantul.

În concluzie, în speță s-a făcut o

corectă interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în special a

dispozițiilor art. 4 din aceeași lege.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 271

A din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

aprilie 2010.