ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2417/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1636 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă contestația formulată de reclamanții N.Z. și Z.N., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București reprezentat de Primarul General și s-a dispus anularea dispoziției nr. 10730/2008 obligând pârâtul la emiterea unei noi dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii pentru întreg imobilul - teren în suprafață de 282 mp - situat în București, sector 6. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin dispoziția contestată au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de ½ din terenul în suprafață de 282 mp, situat la adresa menționată, dat fiind că imobilul este afectat de elemente de sistematizare și, prin urmare, nu poate fi restituit în natură; pentru cealaltă cotă de 1/2 din imobil, notificarea a fost respinsă, reținându-se că aceasta aparține altui proprietar.

S-a mai reținut că imobilul în litigiu a fost dobândit prin act autentic de vânzare-cumpărare de soții N.Z. și Z., că în prezent este ocupat în întregime de luciul lacului Dâmbovița. Pârâta a procedat nelegal acordând măsuri reparatorii doar pentru o cotă de ½ din imobil, atâta timp cât persoana care a înaintat cerere a dovedit că bunul reprezintă proprietatea devălmașă a soților, sens în care solicitarea în virtutea incidenței regulilor specifice dreptului familiei, referitoare la proprietatea comună a soților. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul susținând că în cauză s-a făcut o greșită apreciere a probatoriului administrat și că s-au interpretat eronat prevederile art. 4, art. 9-10 precum și cele ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 272/A din 30 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul formulat de pârât. În considerentele deciziei s-a reținut că, în cauza dedusă judecății prin cererea pendinte se contestă modalitatea de soluționare a notificării, în privința cotei de ½ din imobil pentru care nu s-au acordat măsuri reparatorii. Prevederile legii speciale care disciplinează atât procedura de urmat cât și natura măsurilor reparatorii ce pot fi acordate stabilesc, într-adevăr, că în ipoteza în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale imobilului, dreptul de proprietate se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.

În ipoteza proprietății comune a soților asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei sunt incidente regulile specifice din dreptul familiei, respectiv dispozițiile referitoare la mandatul tacit, fiind vorba de bunuri imobile. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar General, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte: - În speța supusă analizei s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 4, art. 9-10 și cele ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005. - Imobilul în discuție a fost cumpărat în cote egale de ½ de către N.Z. și Z.Z., iar reclamantul N.Z. nu poate beneficia de cota-parte a celeilalte coproprietare.

- Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neechivocă în acest sens, statuând că atunci când restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului solicitat, dreptul de proprietate se stabilește în cote părți – ideale potrivit dreptului comun. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs Înalta Curte a constatat următoarele: Prin motivele de recurs se critică nelegalitatea hotărârii sub aspectul interpretării greșite a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în mod special a dispozițiilor art. 5 din această lege. Motivele de recurs sunt nefondate. În aplicarea Legii nr. 10/2001 nu operează regula unanimității în cazul indiviziunii indiferent de izvorul acesteia.

Legea nr. 10/2001 având caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau prin echivalent pot fi solicitate de persoana îndreptățită după procedura instituită, adică prin notificarea adresată în termenul legal entității deținătoare a imobilului. Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să și-l valorifice și să-l aproprie, fără a fi condiționat de o eventuală atitudine a altui moștenitor, deoarece în caz contrar, legea ar fi golită de conținut. Demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari, care altfel, ar fi decăzuți din drepturile lor (ca urmare a neformulării notificării în termenul legal), urmând ca ulterior, coproprietarii să se desocotească între ei pe calea dreptului comun.

Norma sus expusă se adresează în mod expres noțiunii de coproprietate fără a interesa devălmășia. În ipoteza proprietății comune a soților asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, caz specific speței, sunt incidente, cum corect au apreciat instanțele, regulile specifice din dreptul familiei respectiv dispozițiile referitoare la mandatul tacit, fiind vorba de bunuri imobile. Mai clar, reclamantul T.G. a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat la data preluării în București, sector 6. Prin demersul judiciar se critică modalitatea de soluționare a notificării, în privința cotei de ½ din imobil pentru care nu s-a acordat reparație. Așa cum s-a expus mai sus, oricare dintre soți poate acționa în virtutea mandatului tacit pentru readucerea în patrimoniul comun a dreptului de proprietate asupra unui bun ce face parte din comunități, așa cum corect a acționat reclamantul.

În concluzie, în speță s-a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în special a dispozițiilor art. 4 din aceeași lege. Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 271 A din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.