ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 502/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea formulată pe data de 2 iulie 2007, contestatoarea T.A. s-a adresat instanței formulând cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului București, prin Primar și solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să i se admită contestația și să se dispună anularea dispoziției nr. 7247 din 18 decembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului București și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul situat în Municipiul București, imobil compus din două corpuri de clădire formate din parte și două nivele, precum și terenul aferent în suprafață de 287 mp.

Motivându-și în fapt contestația, contestatoarea T.A. a susținut că prin dispoziția nr. 7247 din 18 decembrie 2006 Primăria Municipiului București, în mod nejustificat, i-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul solicitat, însă doar în limita cotei de ¼ din imobil, întrucât era îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii pentru întregul imobil, în condițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, soțul său T.S. fiind singurul moștenitor legal al autorului M.D. de la care a fost preluat imobilul de către stat în baza Decretului-lege nr. 92/1950, care a formulat notificare în temeiul Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1158/F din 16 iunie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte contestația formulată de contestatoarea T.A., în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului București, prin Primarul General; a modificat dispoziția nr. 7247 din 18 decembrie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, în sensul că s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil situat în Municipiul București, imobil compus din construcție demolată și teren aferent în suprafață de 287 mp.

S-au menținut celelalte dispoziții ale dispoziției nr. 7247 din 18 decembrie 2006. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este întemeiată contestația formulată de contestatoarea T.A., aceasta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, pentru întregul imobil aflat în litigiu, față de dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora – de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Capitolul III din lege, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerea de restituire, soțul contestatoarei T.S., în prezent defunct și a cărui singură moștenitoare legală este contestatoarea, fiind singurul care, în calitate de moștenitor legal, a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul preluat de către stat în baza Decretului-lege nr. 92/1950, ce a constituit proprietatea autorului M.D.

S-a avut în vedere procesul verbal pentru înființarea cărților funciare invocat de pârâtă și aflat la fila 54 din dosar, din care a rezultat că de pe urma defunctului M.D. au rămas patru moștenitori, fiecare cu o cotă de ¼, însă aceștia nu au făcut nici un fel de partaj, fiind menționat în mod expres faptul că imobilul este deținut sub titlu de indiviziune și nu cu titlu de moștenire, iar naționalizarea s-a realizat pe numele autorului M.D. și nu pe numele moștenitorilor.

Împotriva hotărârii respective, la data de 10mdecembrie 2008, în termen legal, a declarat apel intimata Primăria Municipiului București, prin Primarul General, apel ce a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 403 din 15 iunie 2009. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că este neîntemeiat motivul de apel formulat de către intimată, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care numai un singur moștenitor legal a formulat notificare în baza acestei legi.

Împotriva deciziei respective, la data de 14 iulie 2009, în termen, legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, cu consecința respingerii, ca neîntemeiată, a contestației formulată de contestatoarea T.A., împotriva Dispoziției nr. 7247 din 18 decembrie 2006. Prin motivele de recurs formulate la aceeași dată, s-a susținut că, în mod greșit, Curtea de Apel București a menținut hotărârea primei instanțe prin care s-a constatat că are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent intimata T.A., pentru întregul imobil situat în Municipiul București, aceasta fiind îndreptățită doar la cota de ¼ întrucât, din procesul-verbal nr. 49101/1944 emis de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare în București, imobilul aflat în litigiu a fost deținut, cu titlu de moștenire, de la defunctul tată D.M.

decedat în anul 1938, în cote egale de ¼ de către numiții T.N., T.I., S.M. născută T. și T.S. (soțul intimatei ). S-a susținut sub acest aspect că autorul intimatei, T.S., chiar dacă a fost singurul care a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, are calitatea de persoană îndreptățită doar pentru cota de ¼ și nu pentru întregul imobil. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La data de 22 ianuarie 2010, intimata T.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de cele reținute de Curtea de Apel București și de motivul de modificare invocat de către pârât, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de pârât, și-l va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente : Astfel, dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, stipulează faptul că – de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Capitolul III din lege (proceduri de restituire), profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

Aceste prevederi au fost aplicate corect de către cele două instanțe la situația de fapt necontestată de către pârât, întrucât soțul contestatoarei, în prezent decedat, ( T.S. ), a fost singurul care a uzat de procedura specială a Legii nr. 10/2001, lege cu caracter reparatoriu, vizând imobilele preluate de stat în perioada arătată, acesta fiind singurul care a formulat notificare, solicitând în calitate de moștenitor legal al autorului M.D., cel care a deținut în proprietate imobilul aflat în litigiu și care a fost preluat de către stat în baza Decretului-lege nr. 92/1950, măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul București.

În acest sens, actul invocat de către recurentă prin motivele de recurs, respectiv procesul-verbal nr. 49101/1944 emis de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare din București, a fost avut în vedere de către cele două instanțe, fiind analizat și interpretat în mod corespunzător întrucât în conținutul acesteia s-a menționat expres faptul că imobilul este deținut în indiviziune și nu cu titlu de moștenire, iar naționalizarea s-a realizat pe numele autorului M.D. și nu pe numele moștenitorilor. Este real faptul că autorul M.D. a decedat în anul 1938, având ca moștenitori legali pe numiții T.N., T.I. , S.M. născută T. și T.S., cu cote de ¼, însă în urma apariției și aplicării Legii nr. 10/2001, autorul contestatoarei, T.S., a fost singurul care a făcut notificare în baza acestei legi, astfel încât profită acestuia cotele celorlalți moștenitori legali care nu au uzat de procedura legii speciale.

În raport de aceste considerente, se constată că nu subzistă motivul de modificare invocat, respectiv prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 403 din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.