ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2001/2010

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 475/A din 20

decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a admis apelurile declarate de pârâtul

Primarul municipiului Cluj Napoca și de intervenienții R.L.Ș., R.L.G. și L.Ș.

și a schimbat sentința civilă nr. 1246 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului

Cluj, în sensul că a admis, în parte, cererea reclamanților H.S. și A., a

anulat dispoziția nr. 1175 din 17 martie 2003 emisă de pârât și l-a obligat să

emită dispoziție de restituire în natură către reclamanți a imobilului situat

în municipiul Cluj Napoca, ce se identifică în C.F. nr. 8072 Cluj sub nr. top

9701/2, condiționat de rambursarea despăgubirilor încasate.

Prin aceeași decizie a fost respinsă

cererea de intabulare formulată de reclamanți și cererea de intervenție în

interesul pârâtului.

Prin cererea înregistrată la data de

14 august 2007, pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca a cerut revizuirea

deciziei mai sus arătată, invocând incidența dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.

proc. civ.

În motivarea cererii pârâtul a

susținut că a descoperit, după pronunțarea deciziei, înscrisuri doveditoare -

hotărârea de divorț a soților H. pronunțată de Tribunalul Rabinic din Ashdod în

dosar nr. 1236/1993, recunoscută pe teritoriul României prin sentința civilă

nr. 2368/C/2001 a Tribunalului Cluj – înscrisuri care, dacă ar fi fost

cunoscute, ar fi determinat pronunțarea unei alte soluții.

Prin decizia civilă nr. 375/A din 24

octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, a respins excepția tardivității, precum și

cererea de revizuire, ca nefondate.

În motivarea deciziei instanța a

reținut că în speță nu s-a făcut dovada că revizuentul ar fi luat la cunoștință

cu mai mult de 30 de zile anterior datei de 14 august 2007 de existența

înscrisurilor invocate, caz în care nu poate fi primită excepția tardivității

cererii de revizuire.

Cu privire la admisibilitatea

cererii de revizuire, instanța a reținut că înscrisurile invocate nu întrunesc

cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, nu

au fost reținute de partea potrivnică, fiind documente publice iar, pe de altă

parte, revizuentul nu a dovedit care au fost împrejurările pentru care nu le-a

putut prezenta în proces.

Totodată, instanța a reținut că

înscrisurile nu întrunesc nici cerința de a fi determinante deoarece revizuentul

nu a probat care ar fi fost influența lor asupra soluției dată prin hotărârea

atacată cu revizuire cât timp notificarea nr. 1157 din 2 august 2001 a fost

formulată de către H.S. și A. în calitate de coproprietari tabulari ai

imobilului de care au fost deposedați de stat și cât timp instanțele au

analizat pretenția de retrocedare în raport de această calitate și nu în raport

de calitatea de soți a notificatorilor.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuentul Primarul municipiului Cluj Napoca, invocând incidența

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului revizuentul

a susținut că în speță erau date condițiile de admisibilitate prevăzute de art.

322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât înscrisurile erau noi și nu au fost folosite

în procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut,

aveau forță probantă prin ele însele, existau la data la care a fost pronunțată

hotărârea atacată cu revizuire și nu au putut fi folosite în proces întrucât au

fost reținute de partea potrivnică și, în fine, erau determinante, în sensul că

dacă ar fi fost cunoscute soluția instanței ar fi fost alta.

În justificarea caracterului

determinant al înscrisurilor revizuentul afirmă că atâta timp cât soții H.S. și

A. erau divorțați la momentul formulării notificării nu se putea reține că

opera prezumția mandatului tacit între soți ci se impunea concluzia potrivit cu

care notificarea a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 22 din

Legea nr. 10/2001 doar de H.S. și, în lipsa unui mandat special, nu și de H.A.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În drept,

potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate cere

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive „dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.

Statuând că se

poate cere revizuirea pentru motivul mai sus arătat legiuitorul s-a referit la

acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificate de instanța

care a judecat, fapt care a permis săvârșirea unei erori de fapt involuntare ce

se impune a fi corectată și care este de natură să conducă la schimbarea

soluției pronunțată.

Textul de lege

menționat nu poate fi invocat cu succes pentru a obține rejudecarea unui proces

sub motiv că revizuentul ar fi omis să verifice el însuși mandatul persoanelor

care au formulat notificare și, respectiv, că ar fi omis să solicite instanței de

judecată efectuarea de verificări în acest sens, în raport de înscrisurile

existente la dosarul cauzei referitoare la reprezentarea părților la momentul

formulării notificării.

Or, în speța

supusă analizei se constată că pârâtul a cerut revizuirea unei hotărâri

judecătorești pronunțată în materia Legii nr. 10/2001 susținând că

notificatorul

H.S.,

cu ocazia formulării notificării, ar fi acționat și în numele lui H.A. fără a

prezenta o procură în acest sens, notificare care a fost însă analizată

prezumând că H.S. acționează în baza mandatului tacit reciproc recunoscut în

favoarea soților prin dispozițiile art. 35 alin. (2) C. fam., calitate pe care

nu o mai aveau conform mențiunilor înscrisurilor noi invocate ca temei al

revizuirii.

Ca atare, revizuentul

apreciază că în raport de prevederile art. 21 alin. (1) (devenit art. 25) din

Legea nr. 10/2001, potrivit cu care ”

Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni

de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare,

solicitând restituirea în natură a imobilului.”, se impunea constatarea

potrivit cu care H.A. nu a formulat valabil notificare, întrucât H.S. nu era

împuternicit valabil să acționeze în numele său în acest sens.

Or, verificând lucrările

dosarului, instanța de revizuire a constatat că revizuentul a primit și a

analizat notificarea nr. 1157/2001 ca fiind formulată de H.S. și de H.A. nu în

calitate de soți ci în calitate de coproprietari tabulari ai imobilului în litigiu,

notificare pe care a soluționat-o prin dispoziția nr. 1175 din 17 martie 2003,

în sensul respingerii, fără vreo mențiune referitoare la chestiunea supusă

analizei pe calea revizuirii, a reprezentării unuia dintre notificatori.

Totodată,

instanța de revizuire a constatat că din cuprinsul hotărârilor judecătorești

pronunțate cu privire contestația formulată de notificatori împotriva

dispoziției de soluționare a notificării rezultă că instanțele au analizat

pretențiile notificatorilor în aceeași calitate, de coproprietari ai imobilului,

și nu în calitatea de soți, fără a constata lipsuri și fără a pronunța vreo

soluție cu privire la reprezentarea lor în proces.

Așa fiind, în mod just instanța de

revizuire a constatat că înscrisurile referitoare la starea civilă a

notificatorilor, cât timp aceasta nu a fost avută în vedere la pronunțarea

soluției, nu sunt determinante, adică ele nu sunt de natură să determine

schimbarea hotărârii atacată cu revizuire, sens în care, Înalta Curte urmează a

constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul

Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 375/A din 24 octombrie

2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru

minori și familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24

martie 2010.