ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2001/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 475/A din 20 decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelurile declarate de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca și de intervenienții R.L.Ș., R.L.G. și L.Ș. și a schimbat sentința civilă nr. 1246 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Cluj, în sensul că a admis, în parte, cererea reclamanților H.S. și A., a anulat dispoziția nr. 1175 din 17 martie 2003 emisă de pârât și l-a obligat să emită dispoziție de restituire în natură către reclamanți a imobilului situat în municipiul Cluj Napoca, ce se identifică în C.F. nr. 8072 Cluj sub nr. top 9701/2, condiționat de rambursarea despăgubirilor încasate.

Prin aceeași decizie a fost respinsă cererea de intabulare formulată de reclamanți și cererea de intervenție în interesul pârâtului. Prin cererea înregistrată la data de 14 august 2007, pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca a cerut revizuirea deciziei mai sus arătată, invocând incidența dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În motivarea cererii pârâtul a susținut că a descoperit, după pronunțarea deciziei, înscrisuri doveditoare - hotărârea de divorț a soților H. pronunțată de Tribunalul Rabinic din Ashdod în dosar nr. 1236/1993, recunoscută pe teritoriul României prin sentința civilă nr. 2368/C/2001 a Tribunalului Cluj – înscrisuri care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi determinat pronunțarea unei alte soluții.

Prin decizia civilă nr. 375/A din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins excepția tardivității, precum și cererea de revizuire, ca nefondate. În motivarea deciziei instanța a reținut că în speță nu s-a făcut dovada că revizuentul ar fi luat la cunoștință cu mai mult de 30 de zile anterior datei de 14 august 2007 de existența înscrisurilor invocate, caz în care nu poate fi primită excepția tardivității cererii de revizuire. Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, instanța a reținut că înscrisurile invocate nu întrunesc cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, nu au fost reținute de partea potrivnică, fiind documente publice iar, pe de altă parte, revizuentul nu a dovedit care au fost împrejurările pentru care nu le-a putut prezenta în proces.

Totodată, instanța a reținut că înscrisurile nu întrunesc nici cerința de a fi determinante deoarece revizuentul nu a probat care ar fi fost influența lor asupra soluției dată prin hotărârea atacată cu revizuire cât timp notificarea nr. 1157 din 2 august 2001 a fost formulată de către H.S. și A. în calitate de coproprietari tabulari ai imobilului de care au fost deposedați de stat și cât timp instanțele au analizat pretenția de retrocedare în raport de această calitate și nu în raport de calitatea de soți a notificatorilor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul Primarul municipiului Cluj Napoca, invocând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului revizuentul a susținut că în speță erau date condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. întrucât înscrisurile erau noi și nu au fost folosite în procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire s-a cerut, aveau forță probantă prin ele însele, existau la data la care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire și nu au putut fi folosite în proces întrucât au fost reținute de partea potrivnică și, în fine, erau determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute soluția instanței ar fi fost alta. În justificarea caracterului determinant al înscrisurilor revizuentul afirmă că atâta timp cât soții H.S. și A. erau divorțați la momentul formulării notificării nu se putea reține că opera prezumția mandatului tacit între soți ci se impunea concluzia potrivit cu care notificarea a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 doar de H.S.

și, în lipsa unui mandat special, nu și de H.A. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”. Statuând că se poate cere revizuirea pentru motivul mai sus arătat legiuitorul s-a referit la acele înscrisuri care, nefiind cunoscute, nu au putut fi verificate de instanța care a judecat, fapt care a permis săvârșirea unei erori de fapt involuntare ce se impune a fi corectată și care este de natură să conducă la schimbarea soluției pronunțată.

Textul de lege menționat nu poate fi invocat cu succes pentru a obține rejudecarea unui proces sub motiv că revizuentul ar fi omis să verifice el însuși mandatul persoanelor care au formulat notificare și, respectiv, că ar fi omis să solicite instanței de judecată efectuarea de verificări în acest sens, în raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei referitoare la reprezentarea părților la momentul formulării notificării. Or, în speța supusă analizei se constată că pârâtul a cerut revizuirea unei hotărâri judecătorești pronunțată în materia Legii nr. 10/2001 susținând că notificatorul H.S., cu ocazia formulării notificării, ar fi acționat și în numele lui H.A. fără a prezenta o procură în acest sens, notificare care a fost însă analizată prezumând că H.S.

acționează în baza mandatului tacit reciproc recunoscut în favoarea soților prin dispozițiile art. 35 alin. (2) C. fam., calitate pe care nu o mai aveau conform mențiunilor înscrisurilor noi invocate ca temei al revizuirii. Ca atare, revizuentul apreciază că în raport de prevederile art. 21 alin. (1) (devenit art. 25) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care ” Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.”, se impunea constatarea potrivit cu care H.A. nu a formulat valabil notificare, întrucât H.S. nu era împuternicit valabil să acționeze în numele său în acest sens.

Or, verificând lucrările dosarului, instanța de revizuire a constatat că revizuentul a primit și a analizat notificarea nr. 1157/2001 ca fiind formulată de H.S. și de H.A. nu în calitate de soți ci în calitate de coproprietari tabulari ai imobilului în litigiu, notificare pe care a soluționat-o prin dispoziția nr. 1175 din 17 martie 2003, în sensul respingerii, fără vreo mențiune referitoare la chestiunea supusă analizei pe calea revizuirii, a reprezentării unuia dintre notificatori. Totodată, instanța de revizuire a constatat că din cuprinsul hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire contestația formulată de notificatori împotriva dispoziției de soluționare a notificării rezultă că instanțele au analizat pretențiile notificatorilor în aceeași calitate, de coproprietari ai imobilului, și nu în calitatea de soți, fără a constata lipsuri și fără a pronunța vreo soluție cu privire la reprezentarea lor în proces.

Așa fiind, în mod just instanța de revizuire a constatat că înscrisurile referitoare la starea civilă a notificatorilor, cât timp aceasta nu a fost avută în vedere la pronunțarea soluției, nu sunt determinante, adică ele nu sunt de natură să determine schimbarea hotărârii atacată cu revizuire, sens în care, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuentul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 375/A din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.