ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1971/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2005 contestatorul

C.M.A. a formulat, în contradictoriu

cu intimații A.V.A.S., SC R. SA MEREI și SC G. SRL BUZĂU, contestație

împotriva executării silite

realizate de

A.V.A.S. asupra bunurilor debitorului SC R. SA

MEREI, solicitând instanței: să constate că bunurile teren în suprafață

de 2923 mp, conform planului de

situație din completarea raportului de

expertiză

întocmit în dosarul nr. 2187/2002, soluționat prin sentința nr.

155 din 24 martie 2003 nu aparțin debitorului SC

R. SA MEREI; să se constate că bunurile denumite în anexa nr. 1 la procesul

verbal de licitație, magazie poz. Plan B 6 și grup sanitar poz. Plan B 7,

care

se găsesc pe terenul aflat în proprietatea contestatorului și în

posesia acestuia, nu aparțin debitorului; să se

dispună îndreptarea titlului

executoriu, prin scoaterea de sub urmărire

a acestor bunuri; să se

dispună anularea

executării silite, respectiv a procesului verbal de licitație

nr. 485

din 27 aprilie 2004.

La data

de 17 mai 2005 contestatorul și-a precizat cererea de

chemare în judecată ca fiind contestație la

executare, solicitând instanței

să se constate că bunurile: imobilul cramă, vândut sub denumirea de

magazie, parter și etaj și 2700 mp aferenți acestui imobil, nu aparțin

debitorului, ci contestatorului; să se dispună îndreptarea titlului

executoriu, prin scoaterea de sub urmărire a

acestor bunuri.

În fond,

după casare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința

nr. 40 din 22 februarie 2007 a respins ca

nefondată contestația

la executare.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța a reținut că, imobilul supus

procedurii

de executare silită figurează în evidențele de publicitate imobiliară ca fiind

proprietatea SC R. SA MEREI, astfel încât A.V.A.S. a procedat la comunicarea către

aceasta a anunțurilor de vânzare la licitație și a publicat anunțuri cu privire

la licitație în ziare de largă circulație, cu respectarea termenului de 10 zile

prevăzut de art. 71 din O.U.G. nr. 51/1998.

S-a precizat că, potrivit art. 71 alin.

(2) din O.U.G. nr. 51/1998, toți cei care posedă un drept real asupra bunurilor

scoase la vânzare, au obligația, sub sancțiunea decăderii, să facă

licitatorului dovada acestuia până în preziua licitației.

Or, contestatorul nu a făcut cunoscută

existența dreptului său de proprietate asupra imobilului vândut la licitație,

în condițiile în care dreptul său de proprietate nu era în evidența registrelor

de publicitate imobiliară, iar sentința nr. 155/2003 prin care contestatorului

i-a fost restituit imobilul nu este opozabilă A.V.A.S., aceasta nefiind parte

în litigiu.

Împotriva acestei soluții,

contestatorul a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate,

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că, prin încheierea

din 9 februarie 2007 când s-a soluționat cauza a fost respinsă cererea de

amânare a cauzei și s-a procedat la judecată în lipsă de apărare fără să se

țină cont de notele sale scrise și răspunsul la întâmpinarea SC G. SRL, care au

stabilit obiectul cauzei, respectiv un șopron și un grup sanitar B6 și B7 care

sunt amplasate pe terenul în suprafață de 2923 mp ce i-a fost restituit în baza

sentinței civile nr. 155 din 24 martie 2006.

Se mai susține că au fost încălcate

dispozițiile art. 52 al O.U.G. nr. 51/1998 care prevede expres că „Corpul de

executori ai A.V.A.S. are

obligația de a

face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului

sau sediului

debitorului, precum și a bunurilor și a veniturilor lui urmăribile".

Recurentul consideră că soluția pronunțată vine

în contradicție cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996 potrivit căruia

„Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de

terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, vânzare

silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă

titularul înțelege să dispună de ele".

S-a considerat eronată aprecierea

instanței că, sentința civilă nr. 155/2003 nu este opozabilă A.V.A.S., precum

și faptul că nu s-au respectat dispozițiile art. 71 din O.U.G. nr. 51/1998,

respectiv termenul de 10 zile de la anunț până la ținerea licitației.

Recursul este nefondat.

Regimul juridic al creanțelor

neperformante preluate la datoria publică internă este stabilit printr-un act

normativ special, derogatoriu de la dreptul comun, respectiv O.U.G. nr.

51/1998.

A.V.A.S. a procedat la executarea

silită a garanției imobiliare la contractele de credit încheiate de SC R. SA

MEREI, comunicând titlul executoriu reprezentat de contractul de credit și contractul

de ipotecă, și vânzând bunurile la licitație, astfel cum reiese din procesul

verbal de licitație nr. 485 din 27 aprilie 2004.

Respectând dispozițiile legii speciale,

A.V.A.S. a procedat la comunicarea anunțurilor de vânzare, conform art. 71

alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 într-un ziar de largă circulație, respectiv

cotidianul „Adevărul", comunicându-se și debitoarei conform adresei nr.

7722 din 25 martie 2004, care nu a făcut nici un fel de obiecțiuni față de

vânzare sau față de situația bunului supus executării silite.

Potrivit art. 71 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998 cei care dețin un drept de proprietate sau un alt drept real asupra

imobilului supus executării silite trebuie să înștiințeze licitatorul cu

privire la aceasta și să prezinte dovada dreptului până în preziua licitației,

sub sancțiunea neluării în seamă.

Această dispoziție legală a fost

inserată în anunțurile publicate în presă înaintea fiecărei licitații, anunțuri

ce au fost depuse la dosarul cauzei.

Neprocedând astfel, justificat instanța

de fond a procedat la decăderea contestatorului din dreptul de a invoca această

situație de fapt, neexistând motive pentru desființarea actului de executare.

Față de dispozițiile exprese ale legii

speciale aplicabile în speță, invocarea altor dispoziții nu au suport legal.

Nu se poate reține nici critica privind

nerespectarea dreptului la apărare, din conținutul încheierii privind

dezbaterile rezultând că nu s-a făcut dovada imposibilității prezentării

apărătorului, fiind încălcate dispozițiile art. 156 C. proc. civ.

Celelalte critici și aspecte prezentate

de recurent nu privesc aspecte de nelegalitate, neputând fi examinate în

condițiile art. 304 C. proc. civ.

Față de

cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de contestatorul C.A.R.

, împotriva

sentinței nr. 40 din 23 februarie

2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

iunie 2008.