ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1971/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2005 contestatorul C.M.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații A.V.A.S., SC R. SA MEREI și SC G. SRL BUZĂU, contestație împotriva executării silite realizate de A.V.A.S. asupra bunurilor debitorului SC R. SA MEREI, solicitând instanței: să constate că bunurile teren în suprafață de 2923 mp, conform planului de situație din completarea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 2187/2002, soluționat prin sentința nr. 155 din 24 martie 2003 nu aparțin debitorului SC R. SA MEREI; să se constate că bunurile denumite în anexa nr. 1 la procesul verbal de licitație, magazie poz.

Plan B 6 și grup sanitar poz. Plan B 7, care se găsesc pe terenul aflat în proprietatea contestatorului și în posesia acestuia, nu aparțin debitorului; să se dispună îndreptarea titlului executoriu, prin scoaterea de sub urmărire a acestor bunuri; să se dispună anularea executării silite, respectiv a procesului verbal de licitație nr. 485 din 27 aprilie 2004. La data de 17 mai 2005 contestatorul și-a precizat cererea de chemare în judecată ca fiind contestație la executare, solicitând instanței să se constate că bunurile: imobilul cramă, vândut sub denumirea de magazie, parter și etaj și 2700 mp aferenți acestui imobil, nu aparțin debitorului, ci contestatorului; să se dispună îndreptarea titlului executoriu, prin scoaterea de sub urmărire a acestor bunuri.

În fond, după casare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 40 din 22 februarie 2007 a respins ca nefondată contestația la executare. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, imobilul supus procedurii de executare silită figurează în evidențele de publicitate imobiliară ca fiind proprietatea SC R. SA MEREI, astfel încât A.V.A.S. a procedat la comunicarea către aceasta a anunțurilor de vânzare la licitație și a publicat anunțuri cu privire la licitație în ziare de largă circulație, cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 71 din O.U.G. nr. 51/1998. S-a precizat că, potrivit art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, toți cei care posedă un drept real asupra bunurilor scoase la vânzare, au obligația, sub sancțiunea decăderii, să facă licitatorului dovada acestuia până în preziua licitației.

Or, contestatorul nu a făcut cunoscută existența dreptului său de proprietate asupra imobilului vândut la licitație, în condițiile în care dreptul său de proprietate nu era în evidența registrelor de publicitate imobiliară, iar sentința nr. 155/2003 prin care contestatorului i-a fost restituit imobilul nu este opozabilă A.V.A.S., aceasta nefiind parte în litigiu. Împotriva acestei soluții, contestatorul a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că, prin încheierea din 9 februarie 2007 când s-a soluționat cauza a fost respinsă cererea de amânare a cauzei și s-a procedat la judecată în lipsă de apărare fără să se țină cont de notele sale scrise și răspunsul la întâmpinarea SC G. SRL, care au stabilit obiectul cauzei, respectiv un șopron și un grup sanitar B6 și B7 care sunt amplasate pe terenul în suprafață de 2923 mp ce i-a fost restituit în baza sentinței civile nr. 155 din 24 martie 2006. Se mai susține că au fost încălcate dispozițiile art. 52 al O.U.G. nr. 51/1998 care prevede expres că „Corpul de executori ai A.V.A.S.

are obligația de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau sediului debitorului, precum și a bunurilor și a veniturilor lui urmăribile". Recurentul consideră că soluția pronunțată vine în contradicție cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 7/1996 potrivit căruia „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele". S-a considerat eronată aprecierea instanței că, sentința civilă nr. 155/2003 nu este opozabilă A.V.A.S., precum și faptul că nu s-au respectat dispozițiile art. 71 din O.U.G.

nr. 51/1998, respectiv termenul de 10 zile de la anunț până la ținerea licitației. Recursul este nefondat. Regimul juridic al creanțelor neperformante preluate la datoria publică internă este stabilit printr-un act normativ special, derogatoriu de la dreptul comun, respectiv O.U.G. nr. 51/1998. A.V.A.S. a procedat la executarea silită a garanției imobiliare la contractele de credit încheiate de SC R. SA MEREI, comunicând titlul executoriu reprezentat de contractul de credit și contractul de ipotecă, și vânzând bunurile la licitație, astfel cum reiese din procesul verbal de licitație nr. 485 din 27 aprilie 2004. Respectând dispozițiile legii speciale, A.V.A.S. a procedat la comunicarea anunțurilor de vânzare, conform art. 71 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998 într-un ziar de largă circulație, respectiv cotidianul „Adevărul", comunicându-se și debitoarei conform adresei nr. 7722 din 25 martie 2004, care nu a făcut nici un fel de obiecțiuni față de vânzare sau față de situația bunului supus executării silite. Potrivit art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 cei care dețin un drept de proprietate sau un alt drept real asupra imobilului supus executării silite trebuie să înștiințeze licitatorul cu privire la aceasta și să prezinte dovada dreptului până în preziua licitației, sub sancțiunea neluării în seamă. Această dispoziție legală a fost inserată în anunțurile publicate în presă înaintea fiecărei licitații, anunțuri ce au fost depuse la dosarul cauzei.

Neprocedând astfel, justificat instanța de fond a procedat la decăderea contestatorului din dreptul de a invoca această situație de fapt, neexistând motive pentru desființarea actului de executare. Față de dispozițiile exprese ale legii speciale aplicabile în speță, invocarea altor dispoziții nu au suport legal. Nu se poate reține nici critica privind nerespectarea dreptului la apărare, din conținutul încheierii privind dezbaterile rezultând că nu s-a făcut dovada imposibilității prezentării apărătorului, fiind încălcate dispozițiile art. 156 C. proc. civ. Celelalte critici și aspecte prezentate de recurent nu privesc aspecte de nelegalitate, neputând fi examinate în condițiile art. 304 C. proc.

civ. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatorul C.A.R. , împotriva sentinței nr. 40 din 23 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.