ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2698/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2009, la Tribunalul Timiș, inculpatul A.O.C. a solicitat revocarea arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Prin aceeași cerere a solicitat și liberarea provizorie sub control judiciar. Prin sentința penală nr. 367/PI din 12 iunie 2009, Tribunalul Timiș și-a declinat competența de soluționare a cererilor în favoarea Tribunalului Caraș Severin. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A.O.C., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 30 iunie 2009. La termenul din data de 1 iulie 2009, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 42, art. 39 și art. 30 C. proc.

pen. raportat la art. 16, art. 21, art. 53 și art. 129 din Constituția României, precum și art. 6 și art. 13 din CEDO. În motivare se arată că prin stabilirea ca definitivă a hotărârii de declinare a competenței este încălcat liberul acces la justiție al inculpatului, care astfel nu are posibilitatea de a cenzura această hotărâre. Prin încheierea din 8 iulie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 44/1992, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, formulată de inculpatul A.O., fixând termen de judecată la 15 iulie 2009. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A.O., solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive: Cu privire la termenul de declarare a recursului, Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, data introducerii lui fiind data comunicării prin fax, respectiv 10 iulie 2009. Asupra recursului, Înalta Curte constată că acesta vizează hotărârea luată de Tribunalul Timiș la data de 12 iunie 2009 prin care a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Caraș Severin. În cadrul recursului declarat de inculpat împotriva acestei hotărâri de declinare a competenței s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale sus-menționate. Or, cum potrivit dispozițiilor art. 42 C. proc.

pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și recursului, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în afara unui cadru procesual, respectiv într-o cale de atac neprevăzută de lege. Așa încât, hotărârea prin care Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, invocată de inculpatul A.O., fiind temeinică și legală, recursul declarat de același inculpat împotriva acestei hotărâri apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.O.C. împotriva încheierii din 8 iulie 2009 Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3518.1/30/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 iulie 2009.