ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1770/2010

Asupra perimării recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1105 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei Asociația de Proprietari Târgoviște, a dispus evacuarea pârâtei SC G.E.B. SRL Târgoviște din spațiul proprietatea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 646 lei cu titlu de pretenții și la 766 lei cheltuieli de judecată. Sentința instanței de fond a fost apelată de către pârâta SC G.E.B. SRL Târgoviște, iar prin decizia nr. 8 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ fiscal, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 646 lei cu titlu de pretenții și a redus cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 200 lei, reprezentând onorariul de avocat.

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2009, reclamanta Asociația de Proprietari Târgoviște a declarat recurs împotriva deciziei sus menționate iar prin încheierea de ședință din 29 septembrie 2009, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Cauza a rămas suspendată mai mult de șase luni, astfel că din oficiu, la data de 9 aprilie 2010, a fost repusă pe rol, în vederea constatării perimării recursului. Asupra perimării recursului, Înalta Curte a reținut: potrivit art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ., perimarea operează asupra unei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de șase luni, în materie comercială.

Așa fiind, pentru a opera această sancțiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor art. 248 C. proc. civ. și în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost investită cu soluționarea recursului, iar după suspendarea judecății pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de șase luni. Totodată, se constată că înainte de împlinirea acestui termen, nu s-a cerut de către părțile în proces, reluarea judecării și nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare. În speță, la termenul din 29 septembrie 2009, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părți nu s-a prezentat în instanță și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea soluționării cauzei, care a rămas în nelucrare, până la data de 9 aprilie 2010, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit art. 252 C. proc.

civ. Pe cale de consecință, față de cele ce preced, Înalta Curte a constatat perimarea recursului reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (3) raportat la art. 252 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimarea recursului declarat de reclamanta Asociația de Proprietari Târgoviște împotriva deciziei nr. 8 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2010.