ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 79/2010

Obiectul acțiunii. Prin nota Direcției Legislație, Documentare și Contencios nr. 32965/1154/2009 a fost abordată problema interpretării dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din perspectiva analizării posibilității judecătorilor și procurorilor în funcție de a participa la concursul de admitere în magistratură organizat în condițiile acestor dispoziții legale.

Hotărârea Plenului C.S.M. Prin Hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009, Plenul C.S.M. a hotărât că „judecătorii și procurorii în funcție nu pot participa la concursul de admitere în magistratură organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, urmând ca aceste dispoziții să fie aduse la îndeplinire de către D.R.U.O.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza interpretării date de C.S.M., dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. 3.1. Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenți judiciari, consilierii juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime de cel puțin 5 ani”. 3.2. Analizând conținutul articolului precizat Plenul C.S.M. a constatat că dispoziția legală permite participarea la concurs doar în privința foștilor judecători și procurori, o astfel de posibilitate nefiind reglementată pentru actualii judecători și procurori. A mai reținut că textul condiționează participarea foștilor judecători și procurori la concursul de admitere în magistratură și de împrejurarea ca această calitate să fi încetat din motive neimputabile acestora, iar această dublă condiționare, impune fără echivoc, concluzia că judecătorii și procurorii în funcție nu pot participa la concursul de admitere în magistratură organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/ 2004. 3.3.A apreciat Plenul C.S.M. că această interpretare este logică și din perspectiva scopului declarat al acestui concurs - numirea în magistratură - care, evident, nu mai poate fi realizat în privința persoanelor deja numite în magistratură. 3.

A concluzionat C.S.M. în sensul că persoanele numite în magistratură nu mai pot urmări scopul declarat de lege, ci, eventual, schimbarea instanței sau parchetului la care funcționează, situație care este reglementată de normele referitoare la transfer, delegare sau detașare. 4. Recursul formulat de petentele M.A. și C.O., întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată și completată. 4.1. Hotărârea atacată este abuzivă și are un vădit caracter discreționar. Deși hotărârea are un caracter interpretativ care i-ar permite, în principiu, să retroactiveze, prin hotărârea atacată s-a creat o situație juridică total diferită de cea existentă la momentul depunerii candidaturilor și mult mai grea. Hotărârea a fost emisă după data anunțului de organizare a concursului, în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, când judecătorii și procurorii în funcție, aveau „vocație” de a participa la concurs. Hotărârea a avut efectul instituirii unei interdicții pentru magistrații în funcție de a participa la examen, interdicție ce nu este prevăzută de lege și care încalcă dreptul la muncă, prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituția României. 4.2. Cerința ca magistratul să nu se afle în funcție trebuie îndeplinită la momentul numirii care este ulterior promovării examenului de admitere în magistratură și nu la momentul înscrierii la concurs. În același sens, recurentele indică jurisprudența C.E.D.O., cauza S. contra Greciei, unde s-a statuat că deși pe parcursul unui proces a apărut o lege de interpretare cu valoare retroactivă, jurisprudența instanțelor interne a creat reclamanților o speranță legitimă, care le-ar fi dat dreptate, așa cum era înțeleasă chestiunea înainte de aplicarea legii, orice altă interpretare constituind o ingerință în dreptul garantat de art. 1 din Protocolul I la Convenție. Ceea ce trebuie să verifice comisia de organizare a concursului este vechimea în specialitate juridică și nu funcția pe care o ocupă în prezent candidatul.

Întâmpinarea formulată de intimatul C.S.M. 5.1. Se ridică ca o chestiune prealabilă, excepția inadmisibilității recursului. În motivarea excepției se arată că: - hotărârea este dată în interpretarea unor dispoziții legale; - potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, hotărârea a cărei anulare se solicită, are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ emis de o autoritate, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; - recurentele au posibilitatea atacării actului administrativ cu caracter normativ, în condițiile legii contenciosului administrativ. 5.2. Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece prin hotărârea atacată s-a procedat numai la interpretarea unor dispoziții legale, fără a se adăuga la lege sau a se modifica condițiile de participare la concurs. Intimatul consideră că textul art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, modificată și completată, se referă la „foștii” judecători și procurori, astfel încât, prin participarea la concurs a magistraților în funcție, scopul declarat de lege – ocuparea locurilor vacante, este eludat.

Înalta Curte, față de cele reținute în preambulul prezentei decizii a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare. II. Considerentele avute în vedere la pronunțarea deciziei. 1. Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, permite ca hotărârile Plenului C.S.M., care privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, să fie atacate cu recurs, de orice persoană interesată la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. 2. Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a vizat interpretarea dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 330/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată. 3. Hotărârea sus menționată este un act administrativ cu caracter normativ care poate fi atacată în condițiile Legii contenciosului administrativ. 4. Competența de soluționare a unei cereri ce vizează anularea unui act administrativ normativ este prevăzută de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. Reținând aceste prevederi legale, se va constata că instanța competentă este Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ, după rangul autorității emitente a actului atacat și sediul general ales de recurentele M.A. și C.O.