ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.02.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1095/2010

HOTĂRÂRE
26.02.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1095/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Recurenta R.V.O. a formulat recurs

împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1950 din 29 octombrie 2009.

În motivele de recurs s-a arătat

că la data de 4 octombrie 2009 a depus la Tribunalul Dolj dosarul pentru participarea la concursul de intrare în magistratură,

dovedirea îndeplinirii condițiilor de vechime a făcut-o cu copia

carnetului de muncă, din care rezultă că are vechimea de trei

luni în funcția de consilier juridic și 4 ani și 11 luni în

funcția de avocat și consideră că îndeplinește

condițiile prevăzute de lege, inclusiv cele prevăzute de art. 33

alin. (1) din Legea nr. 33/2004.

Recurenta apreciază că

Hotărârea C.S.M. nr. 1950 din 29 octombrie 2009 încalcă

dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție,

situația fiind aceeași cu participanții care au îndeplinit

până la data înscrierii la concurs, funcția de avocat timp de 5 ani

pentru că violarea principiului egalității apare atunci când se

aplică un tratament juridic diferențiat unor situații de fapt

asemănătoare, fără să existe o motivare obiectivă

și rezonabilă.

Mai mult, pentru a fi numit în

magistratură, potrivit art. 31 și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

trebuie să fie promovat un examen de capacitate sau un concurs, or,

recurenta, pentru că nu a promovat examenul de capacitate, nu a fost

numită în funcția de procuror sau judecător, iar legea nu

prevede interdicția de a participa la concurs a judecătorilor sau

procurorilor stagiari.

Se invocă faptul că Legea nr. 303/2004

nu prevede avizul conform, aprobarea sau acordul C.S.M., astfel că punctul

de vedere exprimat în sprijinul hotărârii atacate nu este obligatoriu.

Între atribuțiile C.S.M., stabilite

în art. 36, nu este și aceea de a interpreta dispozițiile legilor de

organizare și a regulamentelor de organizare a concursurilor de admitere

în magistratură, iar dacă ar aprecia C.S.M. asupra

necesității modificării unor acte normative în domeniul

justiției, poate sesiza Ministerul Justiției.

În privința interesului recurentei

de a formula această cale de atac, aceasta a arătat că are o

situație familială deosebită, iar cererile sale de transfer sau

delegare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța la un

parchet din raza Tribunalul Dolj au fost respinse și că ar fi

preferat să i se aprobe aceste cereri decât să fie nevoită

să participe la un nou concurs pentru intrarea în magistratură.

Consiliul Superior al Magistraturii a

formulat întâmpinare și a invocat, mai întâi, excepția

inadmisibilității recursului.

Sub acest aspect se arată că

recurenta nu are la îndemână calea de atac special reglementată de

dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru că

hotărârea atacată nu intră în sfera de incidență a

acestor dispoziții.

Pornind de la faptul că

Hotărârea nr. 1950/2009 este dată în interpretarea unei

dispoziții legale, respectiv a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

și de la definiția actului administrativ, cuprinsă în art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intimatul consideră că

actul atacat are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ

și recurenta are posibilitatea atacării acestuia în condițiile

Legii nr. 554/2004 și nu ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pe fond, s-a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

A fost atașată Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 1950 din 29 octombrie 2009.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

Recurenta R.V.O. este procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.

La 14 octombrie 2009 s-a înscris la

concursul pentru intrare în magistratură organizat în condițiile art.

33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor.

În legătură cu participarea la

un asemenea concurs a judecătorilor și procurorilor, în funcție,

s-a emis de către Plenul C.S.M. Hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009

prin care s-a stabilit că aceștia nu pot participa la concursul de

admitere în magistratură organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004, republicată.

În considerentele hotărârii, plecând

de la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a reținut că dispoziția legală permite

participarea la concurs doar a foștilor judecători și procurori

și nu este reglementată o astfel de posibilitatea pentru actualii

judecători sau procurori.

Chiar foștii judecători sau

procurori pot participa la concursul de admitere numai dacă această

calitate le-a încetat din motive neimputabile acestora.

Această concluzie s-ar impune

și din perspectiva scopului declarat al acestuia, numirea în

magistratură, care nu poate fi realizată în privința persoanelor

care deja sunt numite în magistratură.

Această hotărâre a fost

atacată de către recurenta R.V.O., dar criticile aduse în cadrul

acestei căi de atac sunt nefondate.

Recurenta susține că s-a

înscris la concursul de admitere în magistratură având în vedere că

îndeplinește condiția vechimii de 5 ani în specialitate

juridică, însă, nu precizează că îndeplinește

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Constanța, fiind absolventă a Institutului Național al

Magistraturii.

Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu

modificările și completările ulterioare „pot fi numiți în

magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc

condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii

judecători și procurori care și-au încetat activitatea din

motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la

art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari,

consilieri juridici, personalul de probațiune cu studii superioare

juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare,

grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit

funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului,

Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții

Constituționale, Avocatul Poporului, Curții de Conturi, Consiliului

Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române

și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadre didactice din

învățământul juridic superior acreditat, precum și

magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și

Justiție cu o vechime de cel puțin 5 ani”.

Pentru că au existat situații

identice cu aceea a recurentei, respectiv când judecători sau procurori în

funcție s-au înscris la concursul de intrare în magistratură, Plenul

C.S.M. a procedat la interpretarea acestui text și a apreciat, în mod

legal, că nu se poate admite participarea acestor la un concurs organizat

potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Printr-o asemenea interpretare nu se

poate considera că se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2)

din Constituție pentru că situația recurentei nu este

aceeași cu a celorlalți participanți la concurs care nu sunt

judecători sau procurori în funcție.

Principiul nediscriminării

constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o

situație identică au dreptul la un tratament identic însă,

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului precizează

constant că „a distinge nu înseamnă a discrimina”, iar situația

recurentei, care era procuror stagiar la data formulării cererii de

participare, nu era identică cu a celorlalți participanți la

concurs.

Chiar dacă la momentul

formulării cererii de participare la concursul de admitere în

magistratură, recurenta era procuror stagiar, nu se poate considera

că aceasta nu era admisă, deja, în magistratură.

Or, scopul unui concurs organizat

potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este tocmai acela de a ocupa

locurile vacante din magistratură, scop care nu este realizat dacă

s-ar permite participarea la un asemenea concurs a celor care sunt

judecători și procurori în funcție, fie chiar și stagiari.

Procurorii și judecătorii

în funcție, inclusiv cei stagiari, dacă doresc să schimbe

parchetul sau instanța la care funcționează, au posibilitatea

formulării unor cereri de transfer sau delegare unde pot invoca motivele

care să ducă la admiterea cererii.

Dar, a apela la înscrierea la

concursul de admitere în magistratură pentru că nu au fost

soluționate cererile de transfer sau delegare, cum este cazul recurentei,

ar însemna o eludare a dispozițiilor legale privind delegarea sau

transferul judecătorilor sau procurorilor, mai ales că, chiar și

în cazul respingerii cererilor de transfer sau delegare, există

posibilitatea contestării hotărârilor C.S.M. la instanțe.

Referitor la criticile ce

vizează atribuțiile C.S.M. de a interpreta dispozițiile din

legea de organizare sau a regulamentelor de organizare a concursului de

admitere în magistratură acestea sunt nefondate.

Prin Hotărârea nr. 1950 din 29

octombrie 2009 a Plenului C.S.M. au fost interpretate dispozițiile art. 33

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Plenul C.S.M., prin această

hotărâre, a efectuat o operațiune de interpretare gramaticală

și logico-sistematică a unor prevederi legale privind numirea

judecătorilor și procurorilor prin raportare la alte dispoziții

cuprinse în Titlul II – Cariera judecătorilor și procurorilor.

În Legea nr.317/2004, lege de

organizare și funcționare a C.S.M., în art.35-39 sunt enumerate

atribuțiile Plenului C.S.M., atribuții grupate pe domenii de

activitate, în exercitarea cărora sunt adoptate, după caz, acte

administrative cu caracter individual sau normativ.

Faptul că legiuitorul a

enumerat în acest mod atribuțiile C.S.M. nu poate conduce la concluzia

că organismul caracterizat de Constituția României ca fiind garantul

independenței justiției îi este îngrădit dreptul de a efectua o

interpretare a prevederilor legale pe care este chemat să le aplice în

domeniul său de competență, în rezolvarea unor cereri privind

cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Apreciind că soluția adoptată

de Plenul C.S.M. este legală și temeinică, va fi respins

recursul declarat în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea

nr. 554/ 2004, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de R.V.O.

împotriva Hotărârii nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1594/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Recurentul N.M.A. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr.1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a Hotărârii nr. 75
ÎCCJ 2010-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a stabilit faptul că judecătorii și procurorii în funcție
ÎCCJ 2010-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2010
excepția inadmisibilității recursului este întemeiată, pentru considerentele ce urmează: Recurenta și-a întemeiat prezenta cerere de recurs pe dispozițiile art. 29 alin. (7) C. proc. civ., care prevăd că „Hotărârile Plenului referitoare la
ÎCCJ 2010-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4197/2010
C. proc. civ. și ale legislației aplicabile, precum și în raport cu Decizia nr. 785/2009 a Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele arătate în continuare: Așa cum rezultă din expunerea re
ÎCCJ 2010-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3207/2010
și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul sau procurorul au îndeplinit funcția de jurisconsult, consilier juridic deoarece, pentr
Sursă