ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1095/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Recurenta R.V.O. a formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1950 din 29 octombrie 2009. În motivele de recurs s-a arătat că la data de 4 octombrie 2009 a depus la Tribunalul Dolj dosarul pentru participarea la concursul de intrare în magistratură, dovedirea îndeplinirii condițiilor de vechime a făcut-o cu copia carnetului de muncă, din care rezultă că are vechimea de trei luni în funcția de consilier juridic și 4 ani și 11 luni în funcția de avocat și consideră că îndeplinește condițiile prevăzute de lege, inclusiv cele prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 33/2004. Recurenta apreciază că Hotărârea C.S.M.

nr. 1950 din 29 octombrie 2009 încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, situația fiind aceeași cu participanții care au îndeplinit până la data înscrierii la concurs, funcția de avocat timp de 5 ani pentru că violarea principiului egalității apare atunci când se aplică un tratament juridic diferențiat unor situații de fapt asemănătoare, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Mai mult, pentru a fi numit în magistratură, potrivit art. 31 și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, trebuie să fie promovat un examen de capacitate sau un concurs, or, recurenta, pentru că nu a promovat examenul de capacitate, nu a fost numită în funcția de procuror sau judecător, iar legea nu prevede interdicția de a participa la concurs a judecătorilor sau procurorilor stagiari.

Se invocă faptul că Legea nr. 303/2004 nu prevede avizul conform, aprobarea sau acordul C.S.M., astfel că punctul de vedere exprimat în sprijinul hotărârii atacate nu este obligatoriu. Între atribuțiile C.S.M., stabilite în art. 36, nu este și aceea de a interpreta dispozițiile legilor de organizare și a regulamentelor de organizare a concursurilor de admitere în magistratură, iar dacă ar aprecia C.S.M. asupra necesității modificării unor acte normative în domeniul justiției, poate sesiza Ministerul Justiției. În privința interesului recurentei de a formula această cale de atac, aceasta a arătat că are o situație familială deosebită, iar cererile sale de transfer sau delegare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța la un parchet din raza Tribunalul Dolj au fost respinse și că ar fi preferat să i se aprobe aceste cereri decât să fie nevoită să participe la un nou concurs pentru intrarea în magistratură.

Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a invocat, mai întâi, excepția inadmisibilității recursului. Sub acest aspect se arată că recurenta nu are la îndemână calea de atac special reglementată de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru că hotărârea atacată nu intră în sfera de incidență a acestor dispoziții. Pornind de la faptul că Hotărârea nr. 1950/2009 este dată în interpretarea unei dispoziții legale, respectiv a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și de la definiția actului administrativ, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intimatul consideră că actul atacat are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ și recurenta are posibilitatea atacării acestuia în condițiile Legii nr. 554/2004 și nu ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A fost atașată Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1950 din 29 octombrie 2009. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Recurenta R.V.O. este procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța. La 14 octombrie 2009 s-a înscris la concursul pentru intrare în magistratură organizat în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. În legătură cu participarea la un asemenea concurs a judecătorilor și procurorilor, în funcție, s-a emis de către Plenul C.S.M. Hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009 prin care s-a stabilit că aceștia nu pot participa la concursul de admitere în magistratură organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.

În considerentele hotărârii, plecând de la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că dispoziția legală permite participarea la concurs doar a foștilor judecători și procurori și nu este reglementată o astfel de posibilitatea pentru actualii judecători sau procurori. Chiar foștii judecători sau procurori pot participa la concursul de admitere numai dacă această calitate le-a încetat din motive neimputabile acestora. Această concluzie s-ar impune și din perspectiva scopului declarat al acestuia, numirea în magistratură, care nu poate fi realizată în privința persoanelor care deja sunt numite în magistratură. Această hotărâre a fost atacată de către recurenta R.V.O., dar criticile aduse în cadrul acestei căi de atac sunt nefondate.

Recurenta susține că s-a înscris la concursul de admitere în magistratură având în vedere că îndeplinește condiția vechimii de 5 ani în specialitate juridică, însă, nu precizează că îndeplinește funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, fiind absolventă a Institutului Național al Magistraturii.

Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare „pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilieri juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatul Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadre didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție cu o vechime de cel puțin 5 ani”.

Pentru că au existat situații identice cu aceea a recurentei, respectiv când judecători sau procurori în funcție s-au înscris la concursul de intrare în magistratură, Plenul C.S.M. a procedat la interpretarea acestui text și a apreciat, în mod legal, că nu se poate admite participarea acestor la un concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Printr-o asemenea interpretare nu se poate considera că se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție pentru că situația recurentei nu este aceeași cu a celorlalți participanți la concurs care nu sunt judecători sau procurori în funcție.

Principiul nediscriminării constă în aceea că persoanele care se găsesc într-o situație identică au dreptul la un tratament identic însă, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului precizează constant că „a distinge nu înseamnă a discrimina”, iar situația recurentei, care era procuror stagiar la data formulării cererii de participare, nu era identică cu a celorlalți participanți la concurs. Chiar dacă la momentul formulării cererii de participare la concursul de admitere în magistratură, recurenta era procuror stagiar, nu se poate considera că aceasta nu era admisă, deja, în magistratură. Or, scopul unui concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este tocmai acela de a ocupa locurile vacante din magistratură, scop care nu este realizat dacă s-ar permite participarea la un asemenea concurs a celor care sunt judecători și procurori în funcție, fie chiar și stagiari.

Procurorii și judecătorii în funcție, inclusiv cei stagiari, dacă doresc să schimbe parchetul sau instanța la care funcționează, au posibilitatea formulării unor cereri de transfer sau delegare unde pot invoca motivele care să ducă la admiterea cererii. Dar, a apela la înscrierea la concursul de admitere în magistratură pentru că nu au fost soluționate cererile de transfer sau delegare, cum este cazul recurentei, ar însemna o eludare a dispozițiilor legale privind delegarea sau transferul judecătorilor sau procurorilor, mai ales că, chiar și în cazul respingerii cererilor de transfer sau delegare, există posibilitatea contestării hotărârilor C.S.M. la instanțe. Referitor la criticile ce vizează atribuțiile C.S.M.

de a interpreta dispozițiile din legea de organizare sau a regulamentelor de organizare a concursului de admitere în magistratură acestea sunt nefondate. Prin Hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului C.S.M. au fost interpretate dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Plenul C.S.M., prin această hotărâre, a efectuat o operațiune de interpretare gramaticală și logico-sistematică a unor prevederi legale privind numirea judecătorilor și procurorilor prin raportare la alte dispoziții cuprinse în Titlul II – Cariera judecătorilor și procurorilor. În Legea nr.317/2004, lege de organizare și funcționare a C.S.M., în art.35-39 sunt enumerate atribuțiile Plenului C.S.M., atribuții grupate pe domenii de activitate, în exercitarea cărora sunt adoptate, după caz, acte administrative cu caracter individual sau normativ.

Faptul că legiuitorul a enumerat în acest mod atribuțiile C.S.M. nu poate conduce la concluzia că organismul caracterizat de Constituția României ca fiind garantul independenței justiției îi este îngrădit dreptul de a efectua o interpretare a prevederilor legale pe care este chemat să le aplice în domeniul său de competență, în rezolvarea unor cereri privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Apreciind că soluția adoptată de Plenul C.S.M. este legală și temeinică, va fi respins recursul declarat în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.V.O. împotriva Hotărârii nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2010.