ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2010

Decizia nr. 1873/2010 Dosar nr. 9095/1/2009 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Hotărârea din 5 noiembrie 2009 a secției pentru judecători din cadrul C.S.M. a fost respinsă contestația formulată de A.R. împotriva Hotărârii din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură din data de 15 octombrie 2009, hotărâre prin care s-a respins cererea de înscriere la concurs pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea hotărârii s-a reținut că astfel cum rezultă din dosarul de înscriere doamna A.R.

este în prezent judecător la Judecătoria Chișineu Criș, iar scopul concursului de admitere în magistratură îl reprezintă ocuparea posturilor vacante din sistem, scop care nu se justifică a fi realizat în privința persoanelor deja numite în magistratură, cum este cazul contestatoarei. A concluzionat secția pentru Judecători din cadrul C.S.M., în sensul că A.R. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pentru a putea participa la concursul de admitere în magistratură. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petenta A.R., întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității recursului este întemeiată, pentru considerentele ce urmează: Recurenta și-a întemeiat prezenta cerere de recurs pe dispozițiile art. 29 alin. (7) C. proc. civ., care prevăd că „Hotărârile Plenului referitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare sau publicare”. Analizând incidența acestor dispoziții legale la situația de fapt rezultată din afirmațiile recurentei și atestată de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că acestea nu sunt aplicabile cazului concret dedus judecății.

În primul rând hotărârea care se recurează nu este emisă de Plenul C.S.M., ci de secția de Judecători din cadrul C.S.M. și ea nu vizează cariera și drepturile recurentei, în calitatea ei de judecător aflat în funcție. Se reține astfel că, cererea recurentei de a participa la concursul de admitere în magistratură pe un post vacant nu a fost întemeiată pe calitatea acesteia de judecător în funcție, ci s-a întemeiat pe dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 care reglementează modalitatea de numire în magistratură prin concurs pentru persoane care au îndeplinit funcții juridice timp de 5 ani, sau pentru foști judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile.

Prin urmare, recurenta, prin înscrierea la concurs a înțeles să nu se prevaleze de cariera sa de judecător definitiv, alienându-se celorlalte categorii de persoane deținătoare de alte funcții juridice decât cea de magistrat. Prin urmare, hotărârea recurată nu se încadrează în categoria celor vizate de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, aceasta putând, eventual, fi atacată conform dispozițiilor de drept comun în contenciosul administrativ cuprinse în Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constată că recursul formulat este inadmisibil și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.R., împotriva Hotărârii din 5 noiembrie 2009 a secției pentru Judecători din cadrul C.S.M., ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.