ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2010

Decizia

nr. 1873/2010

Dosar nr.

9095/1/2009

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Hotărârea din 5 noiembrie 2009 a secției

pentru judecători din cadrul C.S.M. a fost respinsă contestația formulată de A.R.

împotriva Hotărârii din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a

concursului de admitere în magistratură din data de 15 octombrie 2009, hotărâre

prin care s-a respins cererea de înscriere la concurs pentru neîndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

În motivarea

hotărârii s-a reținut că astfel cum rezultă din dosarul de înscriere doamna A.R.

este în prezent judecător la Judecătoria Chișineu Criș, iar scopul concursului de admitere în magistratură îl reprezintă ocuparea posturilor vacante din

sistem, scop care nu se justifică a fi realizat în privința persoanelor deja

numite în magistratură, cum este cazul contestatoarei.

A concluzionat secția

pentru Judecători din cadrul C.S.M., în sensul că A.R. nu îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pentru a putea

participa la concursul de admitere în magistratură.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs petenta A.R., întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza

motivele de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că excepția inadmisibilității recursului este întemeiată, pentru

considerentele ce urmează:

Recurenta și-a întemeiat

prezenta cerere de recurs pe dispozițiile art. 29 alin. (7) C. proc. civ., care

prevăd că „Hotărârile Plenului referitoare la cariera și drepturile

judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în termen de 15

zile de la comunicare sau publicare”.

Analizând incidența

acestor dispoziții legale la situația de fapt rezultată din afirmațiile

recurentei și atestată de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată

că acestea nu sunt aplicabile cazului concret dedus judecății.

În primul rând

hotărârea care se recurează nu este emisă de Plenul C.S.M., ci de secția de

Judecători din cadrul C.S.M. și ea nu vizează cariera și drepturile recurentei,

în calitatea ei de judecător aflat în funcție. Se reține astfel că, cererea

recurentei de a participa la concursul de admitere în magistratură pe un post

vacant nu a fost întemeiată pe calitatea acesteia de judecător în funcție, ci

s-a întemeiat pe dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 care

reglementează modalitatea de numire în magistratură prin concurs pentru

persoane care au îndeplinit funcții juridice timp de 5 ani, sau pentru foști

judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile.

Prin urmare, recurenta, prin înscrierea la concurs a înțeles să nu se prevaleze

de cariera sa de judecător definitiv, alienându-se celorlalte categorii de

persoane deținătoare de alte funcții juridice decât cea de magistrat.

Prin urmare, hotărârea

recurată nu se încadrează în categoria celor vizate de dispozițiile art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, aceasta putând, eventual, fi atacată conform

dispozițiilor de drept comun în contenciosul administrativ cuprinse în Legea nr.

554/2004.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte, constată că recursul formulat este inadmisibil și, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.R., împotriva Hotărârii din 5 noiembrie 2009 a secției pentru Judecători din cadrul C.S.M., ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.