ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2350/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Împotriva Hotărârii nr. 43 din 5 martie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010 a formulat contestație doamna N.M. În motivarea contestației, se arată că aceasta are o vechime în funcția de expert în cadrul Școlii Naționale de Grefieri de 5 ani și 11 luni, iar atribuțiile pe care le îndeplinește potrivit fișei postului sunt de specialitate juridică și constituie vechime în magistratură conform art. 86 din Legea nr. 303/2004. Prin Hotărârea nr. 72 din 11 martie 2010 Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de N.M.

împotriva Hotărârii nr. 43 din 5 martie 2010 a Comisiei de Organizare a concursului de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010. Analizând contestația formulată de N.M., Secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 43 din 5 martie 2010, Comisia de Organizare a concursului de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010 a respins cererea de înscriere la acest concurs, formulată de N.M., apreciind ca fiind neîndeplinită condiția referitoare la exercitarea unei funcții din cele enumerate expres și limitativ în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare. Se mai arată de către Secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii că susținerile doamnei N.M.

în sensul că îndeplinește funcții de specialitate juridică în cadrul Școlii Naționale de Grefieri, care potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 ar constitui vechime în magistratură sunt irelevante, atât timp cât funcția exercitată de către aceasta nu se regăsește în enumerarea limitativ prevăzută de dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Împotriva Hotărârii nr. 72 din 11 martie 2010 a Secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs N.M. Recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 72 din 11 martie 2010 a Secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

In motivarea căii de atac, recurenta susține, în esență, faptul că îndeplinește funcții de specialitate juridică în cadrul Școlii Naționale de Grefieri, care potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 ar constitui vechime în magistratură, ceea ce îi dă dreptul de a participa la concursul din data de 21 martie 2010, organizat de Institutul Național al Magistraturii, pentru ocuparea unui post de magistrat. La termenul de judecată din data de 5 mai 2010, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția de necompetență materială, iar reprezentanta intimatului a solicitat admiterea acesteia și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele dosarului, prin prisma excepției invocate de intimat și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată următoarele: În cauza dedusă judecății a fost contestată Hotărârea Secției pentru Procurori a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 72 din 11 martie 2010 Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins contestația formulată de N.M. împotriva Hotărârii nr. 43 din 5 martie 2010 a Comisiei de Organizare a concursului de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010. Trebuie precizat faptul că N.M. a promovat recurs împotriva acestui act administrativ, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit acestui text normativ, hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 84 C. proc. civ., instanța poate califica din punct de vedere juridic o cerere pentru exercitarea unei căi de atac, chiar dacă poartă o denumire greșită. În speță, la data formulării cererii de înscriere la concursul de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010, recurenta nu avea calitatea de judecător. În raport de această situație de fapt, recurenta nu se poate prevala de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, întrucât nu este vorba despre o hotărâre care privește drepturile și cariera magistraților.

Cu alte cuvinte, pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ prezintă relevanță situația profesională a petentului la momentul investirii autorității publice. Față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. În raport de prevederile art. 158 alin. (3) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.