ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2350/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2350/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Împotriva Hotărârii nr. 43 din 5 martie
2010 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură
din data de 21 martie 2010 a formulat contestație doamna N.M.
În motivarea contestației, se arată
că aceasta are o vechime în funcția de expert în cadrul Școlii
Naționale de Grefieri de 5 ani și 11 luni, iar atribuțiile pe
care le îndeplinește potrivit fișei postului sunt de specialitate
juridică și constituie vechime în magistratură conform art. 86
din Legea nr. 303/2004.
Prin Hotărârea nr. 72 din 11 martie 2010
Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a
respins contestația formulată de N.M. împotriva Hotărârii nr. 43
din 5 martie 2010 a Comisiei de Organizare a concursului de admitere în
magistratură din data de 21 martie 2010.
Analizând contestația formulată de N.M.,
Secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a
reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 43 din 5 martie 2010,
Comisia de Organizare a concursului de admitere în magistratură din data
de 21 martie 2010 a respins cererea de înscriere la acest concurs,
formulată de N.M., apreciind ca fiind neîndeplinită condiția
referitoare la exercitarea unei funcții din cele enumerate expres și
limitativ în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată cu
modificările și completările ulterioare.
Se mai arată de către Secția
pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii că
susținerile doamnei N.M. în sensul că îndeplinește funcții
de specialitate juridică în cadrul Școlii Naționale de Grefieri,
care potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 ar constitui
vechime în magistratură sunt irelevante, atât timp cât funcția
exercitată de către aceasta nu se regăsește în enumerarea
limitativ prevăzută de dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea
nr. 303/2004.
Împotriva Hotărârii nr. 72 din 11 martie
2010 a Secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a
declarat recurs N.M.
Recurenta a solicitat admiterea recursului,
anularea Hotărârii nr. 72 din 11 martie 2010 a Secției pentru
Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
In motivarea căii de atac, recurenta
susține, în esență, faptul că îndeplinește
funcții de specialitate juridică în cadrul Școlii Naționale
de Grefieri, care potrivit dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 ar
constitui vechime în magistratură, ceea ce îi dă dreptul de a
participa la concursul din data de 21 martie 2010, organizat de Institutul
Național al Magistraturii, pentru ocuparea unui post de magistrat.
La termenul de judecată din data de 5
mai 2010, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția
de necompetență materială, iar reprezentanta intimatului a
solicitat admiterea acesteia și stabilirea competenței de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția
de contencios administrativ și fiscal.
Analizând actele dosarului, prin prisma
excepției invocate de intimat și a dispozițiilor legale
aplicabile în materie, Înalta Curte constată următoarele:
În cauza dedusă judecății a
fost contestată Hotărârea Secției pentru Procurori a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 72 din 11 martie 2010 Secția
pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a
respins contestația formulată de N.M. împotriva Hotărârii nr. 43
din 5 martie 2010 a Comisiei de Organizare a concursului de admitere în
magistratură din data de 21 martie 2010.
Trebuie precizat faptul că N.M. a
promovat recurs împotriva acestui act administrativ, în temeiul art. 29 alin. (7)
din Legea nr. 317/2004, republicată, privind Consiliul Superior al
Magistraturii.
Potrivit acestui text normativ,
hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor
și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană
interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la
Secția de contencios administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
În baza art. 84 C. proc. civ., instanța
poate califica din punct de vedere juridic o cerere pentru exercitarea unei
căi de atac, chiar dacă poartă o denumire greșită.
În speță, la data formulării
cererii de înscriere la concursul de admitere în magistratură din data de
21 martie 2010, recurenta nu avea calitatea de judecător.
În raport de această situație de
fapt, recurenta nu se poate prevala de dispozițiile art. 29 alin. (7) din
Legea nr. 317/2004, republicată, întrucât nu este vorba despre o
hotărâre care privește drepturile și cariera magistraților.
Cu alte cuvinte, pentru stabilirea
competenței instanței de contencios administrativ prezintă
relevanță situația profesională a petentului la momentul
investirii autorității publice.
Față de dispozițiile art. 10
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată,
coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte
constată că instanța competentă în soluționarea
prezentei cauze este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ
și fiscal.
În raport de prevederile art. 158 alin. (3)
și art. 159 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția
necompetenței materiale și va trimite cauza spre competentă
soluționare la Curtea de București, secția de contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Trimite cauza
spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.