ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4841/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 941 din 21 mai 2009 Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de doamna judecător P.A.G. împotriva Hotărârii nr. 374 din 14 mai 2009 a secției pentru judecători a C.S.M. Pentru a pronunța această hotărâre Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că prin Hotărârea nr. 374 din 14 mai 2009 secția pentru judecători a C.S.M. a respins contestația formulată de P.A.G. împotriva Hotărârii nr. 5 din 11 mai 2009 a comisiei de organizare a concursului pentru ocuparea a 7 posturi vacante de magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă cererea acesteia de înscriere la concurs, motivat de neîndeplinirea condiției minime de vechime în funcțiile prevăzute la art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

La adoptarea hotărârii contestate, secția pentru judecători a avut în vedere că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații-asistenți pot fi numiți, prin concurs, dintre avocați, notari, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și dintre grefieri cu studii superioare juridice de la curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime de cel puțin 5 ani. Cele patru categorii profesionale care permit participarea la concursul pentru numirea în funcția de magistrat asistent sunt enumerate limitativ de către legiuitor și nu pot fi cumulate cu alte vechimi, cu atât mai mult cu cât în măsura în care legiuitorul a înțeles să ofere vocație la accederea într-o profesie și altor categorii profesionale, a dispus acest lucru în mod expres.

Împotriva acestei hotărâri petenta P.A.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că soluțiile nu sunt motivate, în fapt și în drept, pentru a avea cunoștință de logica juridică și de fapt a unei decizii întrucât în ipoteza în care există a priori o situație care nu-i permitea înscrierea la concurs nu ar fi formulat cerere, nu ar fi achitat taxele cerute și nu ar fi făcut deplasări la sediul C.S.M. Recurenta mai arată că cererea de participare la concurs a fost respinsă fără a se exemplifica, în fapt și în drept, care sunt condițiile prevăzute de art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 ce nu sunt îndeplinite. Se mai susține că se poate deduce în ce a constatat analiza efectuată atât de Direcția de resurse umane, secția pentru judecători cât și de Plenul C.S.M.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de intimat, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Hotărârea recurată este adoptată de Plenul C.S.M. iar recurenta P.A.G. nu deține funcția de judecător sau procuror, fiind avocat. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Potrivit acestui text, hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așa cum am mai arătat, recurenta nu îndeplinește funcția de judecător sau procuror în activitate iar art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 se referă numai la hotărârile ce vizează cariera și drepturile judecătorilor. Noțiunea de cariera și drepturile judecătorilor se referă numai la parcursul profesional al judecătorilor de la promovarea în profesie și până la încetarea acesteia, în legătură directă cu exercitarea concretă și efectivă a atribuțiilor de judecător sau procuror.

Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 941 din data de 21 mai 2009 a fost respinsă contestația formulată de P.A.G. împotriva Hotărârii nr. 374 din 14 mai 2009 a secției pentru judecători a C.S.M. Or, actul administrativ atacat nu este o hotărâre a Plenului privitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, recurenta neavând niciuna din calitățile enumerate expres și limitativ de lege, aceasta exercitând profesia de avocat. Prin urmare, având în vedere faptul că recurenta nu are calitatea de judecător sau procuror aceasta putea să atace hotărârea Plenului C.S.M. conform procedurii de drept comun prevăzută de Legea nr. 554/2004, modificată, privind contenciosul administrativ. Art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este o normă de excepție pentru că stabilește competența, în recurs, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în comparație cu alte acte ale C.S.M.

care sunt supuse controlului. Excepțiile sunt de strictă interpretare și textul nu poate fi extins, prin analogie și altor hotărâri adoptate de C.S.M., în exercitarea atribuțiilor sale, care fac obiectul unor prevederi exprese ale legii. În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. precum și cu cele ale art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza privind pe P.A.G. și C.S.M. spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.