ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4841/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 941 din 21 mai 2009 Plenul C.S.M. a

respins contestația formulată de doamna judecător P.A.G. împotriva Hotărârii nr.

374 din 14 mai 2009 a secției pentru judecători a C.S.M.

Pentru a

pronunța această hotărâre Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că prin Hotărârea

nr. 374 din 14 mai 2009 secția pentru judecători a C.S.M. a respins contestația

formulată de P.A.G. împotriva Hotărârii nr. 5 din 11 mai 2009 a comisiei de

organizare a concursului pentru ocuparea a 7 posturi vacante de magistrat

asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă

cererea acesteia de înscriere la concurs, motivat de neîndeplinirea condiției

minime de vechime în funcțiile prevăzute la art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

La adoptarea

hotărârii contestate, secția pentru judecători a avut în vedere că potrivit

dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistrații-asistenți

pot fi numiți, prin concurs, dintre avocați, notari, personal de specialitate

juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și dintre grefieri cu studii

superioare juridice de la curțile de apel și Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu o vechime de cel puțin 5 ani.

Cele patru

categorii profesionale care permit participarea la concursul pentru numirea în

funcția de magistrat asistent sunt enumerate limitativ de către legiuitor și nu

pot fi cumulate cu alte vechimi, cu atât mai mult cu cât în măsura în care

legiuitorul a înțeles să ofere vocație la accederea într-o profesie și altor

categorii profesionale, a dispus acest lucru în mod expres.

Împotriva acestei hotărâri

petenta P.A.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se

arată că soluțiile nu sunt motivate, în fapt și în drept, pentru a avea cunoștință

de logica juridică și de fapt a unei decizii întrucât în ipoteza în care există

a priori o situație care nu-i permitea înscrierea la concurs nu ar fi formulat

cerere, nu ar fi achitat taxele cerute și nu ar fi făcut deplasări la sediul C.S.M.

Recurenta mai arată că cererea

de participare la concurs a fost respinsă fără a se exemplifica, în fapt și în

drept, care sunt condițiile prevăzute de art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004

ce nu sunt îndeplinite. Se mai susține că se poate deduce în ce a constatat

analiza efectuată atât de Direcția de resurse umane, secția pentru judecători

cât și de Plenul C.S.M.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată de intimat, Înalta

Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și în temeiul

dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. va trimite cauza spre competentă

soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere

considerentele în continuare arătate.

Hotărârea recurată

este adoptată de Plenul C.S.M. iar recurenta P.A.G. nu deține funcția de

judecător sau procuror, fiind avocat.

Recursul este întemeiat

pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Potrivit

acestui text, hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile

judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de

la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și

fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa cum am mai

arătat, recurenta nu îndeplinește funcția de judecător sau procuror în

activitate iar art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 se referă numai la hotărârile

ce vizează cariera și drepturile judecătorilor.

Noțiunea de

cariera și drepturile judecătorilor se referă numai la parcursul profesional al

judecătorilor de la promovarea în profesie și până la încetarea acesteia, în

legătură directă cu exercitarea concretă și efectivă a atribuțiilor de

judecător sau procuror.

Prin Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 941 din data de 21 mai 2009 a fost respinsă contestația formulată de P.A.G. împotriva Hotărârii nr. 374 din 14 mai 2009 a secției pentru judecători a C.S.M.

Or, actul

administrativ atacat nu este o hotărâre a Plenului privitoare la cariera și

drepturile judecătorilor și procurorilor, recurenta neavând niciuna din

calitățile enumerate expres și limitativ de lege, aceasta exercitând profesia

de avocat.

Prin urmare,

având în vedere faptul că recurenta nu are calitatea de judecător sau procuror aceasta

putea să atace hotărârea Plenului C.S.M. conform procedurii de drept comun

prevăzută de Legea nr. 554/2004, modificată, privind contenciosul

administrativ.

Art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004 este o normă de excepție pentru că stabilește

competența, în recurs, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, în comparație cu alte acte ale C.S.M. care

sunt supuse controlului.

Excepțiile sunt

de strictă interpretare și textul nu poate fi extins, prin analogie și altor

hotărâri adoptate de C.S.M., în exercitarea atribuțiilor sale, care fac

obiectul unor prevederi exprese ale legii.

În consecință,

având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu prevederile art. 158

alin. (3) și art. 159 pct. 2 C. proc. civ. precum și cu cele ale art. 10 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza privind pe P.A.G.

și C.S.M. spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2009.