ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 873/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Recurentul Z.G.C. a formulat recurs împotriva Hotărârii P.C.S.M. nr. 1950/2009. În motivarea cererii de recurs s-a arătat că s-a înscris la examenul de admitere în magistratură din data de 15 noiembrie 2009, solicitând luarea în considerare a funcției de cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, însă a fost declarat respins în urma verificării condițiilor de participare. Recurentul apreciază că prin această hotărâre se adaugă la lege, în condițiile în care se modifica condițiile de participare la examenul de admitere în magistratură. m ai mult, Hotărârea nu face distincție între candidații care se prevalează de funcția de magistrat pentru a fi admiși la concurs și candidații care aveau și calitatea de cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat și care se prevalează de această funcție pentru a fi admiși la concurs, iar nu de aceea de magistrat.

C.S.M. a formulat întâmpinare și a invocat, mai întâi, excepția inadmisibilității recursului. Sub acest aspect se arată că recurentul nu are la îndemână calea de atac special reglementată de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru că hotărârea atacată nu intră în sfera de incidență a acestor dispoziții. Pornind de la faptul că Hotărârea nr. 1950/2009 este dată în interpretarea unei dispoziții legale, respectiv a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și de la definiția actului administrativ, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intimatul consideră că actul atacat are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ și recurenta are posibilitatea atacării acestuia în condițiile Legii nr. 554/2004 și nu ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A fost atașată Hotărârea P.C.S.M. nr. 1950/2009. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției de inadmisibilitate invocată și susținută de intimat, în sensul că Înalta Curte nu este competentă să soluționeze cauza, instanța reține următoarele: Intimatul își motivează excepția precizând că hotărârea atacată de recurent, respectiv Hotărârea nr. 1950 a Plenului C.S.M. este dată în interpretarea unor dispoziții legale, respectiv a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare.

A mai susținut, că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, hotărârea a cărei anulare se solicită are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ emis de o autoritate publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Calificând excepția invocată de intimat ca fiind excepție de necompetență materială a instanței supreme, Înalta Curte apreciază că judecătorii și procurorii în funcție nu pot participa la concursul de admitere în magistratură, iar hotărârea recurată vizează drepturile judecătorilor și procurorilor, fiind incidente în acest caz dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Pe cale de consecință, aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Recurentul Z.G.C. este judecător stagiar la Judecătoria Bozovici. S-a înscris la concursul pentru intrare în magistratură organizat în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, din data de 15 noiembrie 2009. În legătură cu participarea la un asemenea concurs a judecătorilor și procurorilor, în funcție, s-a emis de către Plenul C.S.M., Hotărârea nr. 1950/2009 prin care s-a stabilit că aceștia nu pot participa la concursul de admitere în magistratură organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.

În considerentele hotărârii, plecând de la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Plenul C.S.M. a reținut că dispoziția legală permite participarea la concurs doar a foștilor judecători și procurori și nu este reglementată o astfel de posibilitatea pentru actualii judecători sau procurori. Chiar foștii judecători sau procurori pot participa la concursul de admitere numai dacă această calitate le-a încetat din motive neimputabile acestora. Această concluzie s-ar impune și din perspectiva scopului declarat al acesteia, numirea în magistratură, care nu poate fi realizată în privința persoanelor care deja sunt numite în magistratură. Această hotărâre a fost atacată de către recurentul Z.G.C., dar criticile aduse în cadrul acestei căi de atac sunt nefondate.

Recurentul susține că s-a înscris la concursul de admitere în magistratură având în vedere că îndeplinește condiția vechimii de 5 ani în specialitate juridică, însă, nu precizează că îndeplinește funcția de judecător la Judecătoria Bozovici, fiind absolvent al I.N.M.

Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare „pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilieri juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul P., A.P., G., C.C., A.P., C.C., Consiliul Local din I.C.J.A.R.

și I.R.D.O., cadre didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție cu o vechime de cel puțin 5 ani”. Pentru că au existat situații identice cu acea a recurentului, respectiv când judecători sau procurori în funcție s-au înscris la concursul de intrare în magistratură, Plenul C.S.M. a procedat la interpretarea acestui text și a apreciat, în mod legal, că nu se poate admite participarea acestor la un concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Printr-o asemenea interpretare nu se poate considera că se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție pentru că situația recurentului nu este aceeași cu a celorlalți judecători sau procurori în funcție.

Chiar dacă la momentul formulării cererii de participare la concursul de admitere în magistratură, recurentul era judecător stagiar, nu se poate considera că acesta nu era admis deja, în magistratură. Or, scopul unui concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este tocmai acela de a ocupa locurile vacante din magistratură, scop care nu este realizat dacă s-ar permite participarea la un asemenea concurs a celor care sunt judecători și procurori în funcție, fie chiar și stagiari. Procurorii și judecătorii în funcție, inclusiv cei stagiari, dacă doresc să schimbe parchetul sau instanța la care funcționează, au posibilitatea formulării unor cereri de transfer sau delegare unde pot invoca motivele care să ducă la admiterea cererii.

Textul de lege indicat stabilește strict și limitativ categoriile de persoane care pot participa la concursul de admitere în magistratură în condițiile art. 33 alin. (1) și nu poate fi extins prin analogie și la alte categorii, deci nici categoriei judecătorilor și procurorilor stagiari, din care face parte și recurentul. Așa cum în mod corect a susținut intimatul prin întâmpinare, nu poate fi reținută ca o critică de nelegalitate a hotărârii recurată nici susținerea potrivit cu care, actul administrativ atacat nu face nicio distincție între candidații care se prevalează de funcția de magistrat și cei care au și calitatea de cadru didactic în învățământul juridic superior, în condițiile în care hotărârea a fost dată în interpretarea dispozițiilor art. 33 alin. (I) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și stabilește sfera persoanelor care se pot prevala de aceste prevederi.

Față de cele expuse, recursul a fost respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de C.S.M. Respinge recursul declarat de Z.G.C. împotriva h otărârii nr. 1950/2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.