ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2896/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 113/F-C din 26 mai 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea prin care reclamanta I.T.N., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii, Comisia de corectare și Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicita anularea borderourilor conținând notele acordate de corectori reclamantei la concursul de admitere în magistratură organizat la data de 19 martie 2005, obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să valideze acest concurs în ceea ce o privește pe reclamantă și să-i plătească acesteia drepturile salariale de care a fost lipsită pe perioada 25 mai 2005 și până în prezent.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă acțiunea reclamantei formulată împotriva Ministerului Justiției, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Actele contestate, respectiv borderourile de notare, nu sunt acte administrative, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu sunt emise de o autoritate publică și nu creează o situație juridică nouă, ci constituie acte premergătoare emiterii hotărârii de validare a concursului, act administrativ aparținând Consiliului Superior al Magistraturii, pe care reclamanta trebuia să-1 conteste, însă a preferat să rămână în pasivitate.

Mai mult decât atât, reține prima instanță, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, care, potrivit art. 7 alin. (1) din actul normativ susmenționat, este obligatorie și nu poate fi efectuată mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termen care este de prescripție. In ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, instanța de fond a reținut că aceasta este întemeiată, în considerarea prevederilor art. 13 și art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, care instituie atribuții în privința organizării și desfășurării concursului de admitere în magistratură în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii și Institutului Național de Magistratură iar nu a Ministerul Justiției.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că în mod greșit a reținut instanța de fond lipsa caracterului administrativ al actului contestat și neîndeplinirea procedurii prealabile. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constituie „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice". In cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond, borderourile conținând notele acordate de corectori recurentei-reclamante la concursul de admitere în magistratură organizat la data de 19 martie 2005, ce sunt contestate în cauză, nu constituie acte administrative, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, mai sus citat, acestora lipsindu-le caracterul de autoritate și, deci, aptitudinea de a produce, prin ele însele, efecte juridice.

Documentele contestate de recurenta-reclamantă sunt acte premergătoare Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 196 din 25 mai 2005, prin care au fost validate rezultatele finale a concursului de admitere în magistratură din 19 martie 2005, acesta fiind actul administrativ de autoritate, creator de efecte juridice, a cărui contestare putea conduce la analizarea inclusiv a legalității actelor premergătoare emiterii sale; cum acest act nu a fost contestat de către recurenta-reclamantă, în mod corect a reținut instanța de fond că acțiunea sa este inadmisibilă. Întrucât argumentul principal al respingerii cererii de chemare în judecată a fost cel referitor la neîntrunirea de către actele contestate a elementelor ce caracterizează actul administrativ, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, aspect care, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. , prevalează și face de prisos analizarea altor aspecte ale cauzei, problema neîndeplinirii procedurii prealabile nu va mai fi analizată în recurs, ea fiind, de altfel, reținută de către instanța de fond numai în mod subsidiar. Față de cele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta I.T.N. împotriva sentinței nr. 113/F-C din 26 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.