ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.P.C.

a chemat în judecată pe pârâtul C.S.M. solicitând instanței ca prin hotărârea

ce o va pronunța în cauză să dispună:

- anularea pct. d din

procesul - verbal de stabilire a baremului definitiv pentru Tribunal, Drept Procesual

civil, proba practică, din data de 7 octombrie 2008, cu consecința fie a

menținerii baremului inițial, fie a modificării baremului, în sensul anulării

întrebării nr. 7 din grila 2, Tribunal, Drept Procesual civil, proba practică;

- obligarea pârâtului

la includerea reclamantei pe lista judecătorilor promovați efectiv într-o

funcție de execuție la Tribunalul Brașov, ca urmare a susținerii examenului de

promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, organizat de

pârât în data de 5 octombrie 2008, ca unică modalitate de reparare a pagubei ce

i-a fost cauzată prin procesul-verbal anterior individualizat.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a participat la concursul de promovare în

funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 5 octombrie 2008

și că a optat pentru un loc în cadrul Tribunalului Brașov, instanță pentru care

au fost scoase la concurs un număr de 3 locuri.

Reclamanta a

menționat că media finală pe care a obținut-o în urma soluționării

contestațiilor la barem a fost de 8,85, situându-se pe locul 7 în lista

candidaților care au optat pentru un loc la Tribunalul Brașov.

În plus, reclamanta a

susținut faptul că, înainte de soluționarea contestațiilor la baremul de notare

pentru Tribunal, Drept Procesual civil, proba practică, se situa pe locul 2,

loc care îi permitea promovarea efectivă la instanța pentru care a optat.

Reclamanta a apreciat

că modalitatea de soluționare a contestațiilor la baremul de notare i-a cauzat

un real prejudiciu, întrucât aceasta s-a făcut prin încălcarea flagrantă a

Regulamentului de concurs.

În concret,

reclamanta a arătat că, potrivit baremului inițial, la întrebarea 7 din grila 2

(aceeași cu întrebările 7 din grila 1, 8 din grila 3 și 7 din grila 4)

Tribunal, Drept Procesual civil, proba practică, s-a afișat ca răspuns corect

cel de la punctul C.

În urma

contestațiilor la barem, prin pct. d din procesul - verbal contestat, s-a modificat

baremul, stabilindu-se ca fiind două răspunsuri corecte, respectiv cel de la

lit. b) și cel de la lit. c).

În opinia

reclamantei, această modalitate de rezolvare a contestațiilor formulate în ceea

ce privește această întrebare din grilă a fost greșită din mai multe puncte de

vedere.

În primul rând,

reclamanta apreciază că s-a încălcat regula de bază adusă la cunoștință cu

ocazia prezentării subiectelor, în sensul că doar unul dintre răspunsuri putea

fi corect și nu mai multe, după cum s-a stabilit prin baremul definitiv.

În al doilea rând,

reclamanta susține că s-au apreciat ca fiind corecte atât răspunsul C - care

prevede „admite apelul” - cât și răspunsul B - care prevede „respinge apelul” -

ori aceste două răspunsuri sunt în mod evident diametral opuse, motiv pentru

care ambele nu pot fi apreciate ca fiind corecte.

În al treilea rând,

reclamanta arată că, speța în discuție, atât în doctrină cât și în practică, a

primit rezolvări neunitare, fiind controversată, motiv pentru care alegerea

acesteia printre subiectele de examen încalcă metodologia I.N.M. privind

elaborarea subiectelor de concurs, care prevede evitarea subiectelor

controversate.

În concepția

reclamantei, incapacitatea organizatorilor de a alege subiecte clare și

necontroversate, care să poată constitui un mod obiectiv de apreciere a

cunoștințelor candidaților, nu poate fi remediată prin încălcarea și a altor

reguli ale concursului, după cum s-a întâmplat în cazul de față.

În plus, reclamanta a

arătat că rezolvarea corectă a situației ivite ar fi impus anularea întrebării

contestate și punctarea tuturor candidaților, împrejurare care ar fi avut drept

consecință obținerea de către aceasta a mediei finale de 9,35, medie care i-ar

fi asigurat promovarea pe funcția de execuție.

În fine, reclamanta a

susținut că, temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, a formulat

contestație administrativă împotriva procesului - verbal prin care au fost

soluționate contestațiile la barem și, drept răspuns, a primit hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 1211/2008 prin care au fost validate rezultatele examenului

de promovare.

Pârâtul a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă,

întrucât în cauză nu se contestă un act administrativ.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2284

din 29 mai 2009, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că

procesul-verbal întocmit de comisia de soluționare a contestațiilor la baremul

de evaluare și notare nu este un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004,

modificată, nefiind emis de o autoritate publică, el reprezentând doar un act

preparator emiterii actului administrativ.

În conformitate cu

dispozițiile art. 18 alin. (2) din legea anterior arătată, actele și

operațiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act

administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași

lege, pot fi supuse controlului de legalitate împreună cu actul final care, în

speța de față, este actul administrativ de validare a rezultatelor concursului.

Împotriva sentinței

mai sus arătate a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia

și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii.

În dezvoltarea căii

extraordinare de atac, care nu a fost structurată pe motive de recurs, după cum

impun prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

recurenta realizează o prezentare situației de fapt, precum și a criticilor de

nelegalitate cu privire la procesul-verbal de stabilire a baremului definitiv

(a se vedea filele 2 - 7 dosar).

Recurenta arată că

prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 18 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, modificată, întrucât acest text legal nu condiționează în

mod expres atacarea operațiunilor administrative de atacarea actului

administrativ final pe care îl fundamentează.

În optica recurentei,

o atare condiționare, cel puțin în speța de față, nu poate fi acceptată și

pentru motivul că ar echivala cu imposibilitatea invocării în termen a

nelegalității respectivelor operațiuni administrative deoarece, în cadrul

procedurii de emitere a hotărârii de validare a concursului, Plenul C.S.M. nu

are competența de a analiza criticile formulate împotriva proceselor-verbale de

soluționare a contestațiilor la barem, din acest punct de vedere hotărârea C.S.M.

având un caracter formal.

De asemenea,

recurenta susține că nu a solicitat în mod expres anularea hotărârii Plenului C.S.M.

de validare a concursului, dar a cerut modificarea sau completarea acestuia,

prin includerea sa pe lista judecătorilor promovați efectiv într-o funcție de

execuție la Tribunalul Brașov.

Intimatul C.S.M. a

formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat

(filele 14 - 17 dosar).

Analizând sentința

recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

După cum s-a relevat

anterior, obiectul prezentei cauze este reprezentat de anularea pct. D din

procesul - verbal de stabilire a baremului definitiv pentru Tribunal, Drept

procesual civil, proba practică, din data de 7 octombrie 2008, cu consecința

fie a menținerii baremului inițial, fie a modificării baremului, în sensul

anulării întrebării nr. 7 din grila 2, Tribunal, Drept Procesual civil, proba

practică și obligarea intimatului la includerea recurentei pe lista

judecătorilor promovați efectiv într-o funcție de execuție la Tribunalul Brașov.

Conform art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, modificată, orice persoană care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi

atât privat, cât și public.

Ca atare, o primă

condiție pentru promovarea unei acțiuni în contencios administrativ este aceea

ca actul atacat să fie un act administrativ.

În temeiul art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea anterior arătată, actul administrativ este actul

unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (...).

În mod corect, prima

instanță a apreciat că procesul - verbal întocmit de comisia de soluționare a

contestațiilor la baremul de evaluare și notare nu este un act administrativ,

ci un act premergător emiterii unui asemenea act.

În baza art. 47 din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,

cu modificările ulterioare, în cel mult 30 de zile de la comunicarea

rezultatelor, C.S.M. dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor și

procurorilor declarați admiși, această hotărâre reprezentând actul

administrativ de validare a rezultatelor concursului.

De altfel, Înalta

Curte are o jurisprudență constantă în a considera că actele preparatorii,

indiferent de caracterul lor, nu au calitatea de acte administrative, conform

Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte

apreciază că prima instanță a realizat o interpretare corectă a dispozițiilor art.

18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, în sensul că actele și

operațiunile administrative care au stat la baza emiterii unui act

administrativ nu pot fi supuse controlului de legalitate al instanței de

contencios administrativ decât împreună cu actul final.

În altă ordine de

idei, instanța de control judiciar reține că, în raport de prevederile art. 11

din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006, examinarea

contestațiilor la barem și adoptarea baremului definitiv intră în atribuțiile

Comisiei de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor.

Criticile referitoare

la modul de elaborare a subiectelor și de rezolvare a contestațiilor nu pot fi

cenzurate de instanța de contencios administrativ, întrucât acestea se află în

atribuțiile comisiei anterior arătate.

De altfel, C.E.D.O. a

statuat în jurisprudența sa faptul că evaluarea cunoștințelor și a experienței

necesare pentru exercitarea unei profesii se apropie de un examen școlar sau

universitar, îndepărtându-se, astfel, de garanțiile instituite de art. 6 parag.

1 din C.E.D.O. (decizia San Juan c/France, din 28 februarie 2002, în Recueil

2002-III, p. 533).

În consecință, față

cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ,

modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.P.C. împotriva sentinței civile nr. 2284 din 29 mai 2009 a Curții de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2010.