Decizia nr. 1398/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul pretențiilor deduse judecății. Prin art. 7 din Hotărârea nr. 763 din 30 aprilie 2009 a P.C.S.M., a fost respinsă cererea de promovare într-o funcție de execuție la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a lui V.S.M., judecător la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a valorificării rezultatului obținut la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 763 din 30 aprilie 2009 a P.C.S.M. În adoptarea hotărârii atacate în prezentul dosar, C.S.M. a reținut că V.S.M. este judecător la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal și, în această calitate, s-a înscris la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție vacante organizat de C.S.M. la data de 5 octombrie 2008, opțiunea în scris fiind de promovare efectivă la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost scoase la concurs un număr de 3 locuri iar domnul V.S.M. a obținut media 7,15, clasându-se pe locul 8 în raport de candidații care au participat pentru același post, motiv pentru care, intimatul C.S.M. a apreciat că nu poate fi promovat. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare „judecătorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile care se vacantează la instanțele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului”. În raport de această dispoziție și având în vedere faptul că rezultatele finale ale concursului de promovare în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008 au fost afișate la data de 20 octombrie 2008, fiind validate, în ceea ce privește Curtea de Apel București, prin Hotărârea nr. 1212 din 13 noiembrie 2008, P.C.S.M. a constatat că termenul de 6 luni reglementat de regulament s-a împlinit la data de 20 aprilie 2009, motiv pentru care au fost avute în vedere la soluționarea cererilor de valorificare, doar posturile ce s-au vacantat anterior acestei date. A mai reținut C.S.M. că la nivelul Curții de Apel București, la data de 20 aprilie 2009, nu erau posturi de execuție vacante la niciuna dintre secțiile la care se solicită valorificarea.

Recursul formulat de V.S.M. împotriva Hotărârii nr. 763 din 30 aprilie 2009 a P.C.S.M. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 29 din Legea nr. 317/2004. Recurentul a arătat că cererea sa de valorificare a rezultatelor concursului de promovare din 5 octombrie 2008 a fost respinsă în mod nelegal, deși au fost îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a P.C.S.M. și anume: - a obținut media necesară pentru a fi declarat admis (7,15); - a existat post vacant la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în perioada de valorificare, fiind însă ocupat prin admiterea succesivă a mai multor cereri de transfer, formulate de judecătorii C.L., S.L., C.A. – judecători cu grad de curte de apel la Tribunalul București, secția I penală. Secția pentru Judecători a C.S.M. a analizat cererile de transfer fără a lua în considerare că și la instanța unde s-a solicitat transferul există cereri de valorificare a rezultatelor aceluiași concurs, posibilitatea ocupării posturilor vacante fiind mai mult decât probabilă, din moment ce existau trei cereri de promovare prin valorificare, formulate de judecătorii F.G.A., A.M. și V.S. Domnul judecător C.L. a solicitat transferul la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, însă s-a dispus transferul acestuia la secția a VIII-a a Curții de Apel București de unde ulterior a fost delegat la secția I penală a Tribunalului București. Deși hotărârea de transfer a fost emisă la 10 iulie 2008, transferul a fost efectiv realizat, începând cu data de 1 decembrie 2008, pe un post vacant la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București în perioada de valorificare a rezultatului concursului din 5 octombrie 2009. Hotărârile adoptate de secția pentru Judecători a C.S.M. sunt contradictorii practicii C.S.M. în privința respectării principului specializării. Judecătorii care susțin concursul de promovare efectivă sunt condiționați, sub aspectul constatării îndeplinirii condițiilor de participare la concurs, de formularea unei opțiuni exacte cu privire la secția curții de apel și disciplina corespunzătoare specializării secției respective, potrivit art. 6 alin. (4) din Hotărârea nr. 194 din 9 martie 2006, neavând posibilitatea de a susține concursul decât la disciplina aferentă specializării secției și de a valorifica rezultatele concursului tot la acea secție. Susținerea concursului de promovare pe loc la orice disciplină și apoi recunoașterea priorității cererii de transfer a candidatului la oricare dintre secțiile unei curți de apel, lasă fără conținut principiul specializării și creează o îndoială serioasă cu privire la justețea soluției respingerii cererilor de susținere a concursului de promovare efectivă la alte discipline decât cele corespunzătoare secției curții de apel. Termenul de formulare a cererii de valorificare a rezultatelor concursului curge de la validarea hotărârii de către P.C.S.M. și nu de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului, cum a procedat intimatul.

Întâmpinarea formulată de intimatul C.S.M. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că la data formulării cererii, la instanța unde s-a solicitat transferul nu erau locuri vacante. Nu pot fi reținute susținerile recurentului, în sensul că au existat posturi vacante, dar care au fost ocupate prin admiterea unor cereri de transfer, deoarece s-a dat aplicare principiului qui prior tempore potir jure. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 763 din 30 aprilie 2009, cererea recurentului de valorificare a rezultatelor concursului de promovare din data de 5 octombrie 2008 a fost respinsă cu motivarea că la nivelul Curții de Apel București, la data de 20 aprilie 2009, data limită a termenului de 6 luni, nu erau posturi de execuție vacante la secția la care s-a solicitat valorificarea (secția contencios administrativ și fiscal). Recurentul a considerat că în această perioadă au existat posturi vacante, ce au fost ocupate prin admiterea unor cereri de transfer ale altor judecători. 3. Cererile de transfer au fost formulate de judecători cu grad de curte de apel și este firesc ca astfel de cereri să aibă prioritate în raport cu cererile formulate de judecători cu grad de tribunal, în vederea valorificării rezultatului concursului de promovare din data de 5 octombrie 2008. 4. Instanța de recurs nu poate analiza legalitatea hotărârilor C.S.M. prin care s-au admis cererile de transfer nefiind investită cu acest capăt de cerere. Se poate observa însă că toate cererile de transfer sunt anterioare cererii formulate de recurent, de unde rezultă că într-adevăr, la data adoptării Hotărârii nr. 763/2009, nu exista loc vacant la secția la care recurentul a solicitat valorificarea.

În ceea ce privește termenul de 6 luni pentru valorificarea rezultatelor concursului, acesta curge, conform art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a P.C.S.M. de la „data comunicării rezultatelor finale ale concursului” și nu de la data validării rezultatelor concursului, astfel cum a susținut recurentul.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 29 din Legea nr. 317/2004, urmează a se respinge recursul ca nefondat.