ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1594/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Recurentul N.M.A. a formulat recurs

împotriva Hotărârii nr.1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a Hotărârii nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură organizat la data de 15

octombrie 2009 și a Hotărârii nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii,

solicitând anularea acestor hotărâri și recunoașterea dreptului

său de a participa la concursul de admitere în magistratură din 15

noiembrie 2009.

În motivele de recurs s-a arătat

că la data de 12 octombrie 2009 a depus dosarul pentru participarea la

concursul de admitere în magistratură.

Pentru dovedirea îndeplinirii

condițiilor prevăzute de lege [art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004]

a înțeles să invoce vechimea în profesie de peste 5 ani din perioada

5 ianuarie 2004 – 30 mai 2009, în funcțiile de avocat și respectiv

auditor de justiție, nu și vechimea în funcția de judecător

stagiar din perioada 1 iulie 2009 și până la data înscrierii la

concurs.

Recurentul apreciază în ce

privește Hotărârea nr. 1650 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii că aceasta adaugă la lege în mod nepermis în

condițiile în care modifică condițiile de participare la

concursul de admitere în magistratură și creează o situație

de discriminare în raport de alte persoane aflate în aceeași situație

care au putut participa la concurs.

Susține că prin hotărârea

recurată creează o situație de imprevizibilitate a legii.

În ceea ce privește Hotărârile

nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de admitere

în magistratură, organizat la data de 15 noiembrie 2009 și nr. 947

din 5 noiembrie 2009 a Secției pentru judecători a Consiliul Superior

al Magistraturii, arată că acestea sunt nule urmare a faptului

că hotărârea nr. 1650/2009, în baza căreia au fost date este

nulă.

Criticile recurentului vizează în

esență faptul că, prin hotărârea recurată nu se

realizează în concret o interpretare a legii, ci o modificare a

condițiilor de participare la examenul de admitere în magistratură,

adăugându-se practic la legea organică.

Consiliul Superior al Magistraturii

a formulat întâmpinare și a invocat, mai întâi, excepția

inadmisibilității recursului.

Sub acest aspect se arată că

recurentul nu are la îndemână calea de atac special reglementată de

dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru că

hotărârea atacată nu intră în sfera de incidență a

acestor dispoziții.

Pornind de la faptul că

Hotărârea nr. 1950/2009 este dată în interpretarea unei

dispoziții legale, respectiv a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

și de la definiția actului administrativ, cuprinsă în art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intimatul consideră că actul

atacat are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ

și recurenta are posibilitatea atacării acestuia în condițiile

Legii nr. 554/2004 și nu ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

A fost atașată Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1950 din 29 octombrie2009,

Hotărârea nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secției pentru judecători și Hotărârea nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Consiliului Superior al Magistraturii, Comisia de organizare a concursului de admitere în

magistratură.

Examinând actele și lucrările

dosarului din perspectiva excepției de inadmisiblitate invocată

și susținută de intimat, în sensul că Înalta Curte nu este

competentă să soluționeze cauza, instanța reține

următoarele:

Intimatul își motivează

excepția precizând că hotărârea atacată de recurent,

respectiv Hotărârea nr. 1950 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii este dată în interpretarea unor dispoziții legale,

respectiv a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

A mai susținut, că potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul

administrativ, cu modificările ulterioare, hotărârea a cărei

anulare se solicită are natura unui act administrativ unilateral cu

caracter normativ emis de o autoritate publică, în vederea organizării,

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Calificând excepția invocată de

intimat ca fiind excepție de necompetență materială a

instanței supreme, Înalta Curte apreciază că judecătorii

și procurorii în funcție nu pot participa la concursul de admitere în

magistratură, iar hotărârea recurată vizează drepturile

judecătorilor și procurorilor, fiind incidente în acest caz

dispozițiile art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată.

Pe cale de consecință, aceste

hotărâri pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

După examinarea motivelor de recurs,

a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul pentru următoarele considerente:

Recurentul N.M.A. judecător la Judecătoria Reșița, s-a înscris la concursul pentru intrare în

magistratură organizat în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, din data de 15

noiembrie 2009.

În legătură cu participarea la

un asemenea concurs a judecătorilor și procurorilor, în funcție,

s-a emis de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,

Hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie2009 prin care s-a stabilit că

aceștia nu pot participa la concursul de admitere în magistratură

organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.

În considerentele hotărârii, plecând

de la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a reținut că dispoziția legală permite

participarea la concurs doar a foștilor judecători și procurori

și nu este reglementată o astfel de posibilitate pentru actualii

judecători sau procurori.

Chiar foștii judecători sau

procurori pot participa la concursul de admitere numai dacă această

calitate le-a încetat din motive neimputabile acestora.

Această concluzie s-ar impune

și din perspectiva scopului declarat al acesteia, numirea în

magistratură, care nu poate fi realizată în privința persoanelor

care deja sunt numite în magistratură.

Această hotărâre a fost

atacată de către recurentul N.M.A., dar criticile aduse în cadrul

acestei căi de atac sunt nefondate.

Recurentul arată că s-a înscris

la concursul de admitere în magistratură susținând că

îndeplinește condiția vechimii de 5 ani în specialitate

juridică, însă, nu precizează că îndeplinește

funcția de judecător la Judecătoria Reșița începând cu data de 1 august 2009, fiind absolvent al

Institutului Național al Magistraturii.

Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu

modificările și completările ulterioare „pot fi numiți în

magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc

condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii

judecători și procurori care și-au încetat activitatea din

motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la

art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari,

consilieri juridici, personalul de probațiune cu studii superioare

juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare,

grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit

funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului,

Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții

Constituționale, Avocatul Poporului, Curții de Conturi, Consiliului

Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române

și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadre didactice din învățământul

juridic superior acreditat, precum și magistrații-asistenți de

la Înalta Curte de Casație și Justiție cu o vechime de cel

puțin 5 ani”.

Pentru că au existat situații

identice cu acea a recurentului, respectiv când judecători sau procurori

în funcție s-au înscris la concursul de intrare în magistratură,

Plenul C.S.M. a procedat la interpretarea acestui text și a apreciat, în

mod legal, că nu se poate admite participarea acestora la un concurs

organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Chiar dacă la momentul formulării

cererii de participare la concursul de admitere în magistratură,

recurentul era judecător stagiar, nu se poate considera că acesta nu

era admis deja, în magistratură.

Or, scopul unui concurs organizat

potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este tocmai acela de a ocupa

locurile vacante din magistratură, scop care nu este realizat dacă

s-ar permite participarea la un asemenea concurs a celor care sunt

judecători și procurori în funcție, fie chiar și stagiari.

Procurorii și judecătorii

în funcție, inclusiv cei stagiari, dacă doresc să schimbe

parchetul sau instanța la care funcționează, au posibilitatea

formulării unor cereri de transfer sau delegare unde pot invoca motivele

care să ducă la admiterea cererii.

Textul de lege indicat stabilește

strict și limitativ categoriile de persoane care pot participa la

concursul de admitere în magistratură în condițiile art. 33 alin. (1)

și nu poate fi extins prin analogie și la alte categorii, deci nici

categoriei judecătorilor și procurorilor stagiari, din care face

parte și recurentul.

Astfel contrar celor susținute

de recurent prin Hotărârea nr. 1950/2009 s-a procedat numai la

interpretarea unor dispoziții legale, fără a se adăuga la

lege sau a se modifica condițiile de participare la concurs.

Totodată prin hotărârea

atacată nu se creează o situație de discriminare, ea

aplicându-se cu caracter de principiu, tuturor persoanelor ce fac parte din

categoria judecătorilor și procurorilor stagiari sau definitivi

și de asemenea nu se creează o situație de imprevizibilitate a

legii, dat fiind caracterul pur interpretativ al acestei hotărâri.

Prin Hotărârea nr. 75 din 30

octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului a fost respinsă

cererea recurentului de înscriere la concursul din 15 octombrie 2009, iar prin

Hotărârea nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă

contestația formulată împotriva hotărârii comisiei de organizare

a concursului.

Curtea reține că ambele

hotărâri au avut în vedere dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004 privind statutul judecătorului și procurorului,

republicată, cu modificările și completările ulterioare

și interpretarea adusă acestora prin Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1950 din 29 octombrie 2009.

Față de cele expuse,

recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.M.A.

împotriva Hotărârii nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 martie 2010.