ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1594/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Recurentul N.M.A. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr.1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a Hotărârii nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură organizat la data de 15 octombrie 2009 și a Hotărârii nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea acestor hotărâri și recunoașterea dreptului său de a participa la concursul de admitere în magistratură din 15 noiembrie 2009. În motivele de recurs s-a arătat că la data de 12 octombrie 2009 a depus dosarul pentru participarea la concursul de admitere în magistratură.

Pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege [art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004] a înțeles să invoce vechimea în profesie de peste 5 ani din perioada 5 ianuarie 2004 – 30 mai 2009, în funcțiile de avocat și respectiv auditor de justiție, nu și vechimea în funcția de judecător stagiar din perioada 1 iulie 2009 și până la data înscrierii la concurs. Recurentul apreciază în ce privește Hotărârea nr. 1650 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii că aceasta adaugă la lege în mod nepermis în condițiile în care modifică condițiile de participare la concursul de admitere în magistratură și creează o situație de discriminare în raport de alte persoane aflate în aceeași situație care au putut participa la concurs.

Susține că prin hotărârea recurată creează o situație de imprevizibilitate a legii. În ceea ce privește Hotărârile nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură, organizat la data de 15 noiembrie 2009 și nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secției pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii, arată că acestea sunt nule urmare a faptului că hotărârea nr. 1650/2009, în baza căreia au fost date este nulă. Criticile recurentului vizează în esență faptul că, prin hotărârea recurată nu se realizează în concret o interpretare a legii, ci o modificare a condițiilor de participare la examenul de admitere în magistratură, adăugându-se practic la legea organică.

Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a invocat, mai întâi, excepția inadmisibilității recursului. Sub acest aspect se arată că recurentul nu are la îndemână calea de atac special reglementată de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru că hotărârea atacată nu intră în sfera de incidență a acestor dispoziții. Pornind de la faptul că Hotărârea nr. 1950/2009 este dată în interpretarea unei dispoziții legale, respectiv a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și de la definiția actului administrativ, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intimatul consideră că actul atacat are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ și recurenta are posibilitatea atacării acestuia în condițiile Legii nr. 554/2004 și nu ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A fost atașată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1950 din 29 octombrie2009, Hotărârea nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secției pentru judecători și Hotărârea nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Consiliului Superior al Magistraturii, Comisia de organizare a concursului de admitere în magistratură. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției de inadmisiblitate invocată și susținută de intimat, în sensul că Înalta Curte nu este competentă să soluționeze cauza, instanța reține următoarele: Intimatul își motivează excepția precizând că hotărârea atacată de recurent, respectiv Hotărârea nr. 1950 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este dată în interpretarea unor dispoziții legale, respectiv a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare.

A mai susținut, că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, hotărârea a cărei anulare se solicită are natura unui act administrativ unilateral cu caracter normativ emis de o autoritate publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Calificând excepția invocată de intimat ca fiind excepție de necompetență materială a instanței supreme, Înalta Curte apreciază că judecătorii și procurorii în funcție nu pot participa la concursul de admitere în magistratură, iar hotărârea recurată vizează drepturile judecătorilor și procurorilor, fiind incidente în acest caz dispozițiile art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Pe cale de consecință, aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Recurentul N.M.A. judecător la Judecătoria Reșița, s-a înscris la concursul pentru intrare în magistratură organizat în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, din data de 15 noiembrie 2009. În legătură cu participarea la un asemenea concurs a judecătorilor și procurorilor, în funcție, s-a emis de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, Hotărârea nr. 1950 din 29 octombrie2009 prin care s-a stabilit că aceștia nu pot participa la concursul de admitere în magistratură organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.

În considerentele hotărârii, plecând de la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că dispoziția legală permite participarea la concurs doar a foștilor judecători și procurori și nu este reglementată o astfel de posibilitate pentru actualii judecători sau procurori. Chiar foștii judecători sau procurori pot participa la concursul de admitere numai dacă această calitate le-a încetat din motive neimputabile acestora. Această concluzie s-ar impune și din perspectiva scopului declarat al acesteia, numirea în magistratură, care nu poate fi realizată în privința persoanelor care deja sunt numite în magistratură. Această hotărâre a fost atacată de către recurentul N.M.A., dar criticile aduse în cadrul acestei căi de atac sunt nefondate.

Recurentul arată că s-a înscris la concursul de admitere în magistratură susținând că îndeplinește condiția vechimii de 5 ani în specialitate juridică, însă, nu precizează că îndeplinește funcția de judecător la Judecătoria Reșița începând cu data de 1 august 2009, fiind absolvent al Institutului Național al Magistraturii.

Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare „pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilieri juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatul Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadre didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție cu o vechime de cel puțin 5 ani”.

Pentru că au existat situații identice cu acea a recurentului, respectiv când judecători sau procurori în funcție s-au înscris la concursul de intrare în magistratură, Plenul C.S.M. a procedat la interpretarea acestui text și a apreciat, în mod legal, că nu se poate admite participarea acestora la un concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Chiar dacă la momentul formulării cererii de participare la concursul de admitere în magistratură, recurentul era judecător stagiar, nu se poate considera că acesta nu era admis deja, în magistratură. Or, scopul unui concurs organizat potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este tocmai acela de a ocupa locurile vacante din magistratură, scop care nu este realizat dacă s-ar permite participarea la un asemenea concurs a celor care sunt judecători și procurori în funcție, fie chiar și stagiari.

Procurorii și judecătorii în funcție, inclusiv cei stagiari, dacă doresc să schimbe parchetul sau instanța la care funcționează, au posibilitatea formulării unor cereri de transfer sau delegare unde pot invoca motivele care să ducă la admiterea cererii. Textul de lege indicat stabilește strict și limitativ categoriile de persoane care pot participa la concursul de admitere în magistratură în condițiile art. 33 alin. (1) și nu poate fi extins prin analogie și la alte categorii, deci nici categoriei judecătorilor și procurorilor stagiari, din care face parte și recurentul. Astfel contrar celor susținute de recurent prin Hotărârea nr. 1950/2009 s-a procedat numai la interpretarea unor dispoziții legale, fără a se adăuga la lege sau a se modifica condițiile de participare la concurs.

Totodată prin hotărârea atacată nu se creează o situație de discriminare, ea aplicându-se cu caracter de principiu, tuturor persoanelor ce fac parte din categoria judecătorilor și procurorilor stagiari sau definitivi și de asemenea nu se creează o situație de imprevizibilitate a legii, dat fiind caracterul pur interpretativ al acestei hotărâri. Prin Hotărârea nr. 75 din 30 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului a fost respinsă cererea recurentului de înscriere la concursul din 15 octombrie 2009, iar prin Hotărârea nr. 947 din 5 noiembrie 2009 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii comisiei de organizare a concursului.

Curtea reține că ambele hotărâri au avut în vedere dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorului și procurorului, republicată, cu modificările și completările ulterioare și interpretarea adusă acestora prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1950 din 29 octombrie 2009. Față de cele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.M.A. împotriva Hotărârii nr. 1950 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.