ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2012

Prin Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 737 din 27 septembrie 2011 s-a respins cererea de transfer formulată de judecătorului T.C., la Judecătoria Botoșani sau la Judecătoria Dorohoi, ținându-se seama de faptul că acesta a fost numit în funcția de judecător la data de 1 aprilie 2011, în urma promovării concursului de admitere în magistratură, aflându-se, astfel, sub incidența, dispozițiilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora persoanele numite în condițiile acestui articol nu pot fi delegate, detașate, transferate și nu pot promova la alte instanțe sau parchete timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție.

Împotriva acestei hotărâri T.C. a formulat contestație, criticând-o ca nelegală și netemeinică. În susținerea contestației, T.C.

a arătat că respingerea cererii sale de transfer este neîntemeiată, întrucât termenul de 3 ani prevăzut în 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este un termen de recomandare, care trebuie analizat în funcție de fiecare caz concret în parte, ținând seama de mai multe aspecte: - nu este prevăzută, pentru nerespectarea lui, o sancțiune (la fel ca în cazul termenului de redactare a hotărârilor judecătorești ori al termenului de 30 de zile pentru soluționarea de către judecător a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de netrimitere în judecată); - Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dat hotărâri prin care a demonstrat că majoritatea termenelor prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt de recomandare; - Potrivit dispozițiilor art. 15 din același act normativ, concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii se organizează anual, cu toate acestea în anul 2011, acesta s-a organizat de două ori; - Prin Hotărârea nr. 221 din 25 martie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus Președintelui României, ținând cont de motivele personale invocate de solicitant, numirea domnului C.G.O.

în funcția de judecător la Judecătoria Rădăuți și eliberarea sa din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, deși avea 9 luni și 9 zile în această din urmă funcție, în care fusese numit în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, realizându-se, astfel, de fapt, transferul magistratului, aflat în termenul de interdicție instituit de alin. (14) al aceluiași articol; - doamnei Ș.F., care a susținut concursul de admitere în magistratură, organizat în temeiul dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în luna noiembrie a anului 2009, i s-a recunoscut gradul profesional de judecător de tribunal după 13 luni de la numirea în funcție, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 161 din 4 martie 2010, aceasta participând în data de 8 mai 2011, la concursul de promovare în funcție de execuție pentru Curtea de Apel Alba Iulia; cu toate că la art. 33 alin. (13) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se stabilește că persoanele prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul Institutului Național al Magistraturii,

această perioadă s-a redus la o lună din anul 2008. Prin Hotărârea nr. 787 din 1 noiembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și art. 19 alin. (1) pct. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația împotriva Hotărârii Secției pentru judecători nr. 737 din 27 septembrie 2011. În motivarea soluției sale Plenul C.S.M.

a reținut următoarele: Privitor la susținerea contestatorului că termenul de 3 ani prevăzut în 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este un termen de recomandare, Plenul a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 60 al aceluiași act normativ, care constituie regula generală aplicabilă în materia transferului, prevederile art. 33 alin. (14) se constituie într-o excepție, de strictă interpretare, care nu are și nu poate avea caracterul unei norme de recomandare.

A mai reținut Plenul C.S.M că celelalte susțineri ale contestatorului sunt construite pe interpretarea proprie a naturii normei juridice cuprinse în art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și pe unele soluții derogatorii adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii în considerarea unor situații speciale, astfel că acestea nu modifică conținutul excepției instituite de articolul amintit. Împotriva Hotărârii nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs în termen legal T.C.

prin care s-a solicitat anularea hotărârii atacate, precum și a Hotărârii nr. 737 din data 27 septembrie 2011 a Secției de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea de transfer a recurentului, și obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii să-i aprobe recurentului cererea de transfer de la Judecătoria Focșani la Judecătoria Botoșani sau Judecătoria Dorohoi. S-a învederat, prin motivele cererii de recurs, că Hotărârea nr. 787 din 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este lipsită de transparență și nu este motivată, această instituție refuzând să aprobe transferul petentului fără nicio justificare în condițiile în care se omite intenționat explicarea noțiunii de ”situație specială”.

Or, circumstanțele care pot încadra o situație în sfera de ”specială” ar trebui cunoscute de toate persoanele la care se referă prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, astfel încât puterea discreționară de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii și modalitățile exercitării sale să fie fixate suficient de clar pentru a acorda individului posibilitatea reală de a demonstra că se încadrează în termenul de ”situație specială” și astfel cererea sa să fie examinată prin prisma acesteia. Faptul că unele persoane au cunoscut circumstanțele care au trebuit expuse pentru a demonstra că se află într-o situație specială, în condițiile în care toți magistrații au un statut unic, constituie o modalitate prin care Consiliul Superior al Magistraturii se face vinovat de discriminare.

Recurentul a considerat că se află în una dintre ”situațiile speciale” care ar fi trebuit să ducă la aprobarea cererii sale de transfer pentru următoarele considerente: 1. Dacă motivul pentru care a fost introdus în anul 2008 alineatul (14) al art. 33 din Legea nr. 303/2004 este acela că această modalitate de admitere în magistratură ”a fost instituită din considerente practice, pentru ocuparea posturilor vacante, în special la instanțe și parchete care în mod obișnuit au deficit de personal, instituindu-se garanția ocupării acestor posturi de către cei selectați în urma acestui concurs pe o perioadă de minim 3 ani” (Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 599 din 1 iulie 2010), aprobarea cererii recurentului de transfer ar conduce tocmai la atingerea acestui scop, respectiv ocuparea unui loc la o instanță care în mod obișnuit are deficit de personal și nu face parte dintre instanțele spre care se îndreaptă opțiunile absolvenților Institutului Național al Magistraturii.

În momentul formulării cererii de transfer a recurentului, 1 septembrie 2011, la Judecătoria Botoșani erau un număr de 7 locuri efectiv vacante și 5 temporar vacante, iar la Judecătoria Focșani era un singur loc vacant astfel încât era exclusă perspectiva riscului de afectare a bunei funcționări a acestei din urmă instanțe. 2. Mai mult, având în vedere că singurul criteriu de repartizare a candidaților selectați prin procedura prevăzută la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, este media la examenul de admitere, fără a se ține seama de domiciliul acestora, a considerat recurentul că cererea sa trebuie să fie analizată și prin prisma motivelor de ordin familial.

Astfel, Judecătoria Focșani la care a fost repartizat recurentul la data de 1 aprilie 2011 se află la o distanță de 250 km. de localitatea de domiciliu municipiul Botoșani, iar acesta este căsătorit de 6 ani și are doi copii minori, unul de 6 ani și unul de un an. A mai precizat recurentul că soția acestuia, T.G., se află în aceeași situație, fiind judecător la Judecătoria Suceava din data de 24 februarie 2010 (în urma susținerii examenului de admitere în magistratură potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004), aplicându-se și ei prevederile art. 33 alin. (14) din același act normativ, astfel încât cei doi copii minori sunt numai sub supravegherea persoanelor străine în localitatea Botoșani, cât părinții sunt la serviciu, la 42 km, respectiv 250 km.

distanță. Prin urmare, a considerat recurentul că refuzul nejustificat de aprobare a transferului recurentului la instanța de la locul de domiciliu sau la o instanță apropiată, unde este și o reală lipsă de personal, este de natură să afecteze viața de familie a petentului, creșterea și educarea copiilor, neexistând garanția că la data împlinirii termenului de 3 ani vor mai fi locuri vacante la Judecătoria Botoșani sau la o instanță apropiată locului de domiciliu la care să poată face naveta într-un timp rezonabil care să permită desfășurarea activității în condiții optime și relații normale cu familia. 3. Recurentul a arătat, de asemenea, că nu au fost luate în considerare, de Consiliul Superior al Magistraturii, nici aspectele de natură economică pe care le implică aplicarea strictă a art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 numai în litera lui în condițiile economice actuale de criză economică.

Astfel, s-a evocat că în anul 2008 când s-a introdus această prevedere legală, bugetul instanțelor și parchetelor era cu totul altul, permițând decontarea chiriilor la valoarea lor reală, decontarea navetei, iar salariile magistraților erau la un alt nivel pe când în prezent aceste cheltuieli împovărează excesiv bugetul instanțelor. Tot din cauza condițiilor actuale de criză economică a precizat recurentul că se află și în imposibilitatea de a-și muta domiciliul în altă localitate, Suceava sau Focșani, întrucât imobilele pe care le deține nu pot fi vândute iar un alt credit bancar nu mai poate să contracteze, în prezent fiind deja împrumutat cu suma de 72.000 euro de la S.C. V. România S.A.

Prin urmare, a considerat recurentul că, urmare coroborării situației speciale a Judecătoriei Botoșani cu cea personală, cererea sa de transfer poate fi încadrată într-o situație specială care să permită Consiliului Superior al Magistraturii adoptarea unei soluții derogatorii și să aprobe transferul de la Judecătoria Focșani la Judecătoria Botoșani sau Judecătoria Dorohoi. Prin cererea de recurs recurentul T.C. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar prin încheierea de ședință din data de 17 mai 2012 s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 29 alin. (1) - (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că respingerea cererii de transfer formulată de recurentul T.C. s-a făcut cu respectarea întrutotul a prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin Hotărârea nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secției de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer formulată de recurentul T.C., de la Judecătoria Focșani la Judecătoria Botoșani sau la Judecătoria Dorohoi, cu motivarea că solicitantul se află sub incidența prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Contestația depusă de T.C. împotriva Hotărârii nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secției de Judecători a fost respinsă prin Hotărârea nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu motivarea, în esență, că prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 se constituie într-o excepție de la dispozițiile art. 60 din același act normativ, care constituie regula generală aplicabilă în materia transferului, excepție care este de strictă interpretare, și care nu are și nu poate avea caracterul unei norme de recomandare. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, referitor la celelalte susțineri ale contestatorului, că acestea au fost construite pe interpretarea proprie a naturii juridice cuprinse în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, și pe unele soluții derogatorii adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii în considerarea unor situații speciale.

Înalta Curte reține, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurentul T.C. și că este legală și temeinică atât Hotărârea nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secției de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cât și Hotărârea nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ”Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani”.

Art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede, în mod expres, că ”Persoanele numite în condițiile prezentului nu pot fi delegate, detașate, transferate și nu pot promova la alte instanțe sau parchete timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție”. Această prevedere legală nu poate fi interpretată decât în sensul că ea instituie o interdicție categorică, absolută, a delegării, detașării, transferului sau promovării persoanelor numite în magistratură în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, timp de cel puțin 3 ani de la data numirii în funcția de judecător sau procuror.

Recurentul se încadrează în ipoteza avută în vedere de norma legală conținută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind numit în funcția de judecător la Judecătoria Focșani prin Decretul Președintelui României nr. 345 din data de 29 martie 2011, începând cu data de 1 aprilie 2011. Prin urmare, în mod legal a fost respinsă cererea recurentului de transfer de la Judecătoria Focșani la Judecătoria Botoșani sau la Judecătoria Dorohoi și, ulterior, de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, contestația acestuia formulată împotriva Hotărârii nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secției de Judecători.

Nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instituie un termen de recomandare iar aplicarea acestui termen urmează a fi analizată în concret, cu luarea în considerare a particularităților fiecărei situații a persoanelor care solicită delegarea, detașarea, transferul sau promovarea la alte instanțe sau parchete, întrucât în mod indubitabil termenul de 3 ani în discuție are natura juridică a unui termen legal imperativ, obligatoriu.

Textul art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având un caracter derogatoriu față de regulile generale, de drept comun, în materia delegării, detașării, transferului și promovării judecătorilor și procurorilor la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea, este de strictă interpretare și aplicare, astfel că nu se mai impunea analizarea îndeplinirii, în persoana recurentului, a criteriilor prevăzute de lege și de Regulamentul referitor la transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că este legală și temeinică hotărârea atacată și că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurent, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat, în condițiile art. 27 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva Hotărârii nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.C. împotriva Hotărârii nr. 787 din 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2012. Procesat de GGC - DG