ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin Hotărârea

Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 737 din

27 septembrie 2011 s-a respins cererea de transfer formulată de judecătorului

T.C., la Judecătoria Botoșani sau la Judecătoria Dorohoi, ținându-se seama de

faptul că acesta a fost numit în funcția de judecător la data de 1 aprilie

2011, în urma promovării concursului de admitere în magistratură, aflându-se,

astfel, sub incidența, dispozițiilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, conform cărora persoanele numite în condițiile acestui

articol nu pot fi delegate, detașate, transferate și nu pot promova la alte

instanțe sau parchete timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție.

Împotriva acestei

hotărâri T.C. a formulat contestație, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În susținerea

contestației, T.C. a arătat că respingerea cererii sale de transfer este

neîntemeiată, întrucât termenul de 3 ani prevăzut în 33 alin. (14) din Legea

nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, este un termen de recomandare, care

trebuie analizat în funcție de fiecare caz concret în parte, ținând seama de

mai multe aspecte:

- nu este prevăzută,

pentru nerespectarea lui, o sancțiune (la fel ca în cazul termenului de

redactare a hotărârilor judecătorești ori al termenului de 30 de zile pentru

soluționarea de către judecător a plângerii împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor de netrimitere în judecată);

- Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a dat hotărâri prin care a demonstrat că majoritatea

termenelor prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt de

recomandare;

- Potrivit dispozițiilor

art. 15 din același act normativ, concursul de admitere la Institutul Național

al Magistraturii se organizează anual, cu toate acestea în anul 2011, acesta

s-a organizat de două ori;

- Prin Hotărârea nr.

221 din 25 martie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus

Președintelui României, ținând cont de motivele personale invocate de

solicitant, numirea domnului C.G.O. în funcția de judecător la Judecătoria

Rădăuți și eliberarea sa din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Botoșani, deși avea 9 luni și 9 zile în această din urmă funcție, în care

fusese numit în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, realizându-se, astfel, de fapt,

transferul magistratului, aflat în termenul de interdicție instituit de alin.

(14) al aceluiași articol;

- doamnei Ș.F., care

a susținut concursul de admitere în magistratură, organizat în temeiul

dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, în luna noiembrie a anului 2009, i s-a recunoscut

gradul profesional de judecător de tribunal după 13 luni de la numirea în

funcție, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 161

din 4 martie 2010, aceasta participând în data de 8 mai 2011, la concursul de

promovare în funcție de execuție pentru Curtea de Apel Alba Iulia; cu toate că

la art. 33 alin. (13) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se

stabilește că persoanele prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol sunt

obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în

cadrul Institutului Național al Magistraturii, această perioadă s-a redus la o

lună din anul 2008.

Prin Hotărârea nr.

787 din 1 noiembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr.

304/2004, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 și art. 19 alin. (1) pct. 17

din Regulamentul de organizare și funcționare a C.S.M., Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a respins contestația împotriva Hotărârii Secției

pentru judecători nr. 737 din 27 septembrie 2011.

În motivarea soluției

sale Plenul C.S.M. a reținut următoarele:

Privitor la

susținerea contestatorului că termenul de 3 ani prevăzut în 33 alin. (14) din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, este un termen de recomandare,

Plenul a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 60 al aceluiași act

normativ, care constituie regula generală aplicabilă în materia transferului,

prevederile art. 33 alin. (14) se constituie într-o excepție, de strictă

interpretare, care nu are și nu poate avea caracterul unei norme de

recomandare.

A mai reținut Plenul

C.S.M că celelalte susțineri ale contestatorului sunt construite pe

interpretarea proprie a naturii normei juridice cuprinse în art. 33 alin. (14)

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și pe unele soluții

derogatorii adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii în considerarea

unor situații speciale, astfel că acestea nu modifică conținutul excepției

instituite de articolul amintit.

Împotriva Hotărârii

nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii a declarat recurs în termen legal T.C. prin care s-a solicitat

anularea hotărârii atacate, precum și a Hotărârii nr. 737 din data 27

septembrie 2011 a Secției de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

prin care a fost respinsă cererea de transfer a recurentului, și obligarea

intimatului Consiliului Superior al Magistraturii să-i aprobe recurentului

cererea de transfer de la Judecătoria Focșani la Judecătoria Botoșani sau Judecătoria

Dorohoi.

S-a învederat, prin

motivele cererii de recurs, că Hotărârea nr. 787 din 1 noiembrie 2011 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este lipsită de transparență și

nu este motivată, această instituție refuzând să aprobe transferul petentului

fără nicio justificare în condițiile în care se omite intenționat explicarea

noțiunii de ”situație specială”. Or, circumstanțele care pot încadra o situație

în sfera de ”specială” ar trebui cunoscute de toate persoanele la care se

referă prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, astfel încât

puterea discreționară de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii și

modalitățile exercitării sale să fie fixate suficient de clar pentru a acorda

individului posibilitatea reală de a demonstra că se încadrează în termenul de

”situație specială” și astfel cererea sa să fie examinată prin prisma acesteia.

Faptul că unele persoane au cunoscut circumstanțele care au trebuit expuse

pentru a demonstra că se află într-o situație specială, în condițiile în care

toți magistrații au un statut unic, constituie o modalitate prin care Consiliul

Superior al Magistraturii se face vinovat de discriminare.

Recurentul a

considerat că se află în una dintre ”situațiile speciale” care ar fi trebuit să

ducă la aprobarea cererii sale de transfer pentru următoarele considerente:

pentru care a fost introdus în anul 2008 alineatul (14) al art. 33 din Legea

nr. 303/2004 este acela că această modalitate de admitere în magistratură ”a

fost instituită din considerente practice, pentru ocuparea posturilor vacante,

în special la instanțe și parchete care în mod obișnuit au deficit de personal,

instituindu-se garanția ocupării acestor posturi de către cei selectați în urma

acestui concurs pe o perioadă de minim 3 ani” (Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 599 din 1 iulie 2010), aprobarea cererii

recurentului de transfer ar conduce tocmai la atingerea acestui scop, respectiv

ocuparea unui loc la o instanță care în mod obișnuit are deficit de personal și

nu face parte dintre instanțele spre care se îndreaptă opțiunile absolvenților

Institutului Național al Magistraturii. În momentul formulării cererii de

transfer a recurentului, 1 septembrie 2011, la Judecătoria Botoșani erau un

număr de 7 locuri efectiv vacante și 5 temporar vacante, iar la Judecătoria

Focșani era un singur loc vacant astfel încât era exclusă perspectiva riscului

de afectare a bunei funcționări a acestei din urmă instanțe.

vedere că singurul criteriu de repartizare a candidaților selectați prin

procedura prevăzută la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările

ulterioare, este media la examenul de admitere, fără a se ține seama de

domiciliul acestora, a considerat recurentul că cererea sa trebuie să fie

analizată și prin prisma motivelor de ordin familial. Astfel, Judecătoria

Focșani la care a fost repartizat recurentul la data de 1 aprilie 2011 se află

la o distanță de 250 km. de localitatea de domiciliu municipiul Botoșani, iar

acesta este căsătorit de 6 ani și are doi copii minori, unul de 6 ani și unul

de un an. A mai precizat recurentul că soția acestuia, T.G., se află în aceeași

situație, fiind judecător la Judecătoria Suceava din data de 24 februarie 2010

(în urma susținerii examenului de admitere în magistratură potrivit art. 33

alin. (1) din Legea nr. 303/2004), aplicându-se și ei prevederile art. 33 alin.

(14) din același act normativ, astfel încât cei doi copii minori sunt numai sub

supravegherea persoanelor străine în localitatea Botoșani, cât părinții sunt la

serviciu, la 42 km, respectiv 250 km. distanță.

Prin urmare, a

considerat recurentul că refuzul nejustificat de aprobare a transferului

recurentului la instanța de la locul de domiciliu sau la o instanță apropiată,

unde este și o reală lipsă de personal, este de natură să afecteze viața de

familie a petentului, creșterea și educarea copiilor, neexistând garanția că la

data împlinirii termenului de 3 ani vor mai fi locuri vacante la Judecătoria

Botoșani sau la o instanță apropiată locului de domiciliu la care să poată face

naveta într-un timp rezonabil care să permită desfășurarea activității în

condiții optime și relații normale cu familia.

arătat, de asemenea, că nu au fost luate în considerare, de Consiliul Superior

al Magistraturii, nici aspectele de natură economică pe care le implică

aplicarea strictă a art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 numai în litera

lui în condițiile economice actuale de criză economică. Astfel, s-a evocat că

în anul 2008 când s-a introdus această prevedere legală, bugetul instanțelor și

parchetelor era cu totul altul, permițând decontarea chiriilor la valoarea lor

reală, decontarea navetei, iar salariile magistraților erau la un alt nivel pe

când în prezent aceste cheltuieli împovărează excesiv bugetul instanțelor. Tot

din cauza condițiilor actuale de criză economică a precizat recurentul că se

află și în imposibilitatea de a-și muta domiciliul în altă localitate, Suceava

sau Focșani, întrucât imobilele pe care le deține nu pot fi vândute iar un alt

credit bancar nu mai poate să contracteze, în prezent fiind deja împrumutat cu

suma de 72.000 euro de la S.C. V. România S.A.

Prin urmare, a

considerat recurentul că, urmare coroborării situației speciale a Judecătoriei

Botoșani cu cea personală, cererea sa de transfer poate fi încadrată într-o

situație specială care să permită Consiliului Superior al Magistraturii

adoptarea unei soluții derogatorii și să aprobe transferul de la Judecătoria

Focșani la Judecătoria Botoșani sau Judecătoria Dorohoi.

Prin cererea de

recurs recurentul T.C. a invocat excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, iar prin încheierea de ședință din data de 17 mai 2012 s-a admis

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției

invocate, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 29 alin. (1) - (4) din

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că respingerea

cererii de transfer formulată de recurentul T.C. s-a făcut cu respectarea

întrutotul a prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin Hotărârea nr.

737 din data de 27 septembrie 2011 a Secției de Judecători a Consiliului

Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea de transfer formulată de

recurentul T.C., de la Judecătoria Focșani la Judecătoria Botoșani sau la

Judecătoria Dorohoi, cu motivarea că solicitantul se află sub incidența

prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Contestația depusă de

T.C. împotriva Hotărârii nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secției de

Judecători a fost respinsă prin Hotărârea nr. 787 din data de 1 noiembrie 2011

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu motivarea, în esență, că

prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 se constituie într-o

excepție de la dispozițiile art. 60 din același act normativ, care constituie

regula generală aplicabilă în materia transferului, excepție care este de

strictă interpretare, și care nu are și nu poate avea caracterul unei norme de

recomandare. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, referitor

la celelalte susțineri ale contestatorului, că acestea au fost construite pe

interpretarea proprie a naturii juridice cuprinse în art. 33 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, și pe unele soluții derogatorii adoptate de Consiliul

Superior al Magistraturii în considerarea unor situații speciale.

Înalta Curte reține,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, că sunt neîntemeiate

motivele de recurs invocate de recurentul T.C. și că este legală și temeinică

atât Hotărârea nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secției de Judecători a

Consiliului Superior al Magistraturii cât și Hotărârea nr. 787 din data de 1

noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor

art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ”Pot fi

numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au

încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate

juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții

judiciari, consilierii juridici, personalul de probațiune cu studii superioare

juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice,

grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții

de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației

Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții

de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice

al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele

didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații

asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime în

specialitate de cel puțin 5 ani”.

Art. 33 alin. (14)

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede, în mod

expres, că ”Persoanele numite în condițiile prezentului nu pot fi delegate,

detașate, transferate și nu pot promova la alte instanțe sau parchete timp de

cel puțin 3 ani de la numirea în funcție”. Această prevedere legală nu poate fi

interpretată decât în sensul că ea instituie o interdicție categorică,

absolută, a delegării, detașării, transferului sau promovării persoanelor

numite în magistratură în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,

timp de cel puțin 3 ani de la data numirii în funcția de judecător sau

procuror.

Recurentul se

încadrează în ipoteza avută în vedere de norma legală conținută de art. 33

alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, fiind numit în funcția de judecător la Judecătoria Focșani prin

Decretul Președintelui României nr. 345 din data de 29 martie 2011, începând cu

data de 1 aprilie 2011.

Prin urmare, în mod

legal a fost respinsă cererea recurentului de transfer de la Judecătoria

Focșani la Judecătoria Botoșani sau la Judecătoria Dorohoi și, ulterior, de

către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, contestația acestuia

formulată împotriva Hotărârii nr. 737 din data de 27 septembrie 2011 a Secției

de Judecători. Nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că

prevederile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, instituie un termen de recomandare iar

aplicarea acestui termen urmează a fi analizată în concret, cu luarea în

considerare a particularităților fiecărei situații a persoanelor care solicită

delegarea, detașarea, transferul sau promovarea la alte instanțe sau parchete,

întrucât în mod indubitabil termenul de 3 ani în discuție are natura juridică a

unui termen legal imperativ, obligatoriu.

Textul art. 33 alin.

(14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, având un caracter derogatoriu față de regulile generale, de drept

comun, în materia delegării, detașării, transferului și promovării

judecătorilor și procurorilor la instanțele superioare și parchetele de pe

lângă acestea, este de strictă interpretare și aplicare, astfel că nu se mai

impunea analizarea îndeplinirii, în persoana recurentului, a criteriilor

prevăzute de lege și de Regulamentul referitor la transferul și detașarea

judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor

și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor

în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu

modificările ulterioare.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că este legală și temeinică hotărârea atacată și că

sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurent, urmează a se

dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea

ca nefondat a recursului declarat, în condițiile art. 27 alin. (7) din Legea

nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, împotriva Hotărârii nr. 787 din data

de 1 noiembrie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.C. împotriva Hotărârii nr. 787 din 1 noiembrie 2011 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.

Procesat de GGC - DG