ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2438/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul V.D. a chemat în judecată Guvernul

României, pentru a fi obligat:

- să-i răspundă la cererea adresată în luna

august 2001;

- să-i trimită cererea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării;

- să constate încălcarea drepturilor constituționale

prevăzute de art. 47 și art. 31 din Constituție.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a

trimis o cerere Guvernului României, în temeiul art. 23 din O.U.G. nr.

137/2000, pentru a fi trimisă Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării, cerere la care nu a primit nici un răspuns, deși în data de 31

august 2001 a revenit din nou.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 330 din 28 noiembrie 2001,

respins acțiunea, cu următoarea motivare:

Potrivit adresei nr. 1513/CA/1089

din 30 octombrie 2001, Guvernul a răspuns reclamantului, în sensul că proiectul

de Hotărâre de Guvern, privind organizarea și funcționarea Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării se află în procedură legală de avizare, conform

Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 555/2001; că, după îndeplinirea acestei

proceduri, proiectul va fi transmis de către Ministerul Informațiilor Publice

la Secretariatul General al Guvernului, pentru a fi înscris pe agenda de lucru

în vederea discutării și adoptării acestei hotărâri.

S-a conchis că, pârâtul a răspuns la

cererea reclamantului și deci nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1

din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul, susținând, în esență, că i-au fost încălcate drepturile

prevăzute de art. 74 ( dreptul la petiționare) și art. 31 ( dreptul la

informație) din Constituție.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în

drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin

refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea

referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței

judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei ce i-au fost cauzate.

În sensul alin. (2) din art. 1, se

consideră refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept

recunoscut de lege și faptul de a nu se răspunde petiționarului în termen de 30

de zile de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un

alt termen.

În cauză, însă, așa cum corect a

reținut prima instanță, reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale

recunoscute de Constituție ( art. 31 privind dreptul la informație și art. 47

privind dreptul la petiționare), întrucât Guvernul României i-a răspuns, prin

adresa nr. 15 B/CA/1089 din 30 octombrie 2001, arătând faza în care se află

proiectul referitor la organizarea și funcționarea Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării.

Așadar, în cauză, nu există un refuz

nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la drepturile pe care

reclamantul pretinde că i-au fost încălcate.

În consecință, soluția adoptată este legală și

temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de V.D.

împotriva sentinței civile nr. 330 din 28 noiembrie 2001 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 iunie

2003.