ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2439/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1

august 2001, reclamantele SC Ș.Ș. SA Târgu Mureș și SC V.C. SRL Târgu Mureș au

chemat în judecată Ministerul Transporturilor și Autoritatea Rutieră Română,

solicitând anularea Ordinului nr. 412/2000, emis de Ministerul Transporturilor,

pentru aprobarea Nomenclatorului de funcții ale personalului care lucrează în

transportul rutier și concură la siguranța circulației; suspendarea actului

atacat până la soluționarea cauzei, obligarea pârâților la despăgubiri civile

constând în daune materiale și morale și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

prin ordinul atacat s-a dispus ca cei ce desfășoară anumite activități legate

de transportul rutier – exceptând funcțiile prevăzute în Nomenclatorul anexă la

ordin – să fie examinați medical și psihologic numai în rețeaua sanitară a

Ministerului Transporturilor, cu încălcarea dreptului reclamantelor de a

îndeplini activitate de examinare psihologică a conducătorilor auto, drept

dobândit prin autorizații emise de Ministerul Transporturilor, în temeiul

reglementărilor anterioare.

Prin sentința civilă nr. 301/2001 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost respinsă, reținându-se că nu au fost respectate dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 și că Autoritatea Rutieră Română nu are

calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs în termen reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

că procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990,

a fost îndeplinită existând plângere prealabilă, că în mod nejustificat

instanța de fond a respins solicitarea de înaintare la Curtea Constituțională a

cererii privind invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1-3 din O.U.G. nr. 41/1998; că, în mod greșit, s-a apreciat că a fost

depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990,

întrucât ordinul nu a fost comunicat reclamantelor, iar acțiunea a fost

formulată în termenul de 1 an prevăzut de același text legal; în ce privește

fondul pricinii, se susține temeinicia acțiunii.

Verificând cauza în funcție de

recursul formulat în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea

constată că sentința este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor

art. 5 alin.

(1)

din Legea nr. 29/1990, plângerea prealabilă administrativă se formulează în

termen de 30 zile de la comunicarea actului.

Ordinul atacat are caracter

normativ, (M. Of., nr. 372/10.08.2000).

Ca urmare, termenul de 30 de zile se calculează de la

data publicării actului normativ. Cum reclamantele au formulat reclamația

administrativă la data de 10 iulie 2001, termenul legal a fost cu mult depășit,

astfel încât în mod just acțiunea a fost respinsă.

În cauză nu are aplicabilitate

alineatul ultim al art. 5 din Legea nr. 29/1990, referitor la termenul de 1 an

pentru formularea acțiunii, deoarece nu se poate nesocoti alin. (1) al art. 5

din Legea nr. 29/1990 privind termenul de 30 de zile pentru formularea

plângerii prealabile.

Termenul de 30 de zile este un

termen de prescripție care s-a împlinit, fără ca recurentele să-și fi exercitat

dreptul de a formula reclamația administrativă și fără să fi invocat și să fi

probat existența vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a termenului de

prescripție.

Având în vedere soluția adoptată de

instanța de fond, care este legală și temeinică, celelalte motive de recurs nu

se pot analiza, nerespectarea procedurii prealabile determinând nepromovarea

acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de

ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

Ș.Ș. SA Târgu Mureș și de SC V.C. SRL Târgu Mureș împotriva sentinței nr. 301

din 6 noiembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 iunie 2003.