ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2414/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 70 din 19 decembrie 2001, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi al României a admis actul de sesizare al Procurorului financiar nr. 1592/39/D/2001 și a obligat P.F.E. la virarea către bugetul statului a sumei de 220.000.000 lei despăgubiri civile, precum și la dobânda de 36,13% ce se va calcula de la data acceptării donației, 18 octombrie 2000, până la data virării despăgubirii către buget, respectiv Ministerul Finanțelor Publice. A fost obligat partidul la 100.000 lei cheltuieli de judecată către stat și la 428.600 lei pentru despăgubirea martorului A.M., conform art. 274 C. proc. civ.

S-a dispus măsura sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, până la concurența sumei de 220.000.000 lei, plus dobânzile aferente. P.F.E. a declarat recurs. Prin decizia nr. 305 din 13 iunie 2002 s-a admis recursul jurisdicțional declarat de P.F.E. S-a modificat sentința atacată, în sensul că s-a înlăturat obligarea recurentului la plata dobânzii de 36,13%, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Donația primită de la o persoană fizică, respectiv A.M., timp de un an, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 27/1996, nu poate depăși 100 de salarii de bază minime pe țară în anul respectiv.

Conform alin. (7) același articol, sunt interzise donațiile de bunuri materiale sau sume de bani, făcute cu scopul evident de a obține un avantaj economic sau politic. Art. 45 prevede că donațiile acceptate de partidele politice, cu încălcarea prevederilor art. 35 și 36 ori de către cele aflate în una din situațiile prevăzute la art. 23 și 29, se fac venit la bugetul de stat, pe baza hotărârii Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi. Din probele dosarului a rezultat că A.M., cu scopul asigurării campaniei și suportării cheltuielilor acesteia, în vederea obținerii locului I în alegeri și nu era o sponsorizare în favoarea F.E.R. S-a constatat că au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 27/1996 pentru ca suma de 200.000.000 să fie vărsată la buget, însă nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea la dobânzi, întrucât nu s-a produs un prejudiciu la bugetul de stat.

Împotriva sentinței a declarata recurs P.F.E. din România, criticând-o astfel: Instanța a reținut eronat situația de fapt, întrucât A.M. a trimis partidului suma de 220.000.000 lei, cu titlu de contribuție alegeri parlamentare A.M. – F.E.R. Deva, conform inscripției olografe pe ordinul de plată. Suma de bani s-a trimis în calitate de președinte al organizației județene F.E.R. Deva. Mărturia dată de A.M. este subiectivă, deoarece nu a fost condiționat financiar pentru a fi nominalizat pe listele electorale. În plus, potrivit obligației asumate, A.M. a strâns din teritoriu sume de bani pentru campania electorală și nu i-a primit ca persoană fizică, nu a candidat ca independent. Instanța nu a avut în vedere că toți președinții organizațiilor județene, fără excepție, au fost situați pe primul loc la alegeri.

În mod neprocedural, s-a respins cererea de chemare în garanție a lui A.M. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Instanța a reținut, în mod judicios, faptul că suma de 220.000.000 lei a fost donată de A.M. în vederea obținerii unui avantaj politic. În acest sens, prin actul de acceptare a candidaturii din 21 august 2000, A.M. și-a luat unilateral angajamentul de a contribui la campania electorală cu o sumă de bani, ceea ce s-a și întâmplat – (Ordinul de Plată nr. 1 din 17 octombrie 2000). Aceste declarații ale martorului A.M. nu au fost combătute de P.F.E., nici nu a făcut obiecțiuni la propunerea ca martor a acestuia pe motive de dușmănie sau procese în curs, astfel că, în mod legal, declarația sa a fost avută în vedere de instanță pentru reținerea interesului politic la efectuarea donației.

Instanța de fond, respectiv Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a României, în mod legal și temeinic, prin încheierea din 31 octombrie 2001, a respins cererea de chemare în garanție a numitului A.M., considerând că pârâta F.E.R. are deschisă calea unei acțiuni la instanța de drept comun pentru eventuala recuperare a sumei. Așa fiind pentru considerentele expuse, constatând recursul nefundat, urmează a-l respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.F.E. din România împotriva deciziei nr. 305 din 13 iunie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.