ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2414/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 70 din 19

decembrie 2001, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi al României a

admis actul de sesizare al Procurorului financiar nr. 1592/39/D/2001 și a

obligat P.F.E. la virarea către bugetul statului a sumei de 220.000.000 lei

despăgubiri civile, precum și la dobânda de 36,13% ce se va calcula de la data

acceptării donației, 18 octombrie 2000, până la data virării despăgubirii către

buget, respectiv Ministerul Finanțelor Publice.

A fost obligat partidul la 100.000

lei cheltuieli de judecată către stat și la 428.600 lei pentru despăgubirea

martorului A.M., conform art. 274 C. proc. civ.

S-a dispus măsura sechestrului

asiguratoriu asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, până la

concurența sumei de 220.000.000 lei, plus dobânzile aferente.

P.F.E. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 305 din 13 iunie

2002 s-a admis recursul jurisdicțional declarat de P.F.E. S-a modificat

sentința atacată, în sensul că s-a înlăturat obligarea recurentului la plata

dobânzii de 36,13%, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

avut în vedere:

Donația primită de la o persoană

fizică, respectiv A.M., timp de un an, în conformitate cu prevederile art. 35

alin. (3) din Legea nr. 27/1996, nu poate depăși 100 de salarii de bază minime

pe țară în anul respectiv.

Conform alin. (7) același articol,

sunt interzise donațiile de bunuri materiale sau sume de bani, făcute cu scopul

evident de a obține un avantaj economic sau politic.

Art. 45 prevede că donațiile

acceptate de partidele politice, cu încălcarea prevederilor art. 35 și 36 ori

de către cele aflate în una din situațiile prevăzute la art. 23 și 29, se fac

venit la bugetul de stat, pe baza hotărârii Colegiului jurisdicțional al Curții

de Conturi.

Din probele dosarului a rezultat că

A.M., cu scopul asigurării campaniei și suportării cheltuielilor acesteia, în

vederea obținerii locului I în alegeri și nu era o sponsorizare în favoarea

F.E.R.

S-a constatat că au fost întrunite condițiile prevăzute de

art. 45 din Legea nr. 27/1996 pentru ca suma de 200.000.000 să fie vărsată la

buget, însă nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea la dobânzi, întrucât

nu s-a produs un prejudiciu la bugetul de stat.

Împotriva sentinței a declarata

recurs P.F.E. din România, criticând-o astfel:

Instanța a reținut eronat situația

de fapt, întrucât A.M. a trimis partidului suma de 220.000.000 lei, cu titlu de

contribuție alegeri parlamentare A.M. – F.E.R. Deva, conform inscripției

olografe pe ordinul de plată.

Suma de bani s-a trimis în calitate

de președinte al organizației județene F.E.R. Deva.

Mărturia dată de A.M. este

subiectivă, deoarece nu a fost condiționat financiar pentru a fi nominalizat pe

listele electorale.

În plus, potrivit obligației

asumate, A.M. a strâns din teritoriu sume de bani pentru campania electorală și

nu i-a primit ca persoană fizică, nu a candidat ca independent.

Instanța nu a avut în vedere că toți

președinții organizațiilor județene, fără excepție, au fost situați pe primul

loc la alegeri.

În mod neprocedural, s-a respins

cererea de chemare în garanție a lui A.M.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Instanța a reținut, în mod judicios,

faptul că suma de 220.000.000 lei a fost donată de A.M. în vederea obținerii

unui avantaj politic.

În acest sens, prin actul de

acceptare a candidaturii din 21 august 2000, A.M. și-a luat unilateral

angajamentul de a contribui la campania electorală cu o sumă de bani, ceea ce

s-a și întâmplat – (Ordinul de Plată nr. 1 din 17 octombrie 2000).

Aceste declarații ale martorului

A.M. nu au fost combătute de P.F.E., nici nu a făcut obiecțiuni la propunerea

ca martor a acestuia pe motive de dușmănie sau procese în curs, astfel că, în

mod legal, declarația sa a fost avută în vedere de instanță pentru reținerea

interesului politic la efectuarea donației.

Instanța de fond, respectiv Colegiul

jurisdicțional al Curții de Conturi a României, în mod legal și temeinic, prin

încheierea din 31 octombrie 2001, a respins cererea de chemare în garanție a

numitului A.M., considerând că pârâta F.E.R. are deschisă calea unei acțiuni la

instanța de drept comun pentru eventuala recuperare a sumei.

Așa fiind pentru considerentele

expuse, constatând recursul nefundat, urmează a-l respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.F.E.

din România împotriva deciziei nr. 305 din 13 iunie 2002 a secției

jurisdicționale a Curții de Conturi.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.