ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia atacată cu recurs,

decizia nr. 493, pronunțată la data de 16 octombrie 2001 în dosarul nr.

493/2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile

jurisdicționale formulate de pârâții P.D., M.I., D.D., T.I., B.I., împotriva

sentinței nr. 44 din 9 octombrie 2000, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al

Curții de Conturi în dosarul nr. 26/1997.

Pentru a pronunța această soluție,

secția jurisdicțională a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința nr. 44 din 9 octombrie

2000, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a admis în parte actul de

sesizare nr. 145/36D/1996 al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de

Conturi Caraș-Severin și a obligat pe pârâții P.D., M.I., C.A., C.G., B.M.,

T.I., B.I., S.C. și D.D., să plătească despăgubiri civile, Ministerului de

Interne – U.M. nr. 0493, în calitate de administrator al bunurilor confiscate,

suma de 80.532.760 lei, precum și dobânda de 35%, de la constatarea

prejudiciului, 21 octombrie 1996, până la data plății integrale a sumei de mai

sus.

În motivarea soluției, Colegiul

jurisdicțional a reținut că suma de mai sus reprezintă contravaloarea unui

număr de 124 motoare de barcă, lipsă în gestiunea bunurilor confiscate de la

U.M. nr. 0493 din Ministerul de Interne, vinovăția aparținând pârâților de mai

sus pentru următoarele motive:

M.I., comandant al UM nr. 0493

Moldova Nouă, pe perioada noiembrie 1994 – 18 septembrie 1995, când a fost

trecut în rezervă, vinovat de a nu fi luat măsurile oportune pentru o

depozitare corespunzătoare a motoarelor de barcă ce au fost confiscate, de a nu

fi dispus inventarierea corpurilor delicte, la preluarea funcției de comandant.

S.M., locțiitor al comandantului UM

nr. 0493 Moldova Nouă, în perioada noiembrie 1994 – 15 octombrie 1995, care a

îndeplinit și atribuții de ofițer cu cercetarea penală, operând restituiri

nelegale de motoare confiscate.

C.A., plutonier major care, în

perioada 15 ianuarie 1995 – 31 ianuarie 1996, a cumulat funcția de șef al

depozitului de armament, cu aceea de gestionar al magaziei de corpuri delicte,

care nu a ținut evidența de mânuire a corpurilor delicte, care să reflecte

primirea și predarea motoarelor, iar evidența pe care o avea într-un caiet

personal, a distrus-o, împiedicând astfel reconstituirea evidențelor contabile.

T.I., subofițer, comandant de

pluton, având obligația predării la camera de corpuri delicte, a bunurilor

reținute de grăniceri în vederea confiscării speciale, iar în perioada 20

decembrie – 31 decembrie 1995 a preluat gestiunea camerei de corpuri delicte

confiscate și indisponibilizate, fără corelarea soldului faptic cu cel

scriptic.

C.G., numit prin Ordinul nr. 248 din

29 noiembrie 1993, în funcția de locțiitor al comandantului U.M. nr. 9493

Moldova Nouă, care nu și-a îndeplinit atribuțiile de coordonare și verificare a

activității gestiunii camerei de corpuri delicte și indisponibilizate.

B.M., sergent major. care a

îndeplinit funcția de contabil la camera de corpuri delicte, nu a efectuat

confruntări între evidența sa și cea a gestionarilor, ceea ce ar fi permis

constatarea încălcării prevederilor legale și regulamentare.

B.I., numit în funcția de comandant

al U.M. nr. 0493 Moldova Nouă, în urma trecerii în rezervă a lui M.I., a

manifestat aceleași lipsuri ca și predecesorul său, iar în plus a ordonat

distrugerea evidenței ținute de pârâtul S.C. și nu a urmărit ca

predarea-primirea gestiunii între C.A. și T.I.,, să se facă prin compararea

soldului faptic, cu soldurile din evidența contabilă.

D.D., căpitan, gestionar de fapt al

camerei de corpuri delicte, în perioada concediului de odihnă a gestionarului

C.A., a efectuat eliberări de motoare, semnând „pentru” acesta.

P.D., a deținut funcția de șef al

biroului de pază și cercetare penală, având în subordine și gestiunea camerei

de corpuri delicte, dar nu a dispus măsuri organizatorice pentru ținerea

evidenței contabile a acestei activități în perioada 1993 – 28 septembrie 1995,

când a fost înlocuit de D.D.

Respingând recursurile

jurisdicționale formulate de P.D., M.I., D.D., T.I. și B.I., secția jurisdicțională

a reținut că din probele administrate în cauză, a rezultat că nu a existat o

evidență contabilă a motoarelor de barcă ce au fost

confiscate/indisponibilizate, în vederea confiscării și nu s-a ținut nici o

evidență a modului în care a fost returnată o parte a acestor motoare.

De asemenea, a mai rezultat că

restituirea motoarelor s-a făcut fără să existe documente legale pentru

restituirea acestora, iar la predarea-primirea gestiunii corpurilor delicte nu

s-a efectuat o inventariere scriptică și faptică, iar conducerea unității

militare nu a luat măsuri pentru organizarea regulamentară și legală a

depozitării, evidenței, gestionării corpurilor delicte.

Împotriva acestei soluții au

formulat recursuri:

B.M. susținând, în esență, că nu se

face vinovată de producerea prejudiciului, pentru că, în calitatea sa, nu a

fost sprijinită de cei cu atribuții de conducere.

C.G., susținând că secția

jurisdicțională a omis să se pronunțe asupra recursului său jurisdicțional, iar

pe fond, nu este vinovat de producerea prejudiciului.

S.C., susținând, în esență, că nu

este vinovat de producerea prejudiciului.

T.I., susținând, în esență că nu a

avut lipsuri în gestiune.

P.D. și M.I., susținând în esență,

că prejudiciul nu este cert, astfel că în mod greșit instanțele jurisdicționale

au reținut răspunderea lor.

B.I., susținând că prejudiciul

constatat este anterior datei de 24 septembrie 1995, când a fost numit la

comanda U.M. nr. 0493 Moldova Nouă.

D.D., susținând că secția

jurisdicțională nu a motivat soluția de respingere a recursului său

jurisdicțional, iar pe fond, că în perioada cât a răspuns de gestiune, nu s-au

produs lipsuri.

Recursurile formulate de recurenții

S.C., C.G. și B.M. sunt inadmisibile și vor fi respinse ca atare.

Astfel, din dispozitivul deciziei

nr. 493 din 16 octombrie 2001, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin care au fost respinse recursurile jurisdicționale, rezultă că

aceștia nu au exercitat calea de atac a recursului jurisdicțional împotriva

sentinței nr. 40 din 9 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicțional.

Procedând în acest fel, rezultă că

cei trei recurenți au achiesat la soluția adoptată de Colegiul jurisdicțional,

astfel că nu au posibilitatea –

omisso medio

– să o deducă judecății

recursului, în fața instanței de contencios administrativ.

De altfel, potrivit prevederilor art. 4 din Legea

nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, actele administrativ

jurisdicționale pot fi atacate cu recurs în fața instanței de contencios

administrativ, numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, or

cei trei recurenți nu au făcut acest lucru.

Susținerea recurentului C.G. că ar

fi exercitat calea recursului jurisdicțional. dar că secția jurisdicțională,

deși în considerentele deciziei se referă la el, în dispozitivul acesteia a

omis să se pronunțe, lăsându-l astfel nesoluționat, putea fi valorificată de

recurent în fața Curții de Conturi, secția jurisdicțională, în conformitate cu

prevederile art. 281

1

C. proc. civ.

Recursul formulat de recurentul D.D.

este tardiv declarat și va fi respins ca atare, decizia nr. 493 din 16

octombrie 2001, fiindu-i comunicată la data de 14 ianuarie 2002, iar recursul

său a fost depus la poștă la data de 1 februarie 2002, ultima zi fiind 30

ianuarie 2002, potrivit prevederilor art. 301 C. proc. civ.

Recursurile formulate de recurenții

T.I. și M.I. sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.

În mod judicios au reținut

instanțele jurisdicționale că, din probele administrate în cauză, a rezultat

vinovăția celor doi recurenți.

Astfel, recurentul M.I. a deținut

funcția de comandant al U.M. nr. 0493 Moldova Nouă, în perioada 1 noiembrie

1994 – 8 septembrie 1995, când a fost trecut în rezervă, nu a dispus măsurile

necesare pentru organizarea în condiții legale și regulamentare a activității

de depozitare, gestionare, inventariere și evidențiere contabilă a corpurilor

delicte, la preluarea funcției de comandant și nici după aceea, fapt ce a

contribuit la producerea prejudiciului constatat: lipsa a 124 motoare de barcă.

Recurentul T.I. a fost comandant de

pluton și avea obligația predării la camera de corpuri delicte. a bunurilor

reținute de grăniceri. în vederea confiscării acestora, iar când a preluat

gestiunea camerei de corpuri delicte, la efectuarea inventarului de

predare-preluare a gestiunii, la 20 – 30 decembrie 1995, nu a confruntat soldul

faptic, cu cel scriptic, contribuind astfel la producerea în continuare a

prejudiciului.

Recursul formulat de recurentul B.I.

va fi anulat ca netimbrat, deoarece acesta, deși a fost citat cu această

mențiune, nu s-a conformat prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind

timbrul judiciar și art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile

declarate de B.M., C.G. și de S.C., împotriva deciziei nr. 493 din 16 octombrie

2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Respinge ca tardiv, recursul

declarat de D.D.

Respinge ca nefondate, recursurile

declarate de T.I., P.D. și M.I.

Anulează ca netimbrat, recursul

declarat de B.I.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 noiembrie 2003.