ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3853/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia atacată cu recurs, decizia nr. 493, pronunțată la data de 16 octombrie 2001 în dosarul nr. 493/2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile jurisdicționale formulate de pârâții P.D., M.I., D.D., T.I., B.I., împotriva sentinței nr. 44 din 9 octombrie 2000, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi în dosarul nr. 26/1997. Pentru a pronunța această soluție, secția jurisdicțională a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința nr. 44 din 9 octombrie 2000, Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi a admis în parte actul de sesizare nr. 145/36D/1996 al Procurorului Financiar de pe lângă Camera de Conturi Caraș-Severin și a obligat pe pârâții P.D., M.I., C.A., C.G., B.M., T.I., B.I., S.C.

și D.D., să plătească despăgubiri civile, Ministerului de Interne – U.M. nr. 0493, în calitate de administrator al bunurilor confiscate, suma de 80.532.760 lei, precum și dobânda de 35%, de la constatarea prejudiciului, 21 octombrie 1996, până la data plății integrale a sumei de mai sus. În motivarea soluției, Colegiul jurisdicțional a reținut că suma de mai sus reprezintă contravaloarea unui număr de 124 motoare de barcă, lipsă în gestiunea bunurilor confiscate de la U.M. nr. 0493 din Ministerul de Interne, vinovăția aparținând pârâților de mai sus pentru următoarele motive: M.I., comandant al UM nr. 0493 Moldova Nouă, pe perioada noiembrie 1994 – 18 septembrie 1995, când a fost trecut în rezervă, vinovat de a nu fi luat măsurile oportune pentru o depozitare corespunzătoare a motoarelor de barcă ce au fost confiscate, de a nu fi dispus inventarierea corpurilor delicte, la preluarea funcției de comandant.

S.M., locțiitor al comandantului UM nr. 0493 Moldova Nouă, în perioada noiembrie 1994 – 15 octombrie 1995, care a îndeplinit și atribuții de ofițer cu cercetarea penală, operând restituiri nelegale de motoare confiscate. C.A., plutonier major care, în perioada 15 ianuarie 1995 – 31 ianuarie 1996, a cumulat funcția de șef al depozitului de armament, cu aceea de gestionar al magaziei de corpuri delicte, care nu a ținut evidența de mânuire a corpurilor delicte, care să reflecte primirea și predarea motoarelor, iar evidența pe care o avea într-un caiet personal, a distrus-o, împiedicând astfel reconstituirea evidențelor contabile. T.I., subofițer, comandant de pluton, având obligația predării la camera de corpuri delicte, a bunurilor reținute de grăniceri în vederea confiscării speciale, iar în perioada 20 decembrie – 31 decembrie 1995 a preluat gestiunea camerei de corpuri delicte confiscate și indisponibilizate, fără corelarea soldului faptic cu cel scriptic.

C.G., numit prin Ordinul nr. 248 din 29 noiembrie 1993, în funcția de locțiitor al comandantului U.M. nr. 9493 Moldova Nouă, care nu și-a îndeplinit atribuțiile de coordonare și verificare a activității gestiunii camerei de corpuri delicte și indisponibilizate. B.M., sergent major. care a îndeplinit funcția de contabil la camera de corpuri delicte, nu a efectuat confruntări între evidența sa și cea a gestionarilor, ceea ce ar fi permis constatarea încălcării prevederilor legale și regulamentare. B.I., numit în funcția de comandant al U.M. nr. 0493 Moldova Nouă, în urma trecerii în rezervă a lui M.I., a manifestat aceleași lipsuri ca și predecesorul său, iar în plus a ordonat distrugerea evidenței ținute de pârâtul S.C.

și nu a urmărit ca predarea-primirea gestiunii între C.A. și T.I.,, să se facă prin compararea soldului faptic, cu soldurile din evidența contabilă. D.D., căpitan, gestionar de fapt al camerei de corpuri delicte, în perioada concediului de odihnă a gestionarului C.A., a efectuat eliberări de motoare, semnând „pentru” acesta. P.D., a deținut funcția de șef al biroului de pază și cercetare penală, având în subordine și gestiunea camerei de corpuri delicte, dar nu a dispus măsuri organizatorice pentru ținerea evidenței contabile a acestei activități în perioada 1993 – 28 septembrie 1995, când a fost înlocuit de D.D. Respingând recursurile jurisdicționale formulate de P.D., M.I., D.D., T.I.

și B.I., secția jurisdicțională a reținut că din probele administrate în cauză, a rezultat că nu a existat o evidență contabilă a motoarelor de barcă ce au fost confiscate/indisponibilizate, în vederea confiscării și nu s-a ținut nici o evidență a modului în care a fost returnată o parte a acestor motoare. De asemenea, a mai rezultat că restituirea motoarelor s-a făcut fără să existe documente legale pentru restituirea acestora, iar la predarea-primirea gestiunii corpurilor delicte nu s-a efectuat o inventariere scriptică și faptică, iar conducerea unității militare nu a luat măsuri pentru organizarea regulamentară și legală a depozitării, evidenței, gestionării corpurilor delicte. Împotriva acestei soluții au formulat recursuri: B.M.

susținând, în esență, că nu se face vinovată de producerea prejudiciului, pentru că, în calitatea sa, nu a fost sprijinită de cei cu atribuții de conducere. C.G., susținând că secția jurisdicțională a omis să se pronunțe asupra recursului său jurisdicțional, iar pe fond, nu este vinovat de producerea prejudiciului. S.C., susținând, în esență, că nu este vinovat de producerea prejudiciului. T.I., susținând, în esență că nu a avut lipsuri în gestiune. P.D. și M.I., susținând în esență, că prejudiciul nu este cert, astfel că în mod greșit instanțele jurisdicționale au reținut răspunderea lor. B.I., susținând că prejudiciul constatat este anterior datei de 24 septembrie 1995, când a fost numit la comanda U.M.

nr. 0493 Moldova Nouă. D.D., susținând că secția jurisdicțională nu a motivat soluția de respingere a recursului său jurisdicțional, iar pe fond, că în perioada cât a răspuns de gestiune, nu s-au produs lipsuri. Recursurile formulate de recurenții S.C., C.G. și B.M. sunt inadmisibile și vor fi respinse ca atare. Astfel, din dispozitivul deciziei nr. 493 din 16 octombrie 2001, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin care au fost respinse recursurile jurisdicționale, rezultă că aceștia nu au exercitat calea de atac a recursului jurisdicțional împotriva sentinței nr. 40 din 9 octombrie 2001 a Colegiului jurisdicțional. Procedând în acest fel, rezultă că cei trei recurenți au achiesat la soluția adoptată de Colegiul jurisdicțional, astfel că nu au posibilitatea – omisso medio – să o deducă judecății recursului, în fața instanței de contencios administrativ.

De altfel, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, actele administrativ jurisdicționale pot fi atacate cu recurs în fața instanței de contencios administrativ, numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, or cei trei recurenți nu au făcut acest lucru. Susținerea recurentului C.G. că ar fi exercitat calea recursului jurisdicțional. dar că secția jurisdicțională, deși în considerentele deciziei se referă la el, în dispozitivul acesteia a omis să se pronunțe, lăsându-l astfel nesoluționat, putea fi valorificată de recurent în fața Curții de Conturi, secția jurisdicțională, în conformitate cu prevederile art. 281 1 C. proc. civ. Recursul formulat de recurentul D.D.

este tardiv declarat și va fi respins ca atare, decizia nr. 493 din 16 octombrie 2001, fiindu-i comunicată la data de 14 ianuarie 2002, iar recursul său a fost depus la poștă la data de 1 februarie 2002, ultima zi fiind 30 ianuarie 2002, potrivit prevederilor art. 301 C. proc. civ. Recursurile formulate de recurenții T.I. și M.I. sunt nefondate și vor fi respinse ca atare. În mod judicios au reținut instanțele jurisdicționale că, din probele administrate în cauză, a rezultat vinovăția celor doi recurenți. Astfel, recurentul M.I. a deținut funcția de comandant al U.M.

nr. 0493 Moldova Nouă, în perioada 1 noiembrie 1994 – 8 septembrie 1995, când a fost trecut în rezervă, nu a dispus măsurile necesare pentru organizarea în condiții legale și regulamentare a activității de depozitare, gestionare, inventariere și evidențiere contabilă a corpurilor delicte, la preluarea funcției de comandant și nici după aceea, fapt ce a contribuit la producerea prejudiciului constatat: lipsa a 124 motoare de barcă. Recurentul T.I. a fost comandant de pluton și avea obligația predării la camera de corpuri delicte. a bunurilor reținute de grăniceri. în vederea confiscării acestora, iar când a preluat gestiunea camerei de corpuri delicte, la efectuarea inventarului de predare-preluare a gestiunii, la 20 – 30 decembrie 1995, nu a confruntat soldul faptic, cu cel scriptic, contribuind astfel la producerea în continuare a prejudiciului.

Recursul formulat de recurentul B.I. va fi anulat ca netimbrat, deoarece acesta, deși a fost citat cu această mențiune, nu s-a conformat prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar și art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de B.M., C.G. și de S.C., împotriva deciziei nr. 493 din 16 octombrie 2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională. Respinge ca tardiv, recursul declarat de D.D. Respinge ca nefondate, recursurile declarate de T.I., P.D. și M.I. Anulează ca netimbrat, recursul declarat de B.I. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2003.