Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2009
casat

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1368/2009

HOTĂRÂRE
12.03.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1368/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3039 din 27 noiembrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.S., în contradictoriu cu A.N.P.C., având ca obiect anularea Ordinului nr. 161 din 27 martie 2007 emis de pârâtă. Instanța a reținut că prin ordinul menționat s-a dispus, începând cu data de 27 martie 2007, încetarea detașării reclamantului, director executiv al O.J.P.C. Brăila, pe funcția de director executiv al O.J.P.C. Galați, deși astfel cum rezultă din certificatul medical seria CCMAA nr. 3583617 din 3 martie 2007 emis de Spitalul Județean Brăila, în perioada 26 martie 2007 – 31 martie 2007, acesta se afla în concediu medical.

Așa fiind, instanța de fond a reținut că prin aceasta au fost încălcate dispozițiile art. 35 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora, în perioada concediilor medicale, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât la inițiativa funcționarului public în cauză și, prin urmare, ordinul emis cu încălcarea acestor dispoziții este nelegal. Instanța a reținut nelegalitatea ordinului și, în raport cu prevederile art. 77 raportat la art. 3 pct. f) din Legea nr. 189/1999, în conformitate cu care revocarea detașării înainte de împlinirea termenului pentru care s-a dispus trebuie motivată și față de împrejurarea că din ordinul contestat nu rezultă motivele pentru care instituția pârâtă a dispus încetarea detașării reclamantului înainte de împlinirea termenului de 6 luni.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.P.C., care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a reținut instanța de fond că au fost încălcate prevederile art. 35 din Legea nr. 188/1999, autoritatea nefiind încunoștințată în legătură cu existența concediului de boală al reclamantului; - în mod greșit a reținut instanța de fond că, prin măsura încetării detașării, ar fi fost încălcate drepturile și interesele reclamantului. În întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a cerut respingerea recursului susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Ordinul nr. 161/2007 fiind lovit de nulitate, deoarece a fost emis într-o perioadă în care raportul de serviciu fusese suspendat ca urmare a concediului medical și, totodată, din conținutul său nu rezultă motivul încetării detașării.

Recursul este întemeiat. Într-adevăr, prin Ordinul nr. 94/2007, Președintele A.N.P.C. a dispus detașarea intimatului-reclamant de pe funcția publică de conducere de director executiv al O.J.P.C. Brăila, pe funcția publică de conducere de director executiv al O.J.P.C. Galați, iar prin Ordinul nr. 161/2007 s-a dispus încetarea detașării respective. Din copia certificatului de concediu medical Seria CCMAA nr. 3583617 rezultă că acesta a fost eliberat pe data de 27 martie 2007 și pe data de 29 martie 2007 a fost luat în evidență de către medicul de familie, iar la data de 2 aprilie 2007 a fost depus și înregistrat la O.J.P.C. Galați. Potrivit art. 35 (actualul art. 36) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză.

În cauză, însă, certificatul de concediu medical a fost eliberat la data de 27 martie 2007, a fost vizat de medicul de familie la data de 29 martie 2007 și a fost depus și înregistrat la autoritatea recurentă, la data de 2 aprilie 2007, când a devenit și opozabil față de aceasta, astfel încât emiterea Ordinului nr. 161/2007 la data de 27 martie 2007 nu constituie o încălcare a prevederilor art. 35 din Legea nr. 188/1999. În al doilea rând, instanța de fond a reținut și că Ordinul nr. 161/2007 nu este motivat în fapt, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 77 din Legea nr. 188/1999 raportate la cele ale alin. (3) pct. f din aceeași lege, măsura încetării detașării încetând înainte de împlinirea termenului de 6 luni, ceea ce impunea motivarea actului administrativ, concluzie care este, însă, lipsită de temei.

Astfel, este de necontestat că, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, detașarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să-și desfășoare activitatea pentru o perioadă de cel mult 6 luni. Or, în considerentele Ordinului nr. 161/2007, sunt invocate, între altele, și prevederile art. 77 din Legea nr. 188/1999, ceea ce înseamnă că autoritatea recurentă a dispus încetarea detașării pentru motivul că a urmărit realizarea în condiții mai bune a interesului O.J.P.C. Galați, unde intimatul-reclamant fusese detașat.

În ceea ce privește raportarea instanței de fond, a prevederilor art. 77 la cele ale art. 3 pct. f) din Legea nr. 188/1999, instanța de recurs reține că acest argument nu susține soluția adoptată, din moment ce instituția juridică a detașării constituie excepția de la regula stabilității exercitării funcției publice, iar în cauză nu se contestă măsura detașării, care este o modalitate de mobilitate în exercitarea funcției publice. Oricum, din prevederile art. 77 din Legea nr. 188/1999 rezultă că detașarea se dispune exclusiv în interesul autorității sau instituției publice, astfel că nu se poate reține existența unui drept la detașare în favoarea funcționarului public, care să poată fi apărat pe calea unei acțiuni în fața instanțelor de contencios administrativ.

De altfel, art. 77 alin. (3) lit. f) se referă la situația în care funcționarul public poate refuza detașarea pentru motive familiale temeinice, dispoziții legale străine de cauza de față. În concluzie, reținând că recursul este întemeiat, acesta va fi admis, sentința atacată va fi desființată și, rejudecând cauza, acțiunea va fi respinsă pentru considerentele prezentate mai sus.

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.P.C. împotriva sentinței civile nr. 3039 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-11-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4132/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3040 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea
ÎCCJ 2011-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. l71/ F din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formula
ÎCCJ 2009-10-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4566/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 2483 din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea formu
ÎCCJ 2009-03-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1327/2009
rilor de poliție judiciară se face prin ordinul motivat al procurorului șef al D.N.A., prin care nu se aplică o sancțiune disciplinară și că în speță, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, nefiind vorba de încetarea raporturilo
ÎCCJ 2011-02-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4467 din data de 18 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cere
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă