ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4566/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 2483 din

30 septembrie 2008 a Curții de Apel București, a fost admisă acțiunea formulată

de S.S. în contradictoriu cu A.N.P.C., a fost anulat Ordinul nr. 356/2007 emis

de pârâtă dispunându-se reintegrarea reclamantului pe funcția publică deținută

anterior, cu obligarea la plata drepturilor salariale aferente de la data

demiterii.

Apel

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 356 din 24 iulie 2007

emis de Președintele A.N.P.C. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția

publică de conducere deținută, încetând în acest mod raporturile de serviciu cu

A.N.P.C. prin destituirea din funcția publică respectivă, în temeiul art. 77 alin.

(3) lit. e) din Legea nr. 188/1999, pentru abatere disciplinară deosebit de

gravă.

Instanța a reținut că

autoritatea pârâtă a emis ordinul atacat considerând că reclamantul a dat

dovadă de neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, nu a coordonat și

verificat activitatea subordonaților săi; nu a evaluat persoana responsabilă cu

viza C.F.P.; nu a dispus înregistrarea facturilor în contabilitate; nu a

respectat programul de lucru; a efectuat investiții fără a avea autorizarea prevăzută

de lege; a semnat contracte fără a avea viza consilierului juridic; a modificat

documente contabile; a eliberat diplome de pregătire profesională și a efectuat

plăți, pentru aceste cursuri, precum și că nu a comunicat cu personalul din

subordine în mod eficient, direct și transparent prejudiciind astfel

activitatea O.J.P.C. Brăila.

Instanța de fond a reținut

că obiecția reclamantului cu privire la clasarea sesizării pe motiv că nu îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 24 alin. (2) sau alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003

este întemeiată, întrucât sesizarea Comisiei de Disciplină din data de 26

martie 2007 s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Astfel, instanța a reținut

că faptele ce au reprezentat abaterea disciplinară, conform ordinului atacat,

au fost aduse la cunoștința conducătorului autorității pârâte la data de 21

februarie 2007 prin înregistrarea la cabinet a Raportului de audit intern, iar

sesizarea Comisiei de Disciplină a fost efectuată/înregistrată la 26 martie 2007,

cu depășirea termenului de 15 zile.

Pe de altă parte, instanța a

reținut că perioada supusă controlului, conform Raportului de Audit, a fost 1

ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, faptele reclamantului fiind săvârșite în

această perioadă, astfel încât, în raport cu data sesizării Comisiei de

Disciplină, termenul de două luni fusese depășit.

A.N.P.C.

Împotriva hotărârii primei

instanțe a declarat recurs A.N.P.C., invocând dispozițiile generale ale art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta nu și-a structurat

criticile formulate în motive de recurs, dar, din modul cum au fost expuse,

Înalta Curte observă că soluția primei instanțe este combătută sub două

aspecte.

3.1. Interpretarea greșită a

dispozițiilor art. 24 și 35 din H.G. nr. 1210/2003 privind organizarea și

funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul

autorităților și instituțiilor publice. În acest context, recurenta afirmă că

Raportul de Audit Intern, înregistrat sub nr. 1/369 din 21 februarie 2007 trebuie

privit ca un act preliminar Raportului de evaluare înregistrat sub nr. 1/498

din 9 martie 2007. Ca urmare, în opinia recurentei, comisia de disciplină

sesizată la data de 26 martie 2007, era legal învestită.

3.2. Curtea de apel a

ignorat dispozițiile art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici (în forma în vigoare la momentul derulării procedurii administrative),

text care are forță juridică superioară reglementărilor indicate la pct. 3.1.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate care pot fi circumscrise motivului de casare

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și motivului de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât și sub toate aspectele, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

corespunzătoare motivelor de recurs reținute

Intimatul-reclamant S.S. a

dedus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ Ordinul nr. 356 din 24 iulie 2007 emis de recurenta-pârâtă

A.N.P.C., prin care, potrivit art. 1, începând cu data de 1 august 2007 a fost eliberat din funcția publică de conducere deținută, director executiv al Oficiului

Județean pentru Protecția Consumatorilor Brăila, încetând în acest mod

raporturile de serviciu cu recurenta, prin destituire, în temeiul art. 77 alin.

(3) lit. e), pentru abaterea disciplinară deosebit de gravă prevăzută de art. 101

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici.

Curtea de apel, pentru

motivele expuse pe larg la pct. 1.2 a considerat că sesizarea Comisiei de

Disciplină s-a făcut cu depășirea termenelor prevăzute de art. 24 alin. (4) din

H.G. nr. 1210/2003.

Potrivit acestui text, în

vigoare la data efectuării cercetării disciplinare:

„Sesizarea se poate face în

termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către

persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de două luni de la data

săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară”.

În speță, președintele A.N.P.C.

a luat cunoștință despre presupusele abateri disciplinare săvârșite de intimat

la data de 21 februarie 2007 când s-a înregistrat la cabinetul său, sub nr. 369,

documentul „Raport de audit intern”, întocmit de Compartimentul audit din A.N.P.C.

Sesizarea Comisiei de

disciplină din cadrul autorității recurente s-a realizat la data de 26 martie

2007.

Raportându-se strict la

textul legal citat anterior judecătorul fondului a ajuns la concluzia că

termenul de 15 zile a fost depășit, ca și termenul de două luni, faptele

imputate fiind săvârșite în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2006.

Această concluzie nu poate

fi împărtășită de Înalta Curte, câtă vreme, potrivit art. 77 alin. (5) din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

„Sancțiunile disciplinare se

aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină

cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de

la data săvârșirii abaterii disciplinare”.

Potrivit principiului

constituțional al ierarhizării actelor normative la care se referă și art. 4

din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, dispozițiile care reglementează procedura cercetării

disciplinare cuprinse în H.G. nr. 1210/2003, emise în baza Legii nr. 188/1990 [art.

60 și art. 72 alin. (7) la data emiterii hotărârii de guvern], nu pot excede

acesteia.

Prin urmare, autoritatea

publică poate fi decăzută din dreptul de a aplica sancțiunea disciplinară numai

în situația în care nu respectă cele două termene de 1 an, respectiv 2 ani,

termene legale, absolute și imperative, prevăzute în Legea nr. 188/1999.

Toate celelalte termene

prevăzute în actul normativ cu forță juridică inferioară au numai rolul de a

organiza procedura în fața Comisiei disciplinare așa încât aceasta, în

ansamblul său, să se deruleze în interiorul termenelor stabilite prin lege.

O interpretare contrară ar

lipsi practic de conținut textul art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

precitat, ceea ce este inadmisibil.

soluției pronunțate

Pentru aceste considerente,

constatând, pe de o parte, că sesizarea Comisiei de Disciplină s-a făcut în

termen legal iar, pe de altă parte, că instanța nu a pășit la cercetarea

fondului, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) și (5) C. proc. civ., se va

admite recursul cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.N.P.C. împotriva sentinței nr. 2483 din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2009.